Start > Ritul latin > Duminica I din Advent (comentariu pentru copii)

Duminica I din Advent (comentariu pentru copii)

28 November 2009
1,191 afișări

Autor: Diverși alți autori
Traducere: pr. Lucian Avădăni
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica I-a din Advent (Anul C)

Începe astăzi un nou an liturgic, deci o nouă perioadă de doisprezece luni în care suntem invitați să ne îndreptăm privirea spre Isus, spre viața și învățătura sa. Prima etapă din această perioadă este timpul care începe azi: Adventul. Ce înseamnă? La ce folosește?

Advent înseamnă “venire, așteptare” și este foarte clar a cui venire o așteptăm: venirea Domnului Isus!

Într-adevăr, Adventul are scopul de a ne însoți pas cu pas spre Crăciun. Aceea este Noaptea Sfântă în care comemorăm iubirea lui Dumnezeu care vine lângă noi, se unește cu omenirea într-un mod atât de profund încât alege să se nască între oameni ca om, să se nască la fel ca un copil egal față de toți ceilalți, de a împărtăși soarta fragilității noastre.

Este de înțeles că acea Noapte Sfântă cere o pregătire specială: nu putem să o întâmpinăm nepregătiți, confuzi, fără ca să înțelegem ceea ce celebrăm! Ar fi de-a dreptul trist să nu corespundem în mod adecvat la iubirea care ni se dăruiește într-un mod atât de uimitor.

Tocmai pentru a evita să ajungem la Crăciun fără a acorda suficientă importanță, pentru a nu risca să lăsăm să zboare timpul și zilele în mod superficial, fără a descoperi importanța și valoarea acestuia, iată că Biserica, în înțelepciunea ei, a predispus timpul Adventului.

Un drum de parcurs ajutați de unele elemente pentru a începe mai bine acest an liturgic. Pentru început, suntem avertizați de culoare: veșmintele de la altar și haina preotului sunt de culoarea violet, o culoare care semnifică “atenționare, așteptare, pregătire”; o culoare care este o invitație la concentrare, la a fi cu adevărat atenți pentru a nu irosi în zadar timpul și energiile.

Un alt ajutor fundamental pentru a trăi bine Adventul ne vine din textele Cuvântului lui Dumnezeu pe care Biserica le-a ales pentru această perioadă, încât să ne indice un parcurs bogat și intens.

Este adevărat că orice Advent se aseamănă puțin cu cele care l-au precedat, dar dacă ne deschidem urechile ne dăm seama că fiecare Advent are firul său conductor special și unic: un cuvânt, un detaliu, o imagine, care unește împreună textele Sfintei Scripturi din toate cele patru duminici care ne pregătesc pentru Crăciun.

Să încercăm așadar să descoperim care va fi această particularitate specială și luminoasă care ne va însoți pe parcursul acestui Advent.

Dacă recitim cu atenție fragmentele Cuvântului lui Dumnezeu din această duminică, nu este foarte greu de a o descoperi pentru că este sugerată de un cuvânt interesant, încă din primele rânduri din prima lectură: “Iată, vor veni zile, spune Domnul, când voi împlini făgăduința de fericire pe care am făcut-o casei lui Israel” .

Prin gura profetului Ieremia Domnul Dumnezeu garantează că va sosi timpul în care toate promisiunile sale se vor împlini. Dacă ne gândim bine ar fi cu adevărat îmbucurător să știm că există măcar cineva în lume care ar garanta să-și țină promisiunile, de a duce la îndeplinire cuvintele pe care le-a pronunțat!

Aceasta ne asigură, ne face încrezători față de prezent și viitor: Domnul Dumnezeu ne asigură că nici una dintre promisiunile sale nu va rămâne nerealizată!

Poate cineva se va întreba: bine, dar care sunt aceste promisiuni? Ce trebuie să așteptăm?

Cel mai bun: acesta va fi punctul de plecare pentru Adventul nostru! Vom face împreună un fel de găsirea comorii bazat pe Cuvântul lui Dumnezeu pentru a descoperi, duminică după duminică, promisiunile pe care Tatăl Bun și le menține. De-a lungul timpului a pronunțat unele prin gura profeților, cu privire la poporul său, sau legând prietenii cu Avram, Isac, Iacob. Vedeți că nu va fi dificil să reușim să individualizăm care sunt promisiunile pentru care Domnul Dumnezeu a asigurat împlinirea.

Să începem imediat, așadar: care este prima promisiune pe care o întâlnim azi în liturgia Cuvântului? Să luăm în ordine și să urmărim fragmentul luat din profetul Ieremia: “În zilele acelea și în timpul acela voi ridica dintre urmașii lui David o odraslă dreaptă care va judeca și va face dreptate pe pământ. În zilele acelea Iuda va fi eliberat și Ierusalimul va trăi în liniște; iată numele care i se va da: “Domnul este dreptatea noastră”.

Hmm… se vorbește de o promisiune mare, importantă. Sunt cuvinte care revin asemenea refrenului unui cântec: drept, dreptate…

Când auziți vorbindu-se de dreptate la ce vă gândiți? La judecători, la tribunale, la cineva care este judecat…

Drept este opusul lui?

… lui greșit, desigur! Cine face ceva greșit nu trăiește conform dreptății. În urechile mele, apoi, auzind cuvântul dreptate, îmi răsună imediat plângerile constante ale multor elevi de-ai mei: “Nu este drept!!!”

Vi s-a întâmplat și vouă, uneori, să vă plângeți în același mod? Să protestați pentru că ceea ce se întâmplă nu este drept? Cred că da, pentru că toți, din păcate, experimentăm, mai devreme sau mai târziu, să fim tratați pe nedrept.

În care cazuri simțim cu adevărat că nu este drept?

Înainte de toate atunci când nu este luat în seamă adevărul, când este ignorat sau călcat în picioare. Îmi amintesc când la școală directorul era convins că Renato a fost cel care a scris pe peretele din curte. El repeta: “Nu am fost eu”, dar directorul nu-i dădea voie să vorbească, amintindu-i alte numeroase ștrengării pe care Renato le-a făcut pe parcursul anilor. Numai că de data aceea Renato chiar nu era implicat și, totuși, el a fost învinovățit și nu i se dădea posibilitatea să se explice, să se apere. El asculta cuvintele directorului și reușea doar să repete cu lacrimi în ochi: “- Dar nu este drept!”

Spunem deciși că nu este drept, când se folosește forța sau puterea pentru a lua dreptul unei alte persoane: îmi amintesc ce se întâmpla într-un oratoriu, cu câțiva ani în urmă, mai ales sâmbăta după-amiaza; chiar dacă se făcea cu rândul pentru a folosi terenul de fotbal, parohul avea o simpatie specială pentru un grup de adolescenți și întrerupea jocul celor mai mici pentru a-i lăsa să se joace pe cei mai mari. Când cei mici protestau, le-o tăia scurt: “ei vor folosi terenul pentru că eu decid!” Instantaneu se auzeau vocile jucătorilor nedreptățiți: “- Dar nu este drept!”

În sfârșit, cu toții strigăm “nu este drept!” când se fac favoritisme sau preferințe. Îmi amintesc de bunica unei colege de școală care, în părculeț, striga fetițelor: “- Mergeți la leagăne, lăsați topoganele pentru băieți: acele jocuri sunt pentru ei!” Imaginați-vă cât de fericiți erau băieții deoarece puteau să se joace doar ei în topogane. În mintea mea de copilă, la orice strigăt al acelei bunici, îmi venea în minte: “Dar nu este drept!”

Nedreptatea ne face mereu să ne enervăm și să ne răzbunăm: nu o acceptăm, simțim că trebuie să reacționăm în orice mod, că nu putem ca lucrurile să rămână așa. Trebuie să facem ceva pentru ca să punem în picioare dreptatea. Și nedreptățile nu sunt doar cele mici, zilnice, care se întâmplă să le întâmpinăm la școală, în familie, cu prietenii, la oratoriu… Din păcate sunt multe situații în care popoare întregi sau categorii întregi de persoane sunt oprimate în mod nedrept. Ei bine, cuvântul profetului Ieremia capătă azi forma unei promisiuni solemne din partea lui Dumnezeu Tatăl: “În zilele acelea și în timpul acela voi ridica dintre urmașii lui David o odraslă dreaptă care va judeca și va face dreptate pe pământ“.

Dumnezeu promite că în Împărăția sa va fi mereu dreptate, dar se așteaptă și o colaborare decisivă din partea noastră, pentru ca această promisiune să înceapă să se împlinească cât mai curând, acum, aici, chiar începând cu acest Advent. Ce putem să facem?

Există cel puțin două gânduri de dreptate pe care putem să începem să le împlinim imediat.

Înainte de toate, în timpul acestei celebrări euharistice, să ne rugăm pentru toți cei care, în orice parte din lume, experimentează pe pielea lor nedreptăți și sunt oprimați, umiliți, privați de libertate și de demnitatea lor de ființe umane.

Apoi, pentru toată săptămâna care începe azi, să fim vigilenți, să ținem ochii deschiși bine pentru ca să nu se întâmple să facem nici cea mai mică nedreptate. Și mai ales, să nu fim nepăsători și resemnați în fața nedreptăților care se întâmplă în fața noastră. Să ne hotărâm să nu rămânem indiferenți, să nu ne ascundem, dar să luăm întotdeauna apărarea Adevărului. Este vorba de angajamente serioase și importante care ne fac colaboratori ai lui Dumnezeu pentru ca Împărăția sa de iubire să ajungă în curând și ca să se poată realiza promisiunile sale bune.

Comentariu îngrijit de Daniela De Simeis

Ritul latin