Start > Ritul latin > Solemnitatea Sfintei Fecioare Maria Născătoare de Dumnezeu

Solemnitatea Sfintei Fecioare Maria Născătoare de Dumnezeu

26 November 2007
1,036 afișări

Autor: volum colectiv ITRC
Copyright: Editura Sapientia
Preasfânta Fecioară Maria Născătoare de Dumnezeu

După ce în urmă cu exact o săptămână am sărbătorit venirea pe Pământ a însuși Fiului lui Dumnezeu, Isus Cristos, punctul culminant al istoriei lui Dumnezeu cu oamenii, iată că astăzi, în același context al sărbătorilor Crăciunului, atenția noastră se îndreaptă în mod deosebit asupra Mariei, asupra rolului pe care ea l-a avut în misterul Crăciunului. Ziua de azi mai este numită și Crăciunul Sfintei Fecioare Maria, Octava Crăciunului, o continuare a sărbătorii de la 25 decembrie.

Am ascultat în Evanghelia Sfântului Luca, cum Maria și Iosif, după ce s-au împlinit opt zile de la nașterea lui Isus, L-au dus în Templul din Ierusalim, pentru ca după lege să fie tăiat împrejur și să i se pună numele pe care-l stabilise îngerul la Buna Vestire.

Din punct de vedere istoric, sărbătoarea de astăzi a avut o evoluție foarte complexă. În antichitatea creștină, ziua de 1 ianuarie era ziua în care aveau loc saturnalele păgâne, niște sărbători în cinstea zeului Ianus. Acestea constituiau pentru creștinii mai puțin evlavioși, mai ales pentru cei care proveneau din păgânism, ocazie de a recădea în idolatrie și orgii de tot felul. Așa încât din primele secole Biserica a avut foarte mult de luptat împotriva acestor obiceiuri. Prima zi a anului avea un pronunțat caracter de pocăință. Unele concilii interziceau chiar cântecul “Aleluia”, ce exprimă bucuria creștinilor (Toledo).

Pentru a lupta cu mai multă eficiență împotriva dezmățului de început de an, Biserica a stabilit pentru această zi sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria, Născătoare de Dumnezeu. Ea este distrugătorea idolilor. În timpul anului bisericesc există mai multe sărbători închinate ei, care scot în evidență diferitele aspecte ale rolului pe care Maria l-a avut în realizarea planului de mântuire a lumii. Așa avem Buna Vestire, Inima Neprihănită a Mariei, Adormirea Maicii Domnului, Sfânta Fecioară Maria – Regină, Nașterea Sfintei Fecioare Maria, Maria Îndurerată, Regina Sfântului Rozariu, 8 Decembrie – Neprihănită Zămislire. Două din cele douăsprezece luni ale anului au fost închinate în mod cu totul deosebit ei: luna mai și luna octombrie. Luna mai care este cea mai frumoasă lună din an, luna florilor, și luna octombrie, închinată devoțiunii Sfântului Rozariu. Pe lângă aceasta, în zilele de sâmbătă, creștinii evlavioși își intensifică devoțiunea față de Mama lor preasfântă.

Dar să revenim la particularitatea zilei de astăzi. Că Maria este Născătoare de Dumnezeu, aceasta este dogmă de credință. Acest lucru îl mărturisim și în simbolul Credinței. Elisabeta a exclamat și ea: “De unde mi-e fericirea aceasta ca să vină la mine Maica Domnului meu”. Această dogmă de credință a fost definită la Conciliul din Efes 431 împotriva lui Nestorius și a adepților lui eretici. Se relatează că atunci când acest lucru a fost adus la cunoștința creștinilor din Efes, care așteptau în jurul clădirii conciliare, au aprins făclii și cu ele aprinse, plini de bucurie s-au îndreptat spre casele lor. Aceleași cuvinte, cu care a fost definită maternitatea Mariei, au fost preluate după 1500 de ani, în 1931 de către papa Pius XI într-una din enciclicile sale.

Prin acest privilegiu unic se poate spune că Maria a intrat în familia lui Dumnezeu: ea este fiica preaiubită a Tatălui, Mama Fiului lui Dumnezeu și templul Duhului Sfânt.

Desigur, multe din femeile din Palestina care așteptau mântuirea lui Israel ar fi dorit acest privilegiu. Însă, așa cum cântăm în Magnifcat, Dumnezeu a privit la smerenia Mariei. Ea a fost aleasă de către Tatăl încă de la începutul lumii, și în acest sens, ferită de păcatul strămoșesc și de orice pată a păcatului. Opera minunată a Întrupării s-a realizat prin puterea Duhului Sfânt: “Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri pentru aceasta și Cel Sfânt care se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema”. Profunzimea misterului nu poate fi pătrunsă de noi oamenii. Este cel mai mare privilegiu care a fost acordat vreodată unei creaturi, de a se numi Mama Creatorului.

Alături de maternitatea divină a Mariei trebuie să luăm în considerare și fecioria ei. Ea a fost fecioară atât înainte cât și după nașterea lui Isus. Prin nașterea lui Isus, fecioria Mariei nu numai că nu s-a pierdut sau că nu a fost umbrită, dar a fost înnobilată. A fi mamă și fecioară în același timp. Iată un lucru greu de înțeles pentru noi oamenii, dar nu imposibil la Dumnezeu.

Însă Maria este și Mama noastră. Pe Calvar, Isus a încredințat Mariei, prin Ioan, pe toți oamenii. Desigur, Maria nu este mamă în ordinea trupească, dar o mamă spirituală, și pentru aceasta nu mai puțin mamă. Ea ne-a născut pe toți la viața supranaturală a harului. Ea, care a fost plină de har, ni L-a comunicat nouă pe însuși autorul harului, Cristos Domnul.

În afară de caracterul acesta religios, ziua de 1 ianuarie, prima a anului, este o sărbătoare care are și caracter civil. O zi sărbătorită de toți oamenii ce țin acest calendar, fie că sunt sau nu creștini. Cu această ocazie, noi oamenii obișnuim să ne adresăm unii altora urări de bine și sănătate, viață lungă și îndeplinirea tuturor dorințelor în noul an.

După ce aseară am așteptat cu nerăbdare miezul nopții pentru a saluta noul an, astăzi ne-am adunat în fața altarului pentru ca în cadrul jertfei euharistice să implorăm de la Dumnezeu binecuvântare pentru noul an pe care-l începem.

Prima lectură scoate în evidență că singur Dumnezeu este autorul binecuvântărilor. Astăzi îi cerem lui Dumnezeu să ne binecuvânteze și să ne păzească, să-și întoarcă fața spre noi și să se îndure de noi. Să ne dăruiască pacea.

În 1968, Paul VI a stabilit pentru 1 ianuarie ziua mondială a păcii. Numai Cristos, Principele păcii, poate să ne dea pacea adevărată, dar aceasta o face mai ales prin mijlocirea Mariei, Regina Păcii. Pacea, binele fundamental al omenirii, este condiția tuturor celorlalte bunuri. Ne amintim de salutul îngerilor din noaptea de Crăciun: “Mărire în cer lui Dumnezeu și pace pe Pământ oamenilor de bunăvoință” (Lc 2,14).

În numele Domnului, încrezători în Maria, Mama Lui, începem astăzi acest nou an. Nu știm ce ne va aduce el: mai multă fericire sau poate mai mult necaz. Fie ca Dumnezeu să ne binecuvânteze cu cele necesare vieții, să facă rodnică munca mâinilor noastre, dar în primul rând să ne dea binecuvântarea sa spirituală. Aș vrea să închei cu cuvintele psalmistului: “Dumnezeu să aibă milă de noi și să ne binecuvânteze și să-și întoarcă fața senină spre noi și să ne dăruiască pacea”.

Anton Lenghen

Ritul latin