Start > Ritul bizantin > Voiești să te faci sănătos?

Voiești să te faci sănătos?

2 May 2009
1,285 afișări

Autor: pr. Vasile Rob
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a IV-a după Paști (A paraliticului)

Sfantul evanghelist Ioan ne pune in fata ochilor un eveniment din activitatea publica a lui Isus petrecut la lacul Vitezda (“Poarta oilor” sau “Casa indurarii”), unde a sosit intr-o zi de sambata. Aici, in jurul lacului si la cele cinci locuri de acces in lac vede o “multime de bolnavi; orbi, schiopi si uscati…” (Io. 5,2), care asteptau indurarea divina pentru a fi vindecati si salvati de neputintele lor. Aceasta imagine, evanghelica, imi aduce in minte marele numar de bolnavi, asemenea celor mentionati de sfantul evanghelist Ioan in pericopa de astazi, care s-au perindat cu carucioarele, carjele si “paturile” lor in fata ochilor mei pe strazile din Lurdes, in fiecare seara, pana s-au asezat in fata Bisericii inchinate Preacuratei Fecioare Maria ca sa recite sfantul Rozar. Atat cei din Evanghelia lui Ioan, cat si cei de pe platoul Bisericii din Lurdes erau cuprinsi de aceeasi dorinta si speranta – vindecarea.

Daca de paraliticul din Evanghelie la nimeni, dintre semeni sai, nu-i pasa, fata de cei care ajung la Lurdes exista oameni carora le pasa. Prin Intruparea si Invierea lui Isus, nepasarea celor de la Vitezda este transformata in indurare, mila si dragoste crestineasca fata de aproapele, de catre voluntarii de la Lurdes, asa dupa cum ne cere si Evanghelia. Pentru ca, acolo, fiecare neputincios are un insotitor care-l ajuta, nu numai in nevoile sale zilnice, dar si ca sa fie prezent, seara de seara, la pelerinajul de pe strazile Lurdului si la rugaciunea Rozarului unde se roaga Preacuratei Fecioare sa mijloceasca la Fiul lui Dumnezeu, pentru ei, ca sa se insanatoseasca.

Privind cu ochii mintii tabloul evanghelic, descris de sfantul evanghelist Ioan, si cu ochii trupului Lurdul, ai in fata imaginea cutremuratoare a suferintei si neputintei umane, exprimata in neimaginate feluri, dar si speranta din ochii si sufletul acestor oameni loviti de soarta. Si unii si ceilalti asteptand un mantuitor!

Paraliticul din Evanghelie l-a avut pe insusi Mantuitorul intregului neam crestinesc, care l-a vindecat doar prin cuvant, nemaifiind necesara introducerea bolnavului in apa. Si astfel a putut sa-si ia patul sau, sa umble dupa 38 de ani de durere, si chin in care a vazut ca la nimeni nu-i pasa de suferinta sa. Acest paralitic, dar si noi, vedem ca lui Dumnezeu ii pasa de creatura sa, indiferent daca a gresit sau nu, daca acesta isi pune speranta in rugaciune, biserica si Spovada. El ii intinde mana si-l ridica din orice necaz. Mana Domnului si binecuvantarea sa vine prin rugaciune si credinta in Dumnezeu, la care si noi suntem indemnati.

Din cele istorisite de sfantul evanghelist Ioan retinem rautatea omului care nu are credinta, ii vedem egoismul care a facut ca nici macar unul dintre cei vindecati in Vitezda sa nu se aplece spre acel om, ca sa-l ajute, cu care a fost coleg de suferinta atatea ani. Intelegem, astfel, ca dupa vindecare fiecare a plecat la casa lui si nu l-a mai interesat de suferinta aproapelui, pentru ca nici unul nu l-a intrebat: “voiesti sa te faci sanatos” si tu?! Cata diferenta intre cei vindecati in lacul Vitezda, prin ingerul Domnului si cei patru oameni dintr-o alta evanghelie, chiar daca aceea nu trecusera prin chinurile si durerile celui pe care-l ajutau. Iata, cata diferenta intre cei de la lacul Vitezda si cei de la Grota din Lurdes! In timp ce, la “Casa indurarii” din Ierusalim, cei sanatosi il apostrofeaza direct pe cel vindecat si indirect pe Isus ca l-a vindecat in ziua sambetei, la Lurdes cei sanatosi ajuta pe cei bolnavi, urmand invatatura lui Isus de a-si iubi aproapele ca pe tine insuti si care se roaga impreuna cu ei si pentru ei, cerand mijlocire prin Preacurata Fecioara Maria si indurare de la Dumnezeu prin Rozarul care se recita zilnic, in mai multe limbi.

Dovada vindecarii paraliticului, din Evanghelie, este scularea si luarea patului sau, iar a celor care au fost la Lurdes si care au plecat de acolo vindecati sunt carjele, lasate ca dovada si care atarna la intrarea in Grota Preacuratei Fecioare.

Si acestea toate isi au izvorul in Isus Cristos, Inviat, fara de care nu s-ar fi intamplat.

Din exemplele de mai sus trebuie sa retinem ca daca suntem sanatosi, pe langa datoria pe care o avem de a multumi Domnului pentru sanatatea noastra, avem si datoria de a ne ajuta aproapele, fara a astepta ceva in schimb si de a-l iubi la fel cum ne iubeste si Dumnezeu pe noi. Si, apoi, sa ne ingrijim ca, dupa ce ne-am “spalat” in “apa” sfintei Taine a Spovezii si am primit garantia iertari noastre, prin reprezentantul lui Dumnezeu pe pamant, sa ne ramana mereu in urechi si avertismentul dat de Isus paraliticului: “De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu ti se intample ceva si mai rau!” Amin.

Ritul bizantin