Start > Ritul latin > Un an cu adevărat nou, nu… la second-hand!

Un an cu adevărat nou, nu… la second-hand!

1 January 2008
1,510 afișări

Autor: pr. Claudiu Budău
Copyright: Predici.cnet.ro
Preasfânta Fecioară Maria Născătoare de Dumnezeu

De ce îi găsește pe unii parcă sfârșitul anului într-o eternă vineri?! În vitrine apar haine care mai de care mai la modă, afișând bineînțeles prețuri extravagante. Cozile sunt parcă interminabile la Metro și Kauffland. Toți se grăbesc să iasă împingând cărucioare pline la refuz, permițându-și uneori ceea ce tot anul doar au adulmecat sau visat. Se dau focuri de artificii, se primesc pachete, cadouri, urări care de care mai pestrițe și poznașe. Parcă cineva a dat click pe “Log off” sau a activat automat închiderea de an, ca la contabilitate și totul s-a pus în mișcare într-un singur sens.

Ce am făcut în anul care s-a încheiat? A trecut cu folos? Unde sunt și cine vreau să fiu? Câte din hotărârile de anul trecut am reușit să le și concretizez? Where do I go from here?

Sincer?! Hm… Nu prea mult. Tot nu știu să înot, nici să dansez prea bine, nici să gătesc mai bine, tot nu am ajuns să îmbrac haine de mărime mai mică, să am arăt ca un top-model (ba chiar mi se pare că mai m-am îngrășat!), tot nu sunt prea mult lăudat sau mai puțin criticat, economii prea mari nu am făcut, nu s-a găsit încă o soluție pentru ajutorarea bătrânilor fără casă, pentru stârpirea injustiției din România sau salvarea balenelor.

Deși nu contest valabilitatea și actualitatea zicalei că “orice carte nouă bună cuprinde întotdeauna adevăruri vechi”, în sensul de veșnice, universal valabile, trebuie să recunosc că, bănuiesc ca multora dintre dumneavoastră, îmi plac foarte mult lucrurile noi: o carte nouă, un CD cu muzică ori un film nou, o partitură nouă, o modă sau un spirit nou, o persoană nouă pe care să o cunosc și un prieten adevărat nou și, de ce nu, uneori chiar un telefon, un calculator ori un autoturism nou. Recunosc că nu sunt adeptul concepției că tot ce-i nou și modern vine de la d…iavol.

În opera sa “Un rabin vorbește cu Isus”, scrisă de rabinul american Jacob Neusner, căruia Papa Benedict al XVI-lea i-a dedicat un capitol important în lucrarea sa “Isus din Nazaret”, apărută de curând, remarcă: “Este impresionant schimbul de idei pe care rabinul, după întâlnirea (ideală) cu Isus, îl are cu învățătorul lui la sinagogă. Învățătorul întreabă: A lăsat ceva deoparte din Torah acest Isus al tău? Rabinul răspunde: “Nimic”. Învățătorul reia: Atunci, a adăugat ceva? Rabinul afirmă: “Da, pe sine însuși”. Este același răspuns dat de sfântul Irineu, în secolul al II-lea, celor care se întrebau cu privire la noutatea pe care a adus-o Cristos venind în lume: “Cristos, scria Irineu, a adus toată noutatea aducându-se pe sine însuși”.

În definitiv, Cristos este “veșnica noutate” pe care o vestește Biserica de veacuri și iată că rămâne încă un cristal ale cărei noi fațete nu au fost încă suficient explorate și luminate. Iar concepte precum “omul cel nou”, “noua evanghelizare” sunt des utilizate în limbajul nostru.

Trebuie însă să recunosc că, probabil de la revoluție încoace (nu îmi mai amintesc cu certitudine când, de ce, cum…) am importat în vocabularul nostru curent și conceptul de “second-hand” și, iarăși vă invit să recunoașteți împreună cu mine, că, de multe ori, poate și din cauza prețurilor și mai rar din cauza calității, am preferat să achiziționăm lucruri de mâna a doua, haine, aparatură, bijuterii etc. Poate și pentru faptul că ne-am obișnuit mult sub vechiul regim să obținem produse pe sub mână, prin diverse relații cu “anumite” persoane, relații întreținute adesea prin noile “peșcheșuri” apărute pe piață, printr-un chip mereu binevoitor și o coloană vertebrală prea obișnuită cu mișcarea de înclinație sus-jos, un veșnic “mankurt”, preferat întotdeauna într-o societate în care cultul personalității e la modă.

Așadar există deja o alternativă la nou, și anume “second-hand”-ul. Unii chiar își închipuie cu naivitate că se poate achiziționa și dragoste de la “second-hand”, iar alții își iau de aici planurile și proiectele lor de viitor. Chiar v-aș întreba astăzi, retoric: “De unde vă faceți cumpărăturile?!” Și, sincer, m-ar interesa mai mult să știu de unde vă procurați valorile spirituale? Sunt și ele marfă de mâna a doua? De ce, când e vorba de domeniul spiritului, ne mulțumim să înghițim – iertați-mă! -, voiam să spun de ce ne lăsăm înghițiți de valori “second-hand”?

Peste tot se vorbește acum de anul nou. Întrebarea este: poate un an nou să fie comparat cu un obiect nou sau ne mulțumim cu un an de la “second-hand”? În ce constă oare “noul” anului în care tocmai am intrat?

Dacă suntem sinceri cu noi înșine, recunoaștem, uitându-ne în jur, că oamenii se bucură pentru “anul nou” cum se bucură un copil pentru noua lui jucărie. Mulți strâng bani, ” la ciorap”, pentru a-i cheltui cu această ocazie… Dumneavoastră, dragi tineri, iubiți credincioși, vă bucurați pentru “anul nou?” De fapt, anul nu este chiar “nou”, după cum nu poate fi nici “vechi”. Anul este doar “altul”. Normal, la sfârșitul și începutul unui an ar trebui sa fim încercați de sentimentele nostalgice ale “trecerii”. Atunci când faci constatarea că a mai trecut un an din viața ta, că ai mai îmbătrânit cu un an, că timpul existenței tale pe acest pământ s-a scurtat, ar trebui să te bucuri, să “închini pahare” sau să ” te cinstești” cu prietenii și rudele? Logic, parcă nu am avea motive să facem acest lucru. De ce totuși, majoritatea oamenilor se bucură de “noul an”?!

Unii se bucură cu siguranță fără să știe de ce… Doar așa, pentru că se bucură toți! E ca și când ai râde de râsul altora. Alții se bucură pentru că statisticile arată bine și fondurile lor, în bănci, au crescut. Alții, pentru că au ocazia să se întâlnească din nou cu rudele, cu părinții și frații și din nou vor avea mese “a la români”, vor împodobi bradul , vor merge cu colindul și vor arunca petarde pe scara blocului, așa ca vecinii să nu cumva să poată dormi. Alții se bucură pentru că Dumnezeu le-a mai oferit un an de har, un an în care să-și revizuiască viața și să se hotărască pentru cea mai înțeleaptă alegere.

Cine credeți că se bucură cel mai înțelept de “noul an”? Cine dintre dumneavoastră privește la noul an ca la o nouă șansă, ca la un an de har?

Un creștin care se mândrea cu faptele sale bune a visat într-o noapte că era la poarta cerului. Cu litere uriașe, pe frontispiciul porții scria: “Cei ce vor să intre aici au nevoie de 1000 de puncte “. Îngerul l-a întrebat:

- Ce ai făcut în viață?

- Eu? Am fost credincios Domnului întreaga mea viață. Am păzit Cuvântul lui Dumnezeu cu toată sfințenia.

- Foarte bine. Ai un punct. Altceva?

- Am dat mai mult decât zeciuiala de fiecare dată pentru lucrarea Domnului. Am ajutat pe săraci, pe văduve, pe orfani.

- Excepțional. Încă un punct.

- Am crescut o familie numeroasă de copii, pe care i-am făcut misionari. Eu însumi am predicat Evanghelia și am ajutat la răspândirea ei.

- Nemaipomenit! Așa oameni cam rar vin pe aici, a spus îngerul. Încă un punct. Ai mai făcut ceva?

- Bietul om s-a pierdut cu totul. Dacă pentru tot ce spusese până acum valora numai 3 puncte, ce să mai adauge ? A ridicat ochii spre uriașa inscripție și, a citit din nou: “Cei ce vor să intre aici au nevoie de 1000 de puncte!” A oftat adânc și a exclamat:

- Doamne, aici se poate intra doar prin harul Tău!

- Exact, a spus îngerul. 997 de puncte!

Nu știu ce v-ați propus pentru noul an pentru că nu vă cunosc prioritățile. Pot, totuși, îndemnat de exemplul Sfintei Fecioare Maria, pe care o sărbătorim astăzi, să vă ofer o sugestie. Înțelepciunea spune:

“Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu…și toate…vi se vor da pe deasupra!”

“Cine îi dă lui Dumnezeu cel de-al doilea loc, nu-i dă nici unul”.

Harul lui Dumnezeu poate face minuni celui care îi deschide poarta. Un an cu adevărat NOU putem obține doar dacă îi înțelegem rostul. Dacă nu, vom avea, cu siguranță, din nou poate, un an de la “second-hand”, adică un fel de “har ieftin”. Nu cred că vă doriți așa ceva.

Și pentru că, poate, ați înțeles acum în ce constă “noutatea” anului, vă doresc din toată inima un “An nou, fericit!”

Ritul latin