Start > Ritul latin > Anul Nou – un obositor început fără de începere

Anul Nou – un obositor început fără de începere

30 December 2007
6,716 afișări

Autor: pr. Mihai Blaj
Copyright: Predici.cnet.ro
Preasfânta Fecioară Maria Născătoare de Dumnezeu

Îmi amintesc că pe vremea când încă nu eram preot și veneam și eu în prima zi a anului la biserică, obosit după o românească noapte de revelion, mi-am promis ca atunci când voi ajunge preot și va trebui să predic de Anul Nou, să nu fac niciodată o predică lungă ori prea profundă, căci procentajul celor dispuși să te asculte este minim. Mă străduiesc astăzi să pun în practică acea promisiune.

O să încep cu o amintire, dacă tot sunt la capitolul acesta, din aceeași perioadă când încă nu eram preot. S-a întâmplat ca într-un an să-mi petrec revelionul într-o țară străină, mai în Apusul Europei. Și la miezul nopții, după ce am închinat nelipsitul pahar spumant însoțit de urări mai mult sau mai puțin formale, mânat de instinctele mele românești, am ieșit în stradă să văd și eu cum trăiește alt popor momentul, gândindu-mă că strada e locul cel mai potrivit pentru a surprinde pulsul. Mare mi-a fost mirarea descoperind că la acea oră, pe stradă, eram… singur. Întrebând a doua zi pe unul sau pe altul de ce, ori care-i cauza, mi s-a răspuns foarte natural că pentru ei, la finele anului, revelionul nu are mare importanță; important e doar Crăciunul. Am înțeles atunci nu că ar fi rău că noi sărbătorim așa de mult revelionul (sunt alții care îl sărbătoresc mai ceva decât noi), dar că în modul nostru de a petrece finele anului păstrăm încă destul de adânc în noi instincte comuniste. Instincte care ne fac să așteptăm mai mult și să investim mai multă energie în Anul nou decât în Crăciun. Pentru că așa am fost educați în mod ateu că la Crăciun e frumos căci vine Moș Gerilă (vă mai amintiți acest nume unic în lume?!?), dar că petrecerea mare se face la revelion, singura noapte din an pe care puteai să o petreci admirând la televizor un show închegat din muzică și glume inocente. Azi, s-a mai umplut golul, în sensul că Moș Gerilă a cedat locul proprietarului de drept, Moș Crăciun, dar instinctele noastre au rămas tot comuniste. “Unde faci revelionul?” – o întrebare care a răsunat pe buzele fiecărui tânăr în această perioadă. De Crăciun am stat țintuit în casă, cu familia, primind vizitele interminabile ale unor rude care se arată doar în aceste zile, zâmbind forțat la glumele auzite și anul trecut și descoperind încă un necunoscut până acum verișor de-al doilea, apărut din nemaiauzite colțuri ale țării. Dar, nu-i nimic, lasă că vine revelionul! Recuperăm noi! Și uite-așa încercăm din răsputeri să ne agățăm cu toate forțele de fiecare clipă a acestei nopți, nevrând parcă a o lăsa să treacă.

Rezultatul? Iată-ne acum cu toții în biserică, livizi, cu ochii încercănați și cu mintea la un somn prelung și dulce (exagerez!). A doua concluzie pe care o trag: noi, românii, suntem specialiști în începuturi fără de începere. Adică în începuturi în care nu începem absolut nimic. O demonstrăm în fiecare luni dimineața când ne privim tulburi unii pe alții, justificându-ne mereu cu faptul că asta e, lunea nici iarba nu crește; o demonstrăm din plin acum, când, la fel ca în anii trecuți și, probabil, ca în toți anii ce vor veni, începem și acest an nou cu o mare oboseală. Și începând anul cu o mare oboseală, adică începând-ne un nou început fără de începere, trecem cu vederea două lucruri fundamentale pentru această zi.

În primul rând trecem cu vederea o importantă sărbătoare creștină din prima zi a anului, și anume solemnitatea Sfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu. O solemnitate care nu e pusă întâmplător să sfințească această zi. Dar vrea să spună că datorită faptului că Maria l-a născut pe Dumnezeu pentru oameni și de când Maria l-a născut pe Dumnezeu pentru oameni, a început cu adevărat Anul Nou, un an în care tot ce era vechi apunea și în care o nouă lume lua atunci ființă. Vrea să spună că așa cum Maria l-a născut pe Dumnezeu în timp, sfințindu-ne istoria, la fel suntem chemați și noi să-l naștem pe Cristos în fiecare zi a anului nostru, sfințindu-ne viața. Vrea să spună că nu există început mai bun decât acela petrecut în compania Maicii Domnului și că nu există Apărător și Însoțitor mai vrednic pe calea celor 365 (anul acesta 366 chiar) de zile care ni se deschid astăzi în față decât Ea, Steaua dimineții. Dar cum îmi cunosc prea bine obiceiurile și neamul, și știu că, orice-am face, noi vom începe anul târziu și tot cu o mare oboseală, cred că ar fi mai bine să sugerăm Conferinței Episcopale din România ca dacă vrea ca această sărbătoare să fie înțeleasă și aprofundată cum trebuie, să o mute, pentru noi românii, undeva pe la jumătatea lunii ianuarie.

Și un al doilea lucru pe care îl trecem cu vederea. Orice început presupune să-ți iei niște angajamente. Să-ți fixezi niște exigențe. E cea mai sigură modalitate de creștere pe lumea asta și cea mai bună tehnică de a evita începuturile fără de începere: ridici standardul învechit al vieții tale, făcându-ți ție și Lui niște promisiuni, și străduindu-te apoi, în timpul anului, să fii un om de cuvânt. Pentru a nu pica și la acest examen, lansez provocarea să o facem acum, căci tot suntem în fața Lui. De obicei, la Anul Nou ne urăm unii altora diferite lucruri. Aproape toate însă sunt lucruri convenționale ce nu țin prea mult de voința și puterea noastră: ne urăm sănătate, ne urăm fericire, bani, noroc și pace. Or astea sunt lucruri care nu țin doar de noi ori de cei care ni le doresc. E important, cred, ca la începutul anului să ne dorim unii altora lucruri care pot fi împlinite de noi, păstrându-ne speranța că ne vor fi date și celelalte. Personal, vă doresc ca în acest nou an să fiți cei mai buni. Nu să fie cel mai bun an. Asta nu ține nici de mine, nici de voi. Dar vă doresc ca voi să fiți mai buni decât în anii care au trecut. Vă doresc ca anul acesta să fiți mai buni în dragoste, să fiți mai buni la școală ori serviciu, să credeți și să sperați mai bine, căci toate acestea țin în primul rând de voi. Într-un cuvânt vă doresc ca la început de an să vă însușiți o rugăciune pe care m-a învățat-o cineva ce obișnuia să o rostească în fiecare dimineață: “Doamne, ajută-mă ca astăzi să fiu mai mult decât am fost ieri și mai puțin decât voi fi mâine”.

Și ca să mă țin de promisiune, închei abrupt aici, urându-vă convențional un An Nou fericit, iar personal un An Nou plin de începuturi!

Ritul latin