Start > Ritul latin > Neprihănita Zămislire

Neprihănita Zămislire

25 October 2008
1,495 afișări

Autor: pr. Anton Iștoc
Copyright: Predici.cnet.ro
Neprihănita Zămislire

Ascultând lecturile propuse pentru Liturghia din Solemnitatea Neprihănitei Zămisliri ni se pare că ne găsim dintr-odată într-o altă lume. O lume cu totul diferită de cea a vieții zilnice: cea din casa noastră, de la serviciu, de la birou, de la televiziune și din ziare.

Ziarele și televiziunea vorbesc despre politică, economie, probleme sociale, sport, diferite noutăți… Venim la biserică și auzim relatându-ni-se “istoria veche” a lui Adam și Eva, cu șarpele și pomul oprit (cf. prima lectură), auzim vorbindu-ni-se despre îngeri și apariții (cf. Evanghelia) ca și despre Dumnezeu care ne binecuvântează din înălțimea cerului (cf. lectura a doua). Ni s-ar părea că suntem într-o lume de basm, de curată fantezie. Realitatea este alta.

Dar oare este chiar sigur că acele lucruri despre care ne vorbesc ziarele, televiziunea și discursurile zilnice sunt toate realitate? Sărbătoarea de astăzi, prin straniile relatări din lecturile ascultate, este un fel de provocare și o invitație la căutarea dimensiunilor cele mai profunde din existența noastră precum și din “realitatea” lumii. Însă, în Biblie nu se citește așa cum citim în ziare.

Să luăm Evanghelia de astăzi. Ni se prezintă scena foarte renumită și cunoscută a bunei vestiri: aceea pe care mulți pictori au încercat s-o reproducă, creând uneori capodopere magnifice, cu atât mai frumoase cu cât, în ele, arta și poezia au devenit expresia credinței. Însă este clar că în fiecare reprezentare a bunei vestiri se află și ceva gratuit. Este nevoie de o muncă de interpretare: o tentativă de exprimare prin figuri, printr-un scenariu extern, un mister și un eveniment care a fost mai ales interior, trăit intim de Maria, într-un mod dificil de descris.

Și sfântul Luca a procedat ca și pictorii. Ba mai mult, el a fost primul care a încercat să exprime prin această relatare misterul întrupării: “Fiul lui Dumnezeu” care devine “fiul Mariei”. Dar și sfântul Luca trebuie văzut mai mult ca un poet, care traduce în imagini vii credința sa, decât ca un cronicar, care vrea să descrie exact cum s-au desfășurat lucrurile.

Același lucru trebuie să-l spunem și despre prima lectură. Relatarea cărții Genezei exprimă printr-un limbaj de imagini o realitate profundă care privește raportul omului cu Dumnezeu. Dintotdeauna oamenii au fost înclinați să-și caute realizarea proprie în afara lui Dumnezeu, punându-se pe ei înșiși drept criteriu al binelui și răului. Astfel întreaga omenire “depinde”, “atârnă” mai mult de rău decât de bine.

Există în noi și în jurul nostru un fel de forță care ne atrage spre păcat, adică ne conduce spre a nu-l lua în seamă și a-l uita pe Dumnezeu, și a ne îndepărta de el. Dar Dumnezeu nu-l părăsește pe Dumnezeu și nu-l lasă pradă sieși însuși. Toți venim pe lume compromiși deja – datorită solidarității care ne leagă unii de alții – cu forța răului: incapabili de comuniune cu Dumnezeu, nevoiași de a fi eliberați de povoara păcatului.

Eliberarea noastră s-a realizat “prin Cristos” (așa cum ne spune sfântul Paul), conform planului dinainte stabilit de Dumnezeu, încă din veșnicie. Iar Dumnezeu a ales-o pe Maria din Nazaret ca prima lui colaboratoare pentru realizarea “planului Isus Cristos”. A ales-o dintre toți “fiii Evei” (adică dintre toți reprezentanții neamului omenesc) să fie mama lui Isus. Și tocmai din acest motiv nu a permis să fie atinsă în nici un fel de păcat: iată semnificația exactă a sărbătorii de astăzi.

Așa cum noi toți suntem restabiliți în prietenia cu Dumnezeu grație morții și învierii lui Isus, tot așa și Maria a fost eliberată cu anticipație de povoara păcatului care apăsa asupra întregii omeniri. Încă din prima clipă a existenței sale, ea a fost mereu în comuniune perfectă cu Dumnezeu. De aceea, reluând cuvintele îngerului, noi o numim “plină de har”.

Și totuși, chiar dacă și în acele timpuri ar fi fost ziare și televiziune, cred că nu ar fi vorbit despre Maria din Nazaret. Sau cel mult ar fi numit-o ca mamă a unui condamnat la moarte, cam la aproximativ treizeci de ani după aceea…

Așadar aceea pe care noi acum o numim “Preacurata, Neprihănita” și pe care-o invocăm cu atâtea denumiri frumoase pe care le găsim în litaniile și sanctuarele mariane, apărea ca o tânără evreică exact ca toate celelalte. Nu cred că se aștepta să fie destinată la ceva extraordinar. Chiar și după buna vestire, viața ei nu s-a schimbat prea mult. A devenit soția lui Iosif și a rămas împreună cu el în condiția de sărăcie și umilință în care era și mai înainte.

Dacă reflectăm un pic, parcă rămânem deziluzionați: ne-am fi așteptat ca Dumnezeu să trateze mai bine persoanele pe care le-a ales pentru o misiune importantă; ar fi trebuit să aibă grijă să le elibereze de multele probleme ale vieții zilnice: de chinul muncii, de sărăcie, de neplăcerile care ies în cale, de necazul acestei lumi, care nu are mijloace, nici prestigiu, nici putere și nici protecția unui post înalt… În schimb, nimic din toate acestea.

Maria, cea “plină de har”, a fost femeia ideală conform planurilor lui Dumnezeu; și totuși a avut parte de o viață de loc de invidiat din punctul de vedere al siguranței, banilor, foamei, prestigiului. Pentru că nu acestea sunt lucrurile care-l interesează pe Dumnezeu. Maria a fost angajată în evenimente mai mari decât ea. Dar cu simplitate, s-a pus la dispoziția lui Dumnezeu, fără pretenții și fără a-i cere prea multe explicații. În felul acesta ea constituie un model de credință pentru toți credincioșii.

De fapt, și noi, suntem angajați personal în marele plan al lui Dumnezeu: “predestinați să fim fiii săi adoptivi”, cum ne spune sfântul Paul. Eliberați de puterea păcatului datorită lui Isus Cristos prin botezul pe care l-am primit, suntem chemați să creștem zi de zi în comuniunea cu Dumnezeu, făcându-ne – ca și Maria – ascultători ai cuvântului său. Un cuvânt pe care nu trebuie să-l așteptăm din gura unui înger, dar care continuă să răsune viu – pentru cel care este dispus să-l asculte – în Evanghelia lui Cristos.

Ritul latin