Start > Ritul bizantin > Tinere, ridică-te! Dumnezeu este viață!

Tinere, ridică-te! Dumnezeu este viață!

10 October 2009
1,464 afișări

Autor: pr. Mihai Tegzeș
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a III-a după Înălțarea Sfintei Cruci (a XX-a după Rusalii)

Din conținutul pericopei observăm că cei care îl însoțeau pe tânărul decedat nu-I cer lui Isus ajutorul. Este Domnul care cunoaște necazul din inima omului și intervine, arătând că a venit în lume să vindece, să mângâie și să dăruiască mântuirea tuturor oamenilor. La lumina conținutului Evangheliei din această duminică, putem spune că minunile sunt semn al puterii lui Dumnezeu și izvorăsc din mila Domnului pentru om. Dumnezeu – făcut om – simțind milă și durere pentru starea decăzută a omului, intervine și-l învie.

După exemplul lui Isus, participăm și noi la durerile fraților noștri? Căutăm să le alinăm? Isus ne cheamă să fim mai atenți față de necazurile fraților noștri, dacă dorim să înviem.

În aparență, Isus călătorește fără o destinație precisă. De fapt, Domnul se face prezent, pe neașteptate, acolo unde este mai mare nevoie de El. Isus care vede și are milă, este icoana Dumnezeului îndurător, care se înduioșează de om, fiul Său pierdut. Numai percepând această calitate a lui Dumnezeu, omul poate trece de la frică, la încredere în Domnul și de la moarte la viață.

Fiecare om trebuie să știe cum Dumnezeu, în Isus, pătimește și moare cu noi, pentru a ne elibera de moarte. Cuvântul Său care din nimic a făcut tot universul, învie viața din moarte. Biruind moartea, Isus ne eliberează de frica noastră cea mai mare: teama de moarte (cfr Eb 2,14-15).

Fraților! La poarta orașului Nain se întâlnesc două alaiuri: cel al lui Isus, care intră în oraș și dă viață și cel a văduvei, care însoțește moartea, îndreptându-se spre ieșirea din oraș, către cimitir. Mulțimea care era cu această văduvă, putea să o mângâie cât de cât, dar nu avea puterea să-i rezolve problema. Isus care spusese: “Fericiți care acum plângeți, căci veți râde” (Lc 6, 21), dăruiește în mod concret îndurarea Domnului celor care plâng și se tânguiesc. Dumnezeu inaugurează Împărăția Sa arătându-și mila față de cei necăjiți.

Învierea tânărului demonstrează puterea lui Isus și darul gratuit al milei lui Dumnezeu pentru om. Evanghelia ne învață că puterea Domnului este întotdeauna în slujba milei față de oameni, fiind o putere care izvorăște din iubire: este o putere în favoarea vieții. Astfel Isus arată bunăvoința lui Dumnezeu față de poporul Său, împlinind profeția lui Zaharia: “Binecuvântat fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru că l-a cercetat și înviat pe poporul Său, dăruindu-ne un Mântuitor puternic din neamul lui David, slujitorul Său,… ca să dăruiască viața celor care sunt în întuneri și în umbra morții” (Lc 1, 68-69. 79).

Învierea tânărului și restituirea lui mamei sale sunt simbol al Misterului Pascal al lui Isus, care este dăruit Bisericii. Prin minunea săvârșită, Isus arată ucenicilor Săi că este Stăpânul vieții și al morții, iar prin patima și jertfa Sa dăruiește tuturor oamenilor viața veșnică. Astfel mesajul mântuitor al lui Isus răspunde pe deplin dubiilor și temerilor omului modern cu privire la sfârșitul vieții pământești.

Evanghelia relatează faptul că apropierea lui Isus biruie moartea și redă viața! Prin urmare, puterea lui Isus învinge orice energie negativă și distrugătoare!

Un tânăr mort… fiul unei văduve. Orice speranță pare ucisă pentru totdeauna. Nu se mai poate face nimic: nici pentru tânăr, nici pentru acea văduvă. Însă ceea ce este cu neputință oamenilor, este cu putință lui Dumnezeu. Isus intervine, iar Cuvântul Său îl restituie pe tânăr, mamei sale, adică Isus dă frați și surori celor care sunt singuri și fără speranță, asemenea multor oameni din zilele noastre.

Această Evanghelie nu aparține trecutului: înaintea necazurilor care ne înconjură și ne ucid viața, Isus ne cheamă: “Ție îți zic: ridică-te” și trăiește. Mergi pe cărarea către mama ta, către părinții tăi și fii un sprijin iubitor pentru bătrânețile lor.

Isuse! Iartă-mă te rog pentru momentele în care nu l-am ajutat pe cel slab, nu m-am apropiat de cel abandonat, nu am fost solidar și nu mi-a fost milă de cel care trecea printr-o mare durere, nesocotind exemplul Tău. Amin.

Ritul bizantin