Predici

(tipareste predicile)

 

Sfinţii arhangheli: Mihail, Gabriel, Rafael
Anul A (B, C)
Lecturi:

Autori

 

* * *

 

În prezenţa îngerilor, veniţi să-l adorăm pe Domnul!

Autor: pr. Anton Dancă
Copyright: Presa Bună

Cristos Domnul, în iubirea sa nemărginită faţă de oameni, a voit să-şi asocieze la opera răscumpărării nu numai oameni distinşi precum profeţii, pe preacurata Fecioară Maria, pe sfântul Iosif, pe Ioan Botezătorul, pe apostoli etc., dar chiar o lume extraordinară, pe îngerii cei mai distinşi.

Existenţa fiinţelor spirituale, netrupeşti, pe care Sfânta Scriptură le numeşte în mod obişnuit îngeri, este un adevăr de credinţă. Mărturia Scripturii este la fel de clară ca şi caracterul unanim al tradiţiei (CBC Ed. ARC Bucureşti, 1993, pag. 81).

Deoarece existenţa îngerilor este un adevăr de credinţă, în mod logic, a vorbi şi a asculta învăţătura Bisericii despre fiinţele spirituale înseamnă o trăire a credinţei, o întărire în credinţă. Acest lucru este cel mai important, fiindcă numai prin credinţă putem fi plăcuţi Creatorului (cf. Evr 11,6). Vorbind, ascultând, meditând despre îngeri, devenim plăcuţi lui Dumnezeu.

Cristos – începătorul şi desăvârşitorul credinţei (Evr 12,2) – în care însuşi Tatăl ceresc îşi găseşte toată bucuria (cf. Mt 3,17) este centrul lumii îngereşti. Îngerii sunt ai săi: Va veni Fiul Omului în slava sa şi toţi îngerii împreună cu el (Mt 25,31). Sunt ai lui fiindcă au fost creaţi prin el şi pentru el. Pentru că în el toate au fost create, şi cele din cer şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, tronurile şi domniile, căpeteniile şi puterile; toate prin el şi pentru el au fost create (Col 1,16). Sunt şi mai mult ai săi fiindcă i-a făcut mesageri ai planului său de mântuire. Nu sunt toţi oare duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii? (Evr 1,14).

De la întrupare la înălţare, viaţa Cuvântului întrupat este înconjurată de adoraţia şi de slujirea îngerilor. Când “îl aduce în lume pe cel întâi-născut, Dumnezeu spune: Să i se închine lui toţi îngerii lui Dumnezeu” (Evr 1,6). Cântarea lor de laudă la naşterea lui Cristos a răsunat fără încetare în lauda Bisericii: “Mărire în cer lui Dumnezeu” (Lc 2,14). Ei ocrotesc copilăria lui Isus (cf. Mt 1,20), îl slujesc în pustiu (cf. Mc 1,12), îl mângâie în agonie (cf. Lc 22,43), ei l-ar fi putut elibera din mâinile duşmanilor (cf. Mt 26,53), ca pe Israel odinioară (cf. 2Mac 10,29-30). Tot îngerii sunt cei care evanghelizează (cf. Lc 2,10), aducând vestea cea bună a întrupării (cf. Lc 2,8-14) şi a învierii lui Cristos (cf. Mc 16,5-7). Ei vor fi de faţă la întoarcerea lui Cristos, pe care o vestesc (cf. Fap 1,10-11), în slujba judecăţii sale (cf. Mt 13,41,31; 24,31). (CBC Ed. ARC. Bucureşti 1993, pag. 82).

Sfântul Luca arată deseori intervenţia îngerilor la originea Bisericii, care este trupul mistic al lui Isus, fiindcă, o dată cu venirea lui Cristos, omenirea a intrat în epoca definitivă în care Dumnezeu devine vecinul omului şi cerul vecinul pământului. Îngerii sunt destinaţi de Dumnezeu în serviciul şi folosul acelora care trebuie salvaţi (Evr 1,14). Acţiunea noastră de mulţumire care stă în centrul credinţei, Euharistia, devine o concelebrare (cf. LG 50) în care ne unim cu îngerii pentru a înălţa spre tronul Celui Preaînalt întreita cântare: “Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeul universului” (cf. MAC (feriale) pag. 1919).

Prima lectură din Liturgia cuvântului de azi (Dan 7,9-10, 13-14) ne prezintă pe Dumnezeu Tatăl stând pe tronul măririi sale, înconjurat de numărul impresionant de mare al îngerilor care îl slujesc, în prezenţa cărora dă Fiului Omului slava şi împărăţia, ca toţi îngerii şi toate popoarele să-i slujească, recunoscând în el pe Fiul său – “Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat” – vrednic de închinare: “ca în faţa lui să se plece tot genunchiul, al celor din cer, al celor de pe pământ şi al celor din iad” (Fil 2,10), ca nimeni să nu-şi imagineze că Isus, pentru faptul că s-a făcut om, ar fi mai prejos decât îngerii.

Lectura a doua (Ap 12,7-12) ne prezintă o luptă mare care s-a dat în cer între îngeri: învingătorii au obţinut o strălucită victorie prin sângele Mielului; învinşii au fost aruncaţi pe “pământ”, adică într-un loc de suferinţă, deşi în fruntea lor se afla cel mai strălucitor dintre îngeri: Lucifer. Lucifer, înseamnă purtător de lumină.

Orice înger şi orice om ieşit din mâinile atotputerniciei lui Dumnezeu este un purtător de lumină prin inteligenţă, voinţă şi memorie, fiindcă numai Dumnezeu singur este inteligenţa, voinţa şi memoria supremă. Din iubire împărtăşeşte îngerilor şi oamenilor darurile sale divine: inteligenţă, voinţă şi memorie, prin care să i se asemene, ca să poată fi moştenitori ai împărăţiei sale.

Ce s-a întâmplat cu Lucifer? S-a încrezut în sine şi a căzut.

Prin căderea lui, Dumnezeu ne avertizează asupra a două lucruri: 1) darul, cu cât este mai mare, cu atât prezintă o primejdie mai mare. Puterea, pe care o deţine cel care este pus peste alţii, dacă nu este însoţită de smerenie, devine o beţie care ameţeşte, care înstrăinează de Creator, care accentuează egoismul; 2) învinşii, fiind aruncaţi pe pământ, vor molipsi pământul cu nebunia lor.

Cunoaştem trei feluri principale de păcat: păcatul sufletului senzual sau plăcerea (păcatul cărnii) : “Zămislind, pofta naşte păcatul, iar păcatul săvârşit aduce moartea” (Iac 1,15); apoi păcatul minţii – părerea de sine sau înălţarea de sine ce duce la rătăcire, iar stăruinţa în rătăcire naşte minciuna şi amăgirea; şi, în sfârşit, păcatul propriu-zis al spiritului, iubirea de putere ce conduce la violenţă, iar violenţa sfârşeşte în crimă (Vladimir Soloviev, Fundamentele spirituale ale vieţii, Ed. Deisis, Alba-Iulia, 1994, pag. 36).

Lucifer nu a avut păcatul cărnii, al sufletului senzual, ci păcatul minţii şi pe cel al spiritului: înălţarea de sine şi iubirea de putere, care l-au dus la minciună şi crimă şi cu care a umplut pământul.

Prin sfântul Mihail arhanghelul, Dumnezeu arată că în lumea spiritelor nu a pus la încercare pe nimeni peste puterile sale. Sfântul Mihail, mai prejos decât Lucifer, cu harul divin învinge dubla ispită: a minţii, care vrea să-şi formeze o părere înaltă de sine şi a spiritului, beţia puterii.

Isus, în ispita din pustiu, ne-a dezvăluit că şi omul poate învinge cu ajutorul cuvântului lui Dumnezeu întreita ispită: a sufletului senzual (păcatul cărnii), când spune ispititorului: Nu numai cu pâine trăieşte omul; păcatul minţii: Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău! şi păcatul spiritului sau dorinţa de putere: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi lui singur să-i slujeşti! (cf. Mt 4,4 ş.u.).

Noi, mai prejos de Cristos – ca şi sfântul Mihail mai prejos de Lucifer – putem învinge orice ispită prin harul lui Dumnezeu. Harul este o recunoaştere smerită a slăbiciunii de creatură şi a atotputerniciei de Creator. Harul stă la temelia smereniei şi smerenia stă la baza credinţei prin care devenim plăcuţi lui Dumnezeu. Regina îngerilor, preacurata Fecioară Maria, felicitată de verişoara sa Elisabeta pentru că a crezut ceea ce Dumnezeu i-a revelat prin arhanghelul Gabriel, răspunde că Dumnezeu a privit la smerenia slujitoarei sale, a privit la temelia credinţei (cf. Lc 1,48).

Lucifer arogant, în faţa măreţiei celui întreit sfânt a strigat: Non serviam! Super astra dei exaltabo solium meum et similis ero altissimo – Nu vreau să-i slujesc! Voi aşeza scaunul meu deasupra stelelor cerului şi voi fi asemenea Celui Preaînalt.

La întrebarea arhanghelului Mihail: “Quis ut Deus?” – “Cine este ca Dumnezeu?” Cel mândru n-a găsit răspunsul, dar Cristos cel smerit a dat răspunsul în numele întregii creaţii: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi lui singur să-i slujeşti! fiindcă nimeni nu este ca Domnul Dumnezeul nostru. Acesta este şi trebuie să fie răspunsul fiecărui înger şi al fiecărui om.

Lucifer a perseverat în revoltă şi crimă: este păcătos de la început (1In 2,8) şi ucigător de oameni; pe când sfântul Mihail a perseverat în smerenie şi slujire şi apoi a ajutat pe oameni să afle calea spre Cristos, care duce la Tatăl. Sfântul Mihail este glasul lui Isus care ne cheamă la convertire: la o mai curajoasă mărturisire a credinţei.

Lectura a III-a (In 1,47-51) ne oferă un exemplu grăitor.

Isus laudă pe Natanael fiindcă nu este un om prefăcut, viclean, făţarnic, mincinos etc.

Natanael, datorită faptului că Isus îi cunoaşte inima, îşi mărturiseşte credinţa cu adâncă smerenie şi iubire: Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti regele lui Israel! deci şi al meu fiindcă sunt israelit.

Ce îi făgăduieşte Isus pentru această mărturisire curajoasă a credinţei, lui şi nu numai? Ce speranţă ne oferă? Adevăr, adevăr vă spun, veţi vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu coborând şi urcând deasupra Fiului Omului, adică veţi vedea cerul deschis, intrarea în viaţa veşnică; veţi vedea frumuseţea cerului, pe îngerii lui Dumnezeu; veţi simţi fericirea cerului din slujirea îngerilor care vor coborî şi urca deasupra Fiului Omului. Dintre îngeri, acela care a fost cel mai zelos în slujire, a fost sfântul Mihail şi numai datorită slujirii a devenit arhanghel, adică mai mare peste oştirile cereşti, luând locul lui Lucifer. Pentru aceasta, spune sfântul Vasile cel Mare, ca de altfel şi alţi sfinţi părinţi, că pe sfântul arhanghel Mihail nimeni nu-l egalează în măreţie şi frumuseţe.

Biserica, inspirată de Duhul Sfânt, nu numai spre a mări solemnitatea sărbătorii de azi a pus alături de sfântul Mihail alţi doi arhangheli, ci mai ales pentru faptul că împreună ne oferă mai multă lumină, o mai bună cunoaştere a lui Dumnezeu; deci mai multă credinţă, speranţă şi iubire.

Trei sunt arhanghelii evidenţiaţi de Sfânta Scriptură pentru slujirea lor: Mihail, Gabriel şi Rafael.

Biblia ne vorbeşte despre trei, cu trei misiuni distincte, care corespund specificului fiecărei persoane din Sfânta Treime: Tatăl este iubirea creatoare; Fiul este iubirea răscumpărătoare şi Sfântul Duh este iubirea mângâietoare. Pe când patriarhul Abraham se afla sub stejarul de la Mamvre, a văzut venind spre el trei tineri strălucitori, ca trei îngeri ai lui Dumnezeu. Erau trei, dar Abraham îi tratează ca pe unul singur, văzând în ei strălucirea lui Dumnezeu şi de aceea spune: Doamne, dacă am aflat har înaintea ta, nu trece cu vederea pe robul tău! (Gen 18,3). Misiunea celor trei tineri este specifică celor trei arhangheli: să anunţe viaţa, acolo unde părea că s-a înstăpânit sterilitatea şi moartea: Sara va naşte un fiu; să apere drepturile lui Dumnezeu, nimicind Sodoma şi Gomora; să salveze familia lui Lot (cf. Gen 18,1-33), aducând o oarecare mângâiere credinciosului Abraham. Misiunea arhanghelilor sărbătoriţi azi corespunde cu misiunea celor trei tineri, cu specificul persoanelor divine: arhanghelul Mihail apără viaţa, fiindcă Dumnezeu este izvorul vieţii: Quis ut Deus? Gabriel, prin vestirea naşterii lui Mesia, anunţă nimicirea împărăţiei păcatului; Rafael, – Dumnezeu este mângâiere – anunţă împărăţia Duhului Sfânt, în care orice om să se poată adresa lui Dumnezeu cu numele de “Tată”, fiindcă harul ne face părtaşi ai naturii divine (2Pt 1,4).

Prin urmare măreţia sfântul Mihail stă în strânsă legătură cu cea a sfinţilor arhangheli Gabriel şi Rafael, deoarece lumina lor pusă împreună revelează mai fidel măreţia lui Dumnezeu, aşa încât Abraham putea spune pe drept: Doamne, dacă am aflat har înaintea ta, nu trece cu vederea pe slujitorul tău!

Arhanghelii Mihail, Gabriel şi Rafael în comuniune de lumină pun în evidenţă mai bine strălucirea divină. Lucifer a refuzat comuniunea de lumină şi a devenit întuneric. Noi, în comuniune de iubire la această sfântă celebrare, să punem în evidenţă esenţa divină – Dumnezeu este iubire (1In 4,8) şi să spunem cu Abraham: Doamne, dacă am aflat har înaintea ta, nu trece cu vederea pe slujitorul tău, rămâi cu mine cu lumina ta, ca să te cunosc, să te iubesc şi să-ţi slujesc cu fidelitate îngerească!

Dumnezeu a voit, aşa cum am spus la început, să-şi asocieze la opera mântuirii noastre pe sfinţii îngeri şi arhangheli. Sfânta Tereza de Avila mărturiseşte: A vrut Domnul să mi se arate un înger, în faţă sub formă de imagine corporală, foarte frumos, cu chipul aprins, roşu ca para focului, că părea el a fi dintre îngerii cei mai apropiaţi Domnului. Şi avea el, acest înger, o suliţă lungă, aurită, în vârful căreia, mi se pare, strălucea o flacără. Iar îngerul părea că mă străpunge cu ea prin inimă, ajungând să-mi sfredelească măruntaiele; când o scotea afară simţeam ca şi cum mi le-ar fi smuls de tot, lăsându-mă în întregime aprinsă, din cauza focului din vârful suliţei, de iubirea cea mare de Dumnezeu. Era atât de mare durerea că mă făcea să gem şi, în acelaşi timp, era atât de dulce, că nu aveam nici o dorinţă să scap de ea, ci, dimpotrivă, doream s-o simt mereu întru Domnul (Castelul interior, Ed. Ars Longa, Iaşi 1995, pag. 13).

Să ne lăsăm străpunşi de suliţa sfântului Mihail arhanghelul, care va ucide în noi măruntaiele păcatului trupesc, senzualitatea; va ucide păcatul minţii, egoismul; şi mai ales va nimici acea tendinţă diabolică după putere, de a conduce, de a da totul satanei când ceva ne stă împotrivă. Schimbarea limbajului trebuie să fie o convertire reală de la Lucifer la arhanghelul Mihail şi în loc de: Lua-te-ar diavolul cu: Lua-te-ar sfântul Mihail! Prima invocaţie este un blestem, a doua este o rugăciune. Cine va realiza această convertire, va vedea cerul deschis şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând deasupra Fiului Omului.

Sfântul Alfons de Liguori se ruga astfel, rugăciune pe care să ne-o însuşim şi noi: O, suflete al meu, dacă tu îl iubeşti atât de mult pe arhanghelul Mihai, care iubeşte atât de mult pe oameni, bucură-te de măreţia lui inegalabilă din ceruri; şi, datorită faptului că el este protectorul întregii Biserici şi al tuturor credincioşilor, roagă-l să devină protectorul tău special pe lângă Dumnezeu, care îl iubeşte nespus de mult şi care se bucură văzându-l preamărit de toate creaturile pe acest slujitor atât de credincios şi plin de zel pentru slava numelui său!

Dă, Doamne, ca ajutaţi de arhanghelii Mihail, Gabriel şi Rafael, să vedem alături de Natanael cerul deschis şi în prezenţa îngerilor să te adorăm în veci. Amin.

 

* * *

 

Sfinţii arhangheli: Mihail, Gabriel, Rafael

Autor: volum colectiv Chemaţi la sfinţenie
Copyright: Sapientia

“Veţi vedea cerurile deschise şi pe îngerii lui Dumnezeu urcând şi coborând peste Fiul omului” (In 1,51).

În afară de lumea văzută, Dumnezeu a creat şi o lume nevăzută, spirituală. Acest adevăr îl mărturisim, ori de câte ori recităm Crezul sau Simbolul apostolilor, în duminici şi sărbători. Existenţa spiritelor curate, numite îngeri, în această lume nevăzută, este un adevăr incontestabil al credinţei noastre. Sfânta Scriputură ne vorbeşte în diverse locuri despre apariţiile lor, despre misiunea lor, atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament. Tot ea ne arată, că aceste fiinţe spirituale sunt împărţite, după misiunea primită din partea lui Dumnezeu.

Scopul creerii îngerilor a fost să formeze cortegiul de onoare al lui Dumnezeu, pentru a fi crainicii gândurilor, sfaturilor şi poruncilor lui către oameni. Pentru a fi capabili de a îndeplini o astfel de misiune, Dumnezeu, în înţelepciunea sa, i-a înzestrat cu multe privilegii; atât ale naturii, cât şi ale harului. Cât privesc privilegiile naturii, Dumnezeu i-a creat spirite curate, degajate de orice materie, nemuritori, dotaţi cu o ştiinţă eminentă, cu înţelepciune profundă şi cu putere mai mare decât a tuturor celorlalte creaturi. Cât privesc darurile harului, ei au fost creaţi în dreptate şi nevinovăţie, au fost îmbrăcaţi în virtuţile supranaturale ale credinţei, speranţei şi iubirii şi destinaţi să se bucure pe veci de Dumnezeu.

Cei trei pe care Biserica îi sărbătoreşte astăzi în mod deosebit, fac parte din rândul arhanghelilor. Aceştia au primit câte o misiune specială din partea lui Dumnezeu. Astfel, sfântul Arhanghel Mihail, care în traducere înseamnă “cine este ca Dumnezeu”, este cel care a primit misiunea de a conduce lupta împotriva lui Lucifer şi a îngerilor răzvrătiţi împotriva lui Dumnezeu. Sfântul Arhanghel Gabriel, care înseamnă “puterea lui Dumnezeu”, este cel care a fost trimis de Dumnezeu Fecioarei Maria pentru a-i comunica rolul ei în planul de mântuire. Şi în sfârşit sfântul arhanghel Rafael, care înseamnă “medicamentul lui Dumnezeu”, a fost trimis să-l însoţească pe tânărul Tobia şi să-l vindece pe tatăl său de orbire.

În prima lectură a sărbătorii, luată din cartea Apocalipsului, sfântul Ioan ne descrie o luptă:”şi în cer s-a făcut un război, Mihail şi îngerii lui s-au luptat împotriva balaurului. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui şi loc pentru ei nu s-a mai găsit în cer. Şi balaurul, şarpele cel din vechime, numit Diavol şi Satana, acela care înşală lumea întreagă, a fost aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui” (Ap 12,7-9).

Sfinţii Părinţi au interpretat aceste versete ale Apocalipsului ca o mărturie a luptei dintre Mihail şi Lucifer, care a avut loc în timpul când îngerii au fost puşi de Dumnezeu la încercare. În acest timp Lucifer, cel mai frumos şi mai strălucitor dintre îngeri, numit şi “luceafărul dimineţii” a refuzat să se închine lui Dumnezeu, a dorit să fie asemenea lui Dumnezeu. Profetul Isaia ne descrie în câteva cuvinte intenţia lui Lucifer: “Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus decât stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor. Mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt” (Is 13,13-14).

Prin victoria sa, sfântul Mihail a arătat că nimeni nu poate fi ca Dumnezeu. El este creatorul cerului şi al pământului, al tuturor văzutelor şi nevăzutelor. Numai el singur merită adoraţie şi închinare. Nici o făptură nu are acest drept.

Acţiunea diavolului se vede şi astăzi atât în societate cât şi în viaţa fiecărei persoane. Sfântul apostol Petru în prima scrisoare a sa scrie: Fiţi cumpătaţi, vegheaţi! Diavolul, potrivnicul vostru ca un leu ce rage, dă târcoale, căutând pe cine să înghită” (1Pt 5,7-8). Sfântul Mihail care l-a învnis pe diavol ne poate apăra de cursele viclene pe care acesta ni le întinde. De aceea trebuie să-i implorăm ajutorul cu credinţă.

Sfântul Gabriel este al doilea arhanghel pe care Biserica îl sărbătoreşte astăzi. El a fost cinstit încă din primele secole ale creştinismului. În secolul al IV-lea sărbătoarea sa era pe 24 martie. Din 1921 Papa Benedict al XV-lea stabileşte ca să fie sărbătorit în toată Biserica la data de 29 septembrie, dată ce a rămas până în timpurile noastre.

El a avut misiunea să anunţe naşterea lui Ioan Botezătorul, Înainte-Mergătorul lui Isus. Astfel aduce bucuria în familia lui Zaharia, care era considerată blestemată deoarece ei nu aveau copii.

Dar cea mai nobilă misiune a sa a fost anunţul făcut Sfintei Fecioare Maria, care a fost aleasă de Dumnezeu să fie mama Fiului său. El a fost îngerul care a pronuţat acele cuvinte pe care le spunem zilnic la rugăciunea “Îngerul Domnului”: Bucură-te Marie cea plină de har Domnul este cu tine! În calitate de creştini trebuie să fim şi noi vestitorii bucuriei, acea bucurie pe care Cristos ne-a adus-o pe acest pământ. Numai astfel vom putea atrage şi pe alţii la Cristos, numai astfel vom putea să fim părtaşi de bucuria veşnică din ceruri.

Sfântul Rafael este cel de-al treilea arhanghel pe care Biserica astăzi ni-l pune în atenţie. Sărbătoarea lui a fost fixată la 29 septembrie în toată Biserica de acelaşi Papă Bendict al XV-lea în 1921. El este cunoscut din cartea lui Tobia. Sfânta Scriptură ne relatează că tânărul Tobia se pregătea să facă o lungă călătorie. La ieşirea din casă îl aştepta un tânăr, care s-a oferit să-l însoţească în drumul său. Acest tânăr a fost cel care l-a îndrumat pe acest drum şi l-a ajutat ca să-şi poată lua o soţie vrednică, credincioasă şi iubitoare. După ce a terminat călătoria, iar bătrânul Tobia a fost vindecat îngerul şi-a dezvăluit propria identitate: “Eu sunt Rafael, unul dintre cei şapte îngeri care ridică rugăciunile sfinţilor şi le înalţă înaintea slavei Celui Sfânt” (Tob 12,15).

Viaţa e un lung drum care trebuie să se termine la Dumnezeu. Pentru ca să ajungem la el, în această lume plină de pericole, avem nevoie de ajutor, de protecţie, de sfaturi. Sfântul arhanghel Rafael este în măură să ne ajute ca să găsim vocaţia, calea pe care Dumnezeu ne-a pregătit-o şi pe care putem ajunge mai uşor la Dumnezeu.

Aşa cum l-a ajutat şi l-a îndrumat pe tânărul Tobia ca să-şi găsească o parteneră de viaţă cu calităţi alese, aşa îi poate ajuta şi pe cei care se pregătesc pentru viaţa de căsătorie.

Să-i rugăm pe sfinţii arhangheli să ne ajute: pe sfântul Mihail ca să ne apere de capcanele pe care ni le întinde diavolul; pe sfântul Gabriel să aducă bucuria în inimile şi în familiile noastre; şi pe sfântul Rafael ca să ne ocrotească pe drumul pe care îl mai avem de parcurs pentru ajunge la viaţa cea veşnică, la Dumnezeu.

Claudiu BORDEIANU