Start > Ritul bizantin > Duminica a XXVII-a după Rusalii

Duminica a XXVII-a după Rusalii

5 December 2008
1,705 afișări

Autor: pr. Mihai Tegzeș
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a X-a după Înălțarea Sfintei Cruci (a XXVII-a după Rusalii)

Iubiți credincioși!

Evanghelia din această duminică relatează cum Isus eliberează o femeie de o boală ce o chinuia de optsprezece ani. Este interesant faptul că Domnul nu îi spune femeii “ești vindecată”, ci “ești liberă”. Mai marele Sinagogii se supără pentru că Isus a înfăptuit miracolul în zi de sâmbăta, dar evanghelistul Luca accentuează faptul că Isus este prezent în acel loc și în zi de sâmbătă tocmai pentru a arăta adevărata valoare și adevăratul sens al zilei sâmbetei: zi în care omul este chemat să-L preamărească pe Domnul, în mod particular prin atenția și grija față de aproapele.

Din atașamentul și din răspunsul Mântuitorului reiese că ziua de sâmbătă nu este făcută pentru a-l paraliza pe om sau a-l lăsa abandonat cu boala și necazul lui, ci pentru a-l elibera; mai mult, ziua sâmbetei nu este lăsată de Domnul pentru a-l opri pe om să facă binele, ci pentru a-L preamări pe Domnul prin grija față de aproapele, pe Domnul care neîncetat are grijă de toți oamenii. Isus nu dorește să abolească legea strămoșilor, legea își are importanța ei, însă Isus ne învață că persoanele sunt mai importante decât legea. Isus de fapt clarifică adevăratul sens al legii: toți oamenii trebuie să respecte legea, dar legea trebuie să respecte demnitatea persoanelor.

Tabloul întâlnirii dintre Isus și femeie este plin de atenție din partea Mântuitorului – care ia inițiativa și-i dăruiește darul vindecării acestei femei -, femeie pe care boala a marcat-o până într-atât încât nu mai putea privi în ochi nici o altă persoană. Privirea acestei femei, îndreptată doar spre pământ și închisă posibilității de-a întrezări lumina cerului, arată neputința ei de a ieși singură din boala care a pus stăpânire pe ea, dar și faptul că ea era singură cu boala ei. Durata lungă a bolii demonstrează faptul că inima acestei femei s-a închis de multă vreme oricărei speranțe de vindecare. De fapt, ea nici nu îndrăznește să-I ceară Domnului să o vindece.

Fiecare am putea să ne punem întrebarea: oare câte femei și câți bărbați gârbovi sunt în jurul nostru prin faptul că nu le acordăm atenția cuvenită, ori prin indiferența și nepăsarea noastră față de ei. Această femeie stă în fața lui Isus. Este o femeie care s-a resemnat cu boala ei. Prin faptul că o vindecă, Domnul ne învață ca să nu ne predăm în fața bolilor și a suferinței ci să ne luptăm pentru a ne vindeca și a ieși la lumină, la dialogul cu cei de lângă noi.

Cum s-a apropiat de această femeie și a vindecat-o, tot așa Domnul se apropie și de noi, dar oare inimile noastre sunt chiar așa de triste și de închise încât să nu simtă prezența Lui și să-I permită să ne vindece? În momentul în care Isus i-a vorbit, femeia i-a dat Domnului permisiunea ca s-o vindece și imediat îi mulțumește Domnului pentru darul primit. Am auzit din cuvintele Evangheliei că nu toți cei care erau de față s-au bucurat, iar Isus numește ipocrite atașamentul și reacția mai marelui Sinagogii. Încă odată Isus se arată ca adevăratul vindecător și mântuitor al omului.

În încheiere repetăm faptul că Isus nu se opune sâmbetei, ci arată că a sosit Împărăția lui Dumnezeu, iar sâmbăta este lăsată pentru ca fiecare om să facă voia lui Dumnezeu și să se vindece, să lucreze la mântuirea proprie și a celor din jur și să fie mai bun.

Ritul bizantin