Start > Ritul latin > Fericit este cel care nu se scandalizează de mine

Fericit este cel care nu se scandalizează de mine

14 December 2007
2,115 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a III-a din Advent (Anul A)

Ați văzut pe cineva care să se scandalizeze de Domnul? Eu am văzut. O anumită doamnă care și-a petrecut mult timp lucrând pentru El – vizitând bolnavii, ajutând bătrânii și persoanele cu handicap – a aflat că are o problemă la genunchi ce necesită o intervenție chirurgicală. Aceasta nu a reușit și drept urmare a rămas cu o durere constantă și în incapacitatea de a umbla. Se părea că Domnul a ignorat rugăciunile ei și ale prietenilor ei. Pentru cine? Pentru o femeie care se considera a fi prietenă apropiată a lui Isus. A fost ea dezamăgită? Da: buna ei dispoziție a dispărut, lăsând loc tristeții. Într-o zi s-a decis să vorbească cu îndrumătorul ei spiritual despre aceasta. Preotul i-a sugerat să se roage și să îl întrebe pe Isus, prietenul ei, de ce a tratat-o astfel. Iar ea a făcut. A doua zi preotul a întâlnit-o și a citit pe fața ei pacea, în ciuda durerilor. “Știți ce mi-a spus?”, a început ea. “În timp ce mă uitam la Isus răstignit și îi spuneam despre durerea mea de genunchi, El mi-a spus: ‘A mea e mai cumplită’.”

“Fericit este cel care nu se scandalizează de mine” (Matei 11,6)

Oare Ioan Botezătorul în Evanghelia de astăzi nu se află într-o situație similară? Și-a petrecut toată viața în deșertul Iudeii prevestind venirea lui Mesia. A pregătit calea Domnului chemând oameni la botezul pocăinței. Acum el se află în închisoare deoarece a denunțat păcatele lui Irod Antipa. Între timp Isus și-a început activitatea publică. Dar nu merge să îl viziteze pe Ioan în închisoare și nici nu îi transmite vreun cuvânt de încurajare. Ioan aude că El face miracole mari. De ce nu își folosește puterile miraculoase pentru a-l elibera pe Ioan? Nu spune oare profeția că unul dintre semnele Mesiei va fi eliberarea prizonierilor? Ioan se aștepta evident ca să fie unul dintre primii beneficiari. La urma urmelor el era cel care l-a botezat pe Isus. Cumva îi este dator, nu? Astfel că Ioan trimite câțiva mesageri să îi amintească lui Isus de el. Mesajul pe care l-a primit înapoi Ioan a fost: “Da, eu sunt într-adevăr Mesia. Dar te rog nu te scandaliza dacă nu se vor împlini toate așteptările tale.” Fericit este cel care nu se scandalizează de Mine.

Ce se întâmplă aici? E vorba de așteptări greșite. Teologia populară a acelor vremuri susținea că prosperitatea cuiva era un semn că Dumnezeu este cu respectivul, iar nenorocirea un semn că Dumnezeu nu este cu respectivul. Autorul cărții lui Iov pune la îndoială această teologie spunând povestea bărbatului care, deși era om al lui Dumnezeu, a avut parte de multe nenorociri. Dar această viziune teologică a supraviețuit și își mai găsește adepți și astăzi, în ciuda învățăturilor și exemplelor personale date de Isus.

Privind la viața lui Isus înțelegem că semnele clare ale prezenței lui Dumnezeu nu sunt de natură materială, ci spirituală. Este adevărat că slujirea lui Isus a făcut ca “orbii să vadă, șchiopii să umble, leproșii să fie curățați și surzii să audă, morții să învie” (Matei 11,5), dar aceste miracole pot fi văzute ca “semne” ale unei binecuvântări interioare. Căci ce folos ar fi pentru un orb de exemplu să primească darul vederii fizice dacă el continuă să fie orb spiritual? Nu. Semnele vitale ale prezenței lui Dumnezeu sunt spirituale. Desigur acestea au în mod inevitabil consecințe fizice salutare, dar ele sunt secundare. Era odată un orb care a devenit predicator. El atrăgea mulțimi când predica pentru că, chiar dacă era încă orb din punct de vedere fizic, își începea predicarea spunând: “Orb am fost, dar acum văd.”

În Advent noi suntem ca Ioan, așteptând venirea Domnului. Care sunt așteptările noastre? Evanghelia de astăzi ne amintește că trebuie să avem așteptări care sunt în conformitate cu prioritățile Domnului. Fără desconsiderarea fizicului și materialului, ni se amintește că domeniul primar al operei mântuitoare a lui Dumnezeu este cel spiritual. Mântuirea lui Dumnezeu este în primul rând spirituală, chiar dacă are efecte materiale și/sau sociale.

Ritul latin