Selecție de predici

(tipareste predicile)

 

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil
Evanghelia: Luca 10,16-21
Apostolul: Evrei 2,2-10

Autori

pr. Gheorghe Neamțiu
pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic

 

* * *

 

Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil

Autor: pr. Gheorghe Neamțiu
Copyright: Viața Creștină

Credința în existența îngerilor s-a întărit în sufletele oamenilor prin aparițiile ce au avut loc atât în Testamentul Vechi cât și în cel Nou, deoarece, așa cum vom vedea, întreaga Biblie ne vorbește despre aceste spirite curate, trimise de Dumnezeu ca să-I ducă pe pământ solia, ori să le poarte de grijă oamenilor.

Dând expresie acestei credințe, Biserica, încă din veacul al IV-lea, pe timpul lui Constantin cel Mare, care a ridicat, cel dintâi, biserică în onoarea sfinților arhangheli Mihail și Gavriil, a stabilit sărbătoarea de azi sub denumirea: “Adunarea mai marilor arhistrategi Mihail și Gavriil și a tuturor puterilor fără trup.” A făcut aceasta nu numai pentru a-și arăta venerația și evlavia față de aceste creaturi spirituale, ci și pentru a comemora biruința repurtată, dintru început, de îngerii buni împotriva îngerilor răi răzvrătiți contra Creatorului și Stăpânului lor, biruință încheiată cu izgonirea lor în iad.

Vom folosi prilejul sărbătorii de azi pentru a răspunde la două întrebări: 1. Există îngeri? și 2. Cu ce scop i-a creat Dumnezeu?

1. Despre existența îngerilor ne vorbește nu numai Sfânta Scriptură, ci chiar și mintea sănătoasă. Iată cum:

În opera creațiunii, adică a ființelor neînsuflețite și a celor însuflețite care formează universul, există o gradație, o ierarhie admirabil întocmită. Pe treapta cea mai de jos stă materia nevie – anorganică și organică -, pe treapta a doua stau plantele, pe a treia vin animalele, iar pe a patra stă omul, acesta formând un regn aparte, întrucât în ființa sa se întâlnește și coexistă substanța materială vie cu substanța spirituală, prima subzistând prin a doua. De aceea, în lumea văzută, omul ocupă treapta superioară, cu menirea de a domina și duce la desăvârșire, prin forța spiritului, universul material. Astfel, omul reprezintă puntea de legătură între lumea materiei, adică lumea văzută, și lumea spiritului, adică lumea nevăzută. Dar, pentru ca această gradație în ordinea ființelor să fie completă, mintea cere ca, între om – ființă mixtă, materială și spirituală în același timp – și Dumnezeu Creatorul, să existe și o ființă spirituală pură, adică să existe și ființe fără componentă materială, deci pe o treaptă superioară aceleia pe care se află omul, și care să oglindească mai fidel ființa lui Dumnezeu care este spiritul purisim. Iată de ce era oarecum de așteptat ca Dumnezeu să creeze și ființe pe care le numim îngeri, de la cuvântul grecesc anghelos care înseamnă trimis, mesager.

Îngerii ne sunt superiori, nouă oamenilor, nu numai prin faptul că sunt spirite pure, ci și prin faptul că au o înțelegere incomparabil mai pătrunzătoare și o voință mai puternică decât a noastră.

După cum mărturisește Sfântul Dionisie Areopagitul, bazat pe Sfânta Scriptură, îngerii sunt constituiți în trei ierarhii, fiecare dintre acestea fiind compusă din câte trei cete. În total sunt deci nouă cete sau coruri îngerești: Tronurile, Heruvimii, Serafimii, Puterile, Domniile, Stăpânirile, Îngerii, Arhanghelii sau Căpeteniile și Începătoriile.

Din mulțimea acestor ființe noi nu cunoaștem decât trei: pe îngerul Rafael și pe arhanghelii Mihail și Gavriil.

2. Cu ce scop i-a creat Dumnezeu pe îngeri?

În primul rând, pentru ca, prin ei, Dumnezeu să-și manifeste în mai mare măsură perfecțiunea firii Sale – ei împărtășindu-se în mai mare grad decât noi de inteligență – și, astfel, să ofere, neîncetat, o mai mare slavă lui Dumnezeu.

În al doilea rând, Dumnezeu i-a creat ca să fie, de-a lungul istoriei, mesagerii, purtătorii gândurilor și planurilor lui Dumnezeu față de oameni și păzitorii vieții noastre. În acest rol îi vedem încă în Testamentul Vechi, unde aflăm că îngerul Rafael a fost trimis de Dumnezeu la tânărul Tobia, ca să-i fie acestuia călăuză spre Rachișul din Media. El îl apără pe acesta de rechinul care voia să-l sfâșie și îl sfătuiește să ia în căsătorie pe o anumită Sara, fiica lui Raguel, ai cărei miri, în număr de șapte, fuseseră uciși, rând pe rând, de diavolul Asmodeu. Tot el îl sfătuiește pe Tobia să pună inima și ficatul rechinului, ce era să-l sfâșie, pe cărbunele din tămâier. Făcând astfel, diavolul fuge, iar el, Tobia, și Sara, soția sa, sunt salvați și pleacă spre casa bătrânului Tobia. Sfătuit de același Rafael, Tobia tânărul unge cu fierea rechinului ochii tatălui său, care orbise, și astfel acesta își recapătă vederea (Tobia XI,12). Rafael se recomandă lui Tobia astfel: “Eu sunt Rafael, unul dintre cei șapte îngeri care duc rugăciunile celor sfinți și intră în slava Celui sfânt” (Ibid. XII,15).

Un rol mult mai important l-au avut și îl au în istoria mântuirii noastre cei doi arhangheli pe care îi sărbătorim azi: Mihail și Gavriil.

Michael (cuvânt ebraic care înseamnă: cine este ca Dumnezeu?) poartă acest nume ca expresie a biruinței glorioase repurtate de el asupra lui Lucifer, căpetenia îngerilor răzvrătiți contra lui Dumnezeu. În toiul luptei, Mihail exclamă: “Cine e ca Dumnezeu?” Cine se măsoară cu Dumnezeu? Și, astfel, Lucifer (ț purtător de lumină) este izgonit în iad, împărăția întunericului, devenind Satana, căpetenia îngerilor răzvrătiți, adică a diavolilor. Ecoul acestei înfrângeri îl aflăm în troparul de la Parastas: “Unde umbrează darul tău Mihaile, arhanghele, de acolo se alungă toată puterea diavolului, căci nu suferă să rămână lângă lumina ta Luceafărul cel ce a căzut (…)”. Isus însuși le amintește celor șaptezeci de ucenici de căderea Satanei, în momentul când ei, întorși din misiunea încredințată, îi spun lui Isus, plini de bucurie, că și dracii li se pleacă. Isus le atrage atenția să nu se lase stăpâniți de bucuria acestui succes care i-ar putea duce la mândrie ca pe Satana, pe care l-a văzut “ca un fulger din cer căzând” (Luca X,18), ci să se bucure pentru că numele lor “sunt scrise în ceruri” (Luca X,20).

Celălalt arhanghel, Gavriil (cuvânt ebraic care înseamnă: puterea lui Dumnezeu), este purtătorul marilor mesaje ale lui Dumnezeu, crainicul Celui atotputernic. În Testamentul Vechi el îi descoperă profetului Daniil, între altele, venirea Mântuitorului, profețind cu exactitate uimitoare nașterea Lui, și că “va fi omorât”, iar “poporul se va lepăda de El” și un conducător străin va distruge Ierusalimul.

Tot arhanghelul Gavriil este și solul divin care îi vestește preotului Zaharia nașterea Înaintemergătorului lui Isus Cristos, al cărui nume va fi Ioan. Și , fiindcă Zaharia se îndoiește de spusele îngerului, drept pedeapsă Gavriil îi spune că va rămâne mut până la împlinirea profeției.

A treia vizită pe pământ o face îngerul Gavriil când duce umilei Fecioare din Nazaret vestea cea bună că va concepe și va naște pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii. În scena Bunei-Vestiri, când Dumnezeu se coboară și “se face om pentru ca pe om să-l facă Dumnezeu”, arhanghelul Gavriil întâlnește pe Sfânta Fecioară – chipul slăbiciunii și totodată al desăvârșitei smerenii – care, simțindu-se nevrednică de o atât de mare cinste, se numește pe sine “roaba Domnului”. Când Dumnezeu găsește pe pământ o creatură care, în fața atotputerniciei Lui, își recunoaște slăbiciunea și nevrednicia, El ridică această ființă peste toate creaturile și o alege ca să-I fie mamă și mireasă a Spiritului Sfânt.

Tot în arhanghelul Gavriil, Sfânta Tradiție vede pe îngerul întăritor care îl asistă pe Isus în agonia din grădina Ghetsimani.

Arhanghelul Gavriil este, așadar, mesagerul încredințat de Dumnezeu să ducă celor slabi întărire, celor întristați bucurie și nădejde, atât în Legea Veche, cât și în cea Nouă.

Din cele arătate constatăm că soliile pe care el le aduce pe pământ converg spre persoana lui Isus Cristos. Astfel, lui Daniil îi vestește timpul venirii Mesiei; lui Zaharia îi vestește că va fi tatăl Înaintemergătorului Mesiei, Sfintei Fecioare că va fi Mama Mesiei și, în sfârșit, Gavriil este prezent chiar lângă Mesia, întărindu-L în suferințele agoniei. El este atașat, în mod deosebit, persoanei a doua divine, Împăratului Cristos, ca ambasador al acestuia, și prin aceasta El simbolizează virtutea Speranței. Într-adevăr, toate persoanele la care Gavriil a fost trimis, erau în așteptare, sperau în mântuire: Zaharia aștepta de o viață întreagă, un copil; Fecioara dorea împlinirea profețiilor cu privire la venirea Mântuitorului.

Dar Dumnezeu, când a creat lumea îngerilor, s-a gândit, în concret, și la unul fiecare din noi, punând în slujba noastră câte un înger păzitor. Și, după logica omenească, această punere a lor în serviciul nostru ar fi, pentru ei, o umilire, deoarece, fiindu-ne, prin fire, superiori, noi ar trebui să fim puși în slujba lor. Aci încă vedem abisul iubirii lui Dumnezeu față de oameni. El nu s-a mulțumit să îmbrățișeze firea noastră, întrupându-se, ci și pe ființele spirituale din lumea cealaltă le-a făcut tot pentru noi, dându-ni-le păzitori în primejdii și încercări și, astfel, întreaga creațiune e făcută cu menirea de a ne sluji. Într-adevăr, ce ar mai fi putut face Dumnezeu pentru noi, și nu a făcut!? El a desemnat, din veșnicie, fiecărui popor și fiecărui ins un înger păzitor care să-l călăuzească spre virtute, să-l ajute în luptă cu duhurile necurate care se servesc de imboldurile rele din noi ca să ne ispitească și să ne ațâțe la răzvrătire împotriva lui Dumnezeu, cum o făcuse Satana, întru început.

Iată de ce, iubiții mei, azi, când îi sărbătorim pe Căpeteniile oștirilor cerești, și, odată cu ei, pe îngerii noștri păzitori, se cade să ne reînsuflețim evlavia și fidelitatea față de aceștia, hotărându-ne să le urmăm îndemnurile și bunele inspirații în ispite, în clipele de cumpănă, în încercări, și să-i chemăm zilnic în ajutor, așa cum am învățat când eram prunci și cum ne învață Biserica în ectenia de cerere de la Sfânta Liturghie: “Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor sufletelor și trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.”

Să-I cerem, pentru reînnoirea și sfințirea noastră personală, pentru Biserica noastră, pentru poporul nostru și pentru lumea întreagă. Amin.

 

* * *

 

Solemnitatea Sfinților mari Arhangheli Mihail și Gavril

Autor: pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic
Copyright: Editura Unitas

S-a spus că Sfântul Arhanghel Mihail îndeplinește mai presus de toate actul de adorare și venerare a Celui Preaînalt și oferă lui Dumnezeu rugăciuni pline de credință, simbolizate în unele picturi prin fumul tămâii care se ridică la cer. De fapt, prezența liturgică a Arhanghelului Mihail este pentru noi cea de mesager al tămâierii, aflat de o parte a altarului, mijlocitorul nostru și mesagerul rugăciunilor Bisericii lui Hristos în fața Tronului lui Dumnezeu. «Un Înger al Domnului se află aproape de altarul din templu, având în mâna sa o cădelniță de aur, în care a fost presărată multă tămâie, iar fumul ei înmiresmat se ridică până la Dumnezeu», spune o rugăciune bisericească. Este bine să privim și din acest punct de vedere rolul Arhanghelului Mihail, amintindu-ne de participarea lumii nevăzute la liturghia celebrată de Biserica lui Hristos, luptătoare împotriva răului pe pământ. Prezența Arhanghelului Mihail în timpul Celebrării Euharistiei nu poate fi pusă la îndoială, din moment ce fidelitatea sa față de Dumnezeu și de orice dorință a Lui, este perfectă. Oamenii cufundați în credință îl văd prezent coborându-se din înălțimile cerești; el așteaptă cu mare iubire Prețiosul Sânge spre a nu se întâmpla ceva neprevăzut, și pentru ca fiecare fărâmitură din pâinea consacrată, care ar putea să cadă în timpul Sfintei Cuminecări, să nu poată fi pierdută sau profanată.

Sfântul Arhanghel Mihail nu este prezent singur la Sfântul Sacrificiu de pe altar. Teologia creștină și tradiția populară ne asigură că la Sfânta Liturghie asistă nenumărați îngeri. Sfântul Ioan Gură de Aur afirma: «Când Liturghia a început să fie celebrată, Sanctuarul este plin de cetele îngerești care adoră Victima Divină, ce Se sacrifică pe altar». Lumea nevăzută celebrează veșnica Liturghie în Cer, iar noi oamenii participăm aici pe pământ, în decurgerea timpului, la comemorarea unicului Sacrificiu, a unicului Preot, Isus Hristos, participând în istorie și mai presus de ea, la marea Liturghie Cerească. Ne scufundăm mistic în lumea lui Dumnezeu, participând în afară de timp, la veșnicie, după care ne întoarcem, ieșind ca dintr-o icoană, pentru a deveni din nou oameni ai lumii istorice.

Îngerii păzitori sunt prezenți pretutindeni, plini de credință, mii și mii de spirite care participă la Liturghie adorând cu supunere și respect pe Stăpânul și Dumnezeul lor. Cu ce sentimente de profundă dragoste nu se adoră Prețiosul Sânge care se aduce pe altar! Este același Sânge care s-a vărsat pe Calvar, oferindu-se pentru noi la Sfânta Liturghie. Eficacitatea Sfintei Liturghii este atât de minunată, încât darurile sunt nelimitate și nu poate fi descrisă în cuvinte multitudinea favorurilor pe care Isus le generează din sacrificiul de pe pe altar. Îngerii cunosc bine această plinătate și vin să-L adore pe Domnul lor Divin, să-și ofere rugăciunile în acest interval de timp, plin de grații și îndurări. Iată ce exemplu înălțător este pentru noi! Oriunde asistăm la Sfânta Liturghie, acolo suntem uniți cu sfinții îngerii, iar locul darurilor și al rugăminților noastre, prin mijlocirea lor va fi prezentat Celui Preaînalt.

Prin Sfânta Matilda s-a revelat faptul că trei mii de îngeri din corurile îngerești care se găsesc în fața Tronului lui Dumnezeu, întotdeauna se află cu pietate în jurul fiecărui Tabernacol în care se află prezent Preasfântul Sacrament. Dar putem vorbi despre număr și cantitate atunci când este vorba despre prezențe ale lumii spirituale ?

Sfânta Brigita, a asistat într-o zi la Sfântul Sacrificiu, și a văzut un număr imens de Îngeri coborându-se și așezându-se în jurul altarului, și al preotului aflat în contemplare. Sfânta Brigita spunea: “aceștia cântau cântece cerești care au cucerit inima mea, Cerul însuși părea că se afla în contemplarea Marelui Sacrificiu. Iar noi, sărmanii muritori, orbi și creaturi mizere, asistăm la Liturghie cu atât de puțină iubire, fidelitate și respect!

Oare pe credincioșii catolici, fiecare aspect legat de acest adevăr inexprimabil, îi face să conștientizeze faptul că la Sfânta Liturghie ei se roagă în prezența miilor de Îngeri ai lui Dumnezeu?

Să ne rugăm Sfântului Arhanghel Mihail și îngerilor lui să ne ofere și nouă din valoarea infinită care se cuprinde în Sfânta Liturghie, căci unde varsă Hristos din grația Sa, sufletele devin pline de fidelitate față de Sângele Său.

Sfânta Maria Magdalena de Pazzi spunea: «Această revărsare [a grației], când se face asupra sufletului, îi conferă o așa de mare demnitate, ca și cum ar fi fost îmbrăcat într-o haină prețioasă. Îi redă atâta strălucire și splendoare, că dacă ai fi putut privi la minunăția sufletului tău, atunci când el a fost stropit cu acest Sânge, ai fi dorit să te prosterni din iubire pentru a-L adora. Fericit este sufletul înfrumusețat cu atâta beatitudine !»

Să mergem la Sfânta Liturghie pentru a fi spălați cu acest Sfânt Sânge, iar sufletele noastre vor fi îmbrăcate în veșminte bogate, care au dispoziția de a ne reda gloria în fața îngerilor și a sfinților. Biserica Catolică nu recunoaște o comoară mai mare și mai scumpă decât acest Prețios Sânge al lui Isus Hristos; doar o singură picătură din acest Sânge, depășește infinit de mult în valoare toate celelalte bogății din cer și de pe pământ.

Să ne amintim că o Liturghie ascultată în cursul vieții este de mai mare folos pentru suflet decât multe altele după moarte, pentru că fiecare Liturghie va merge cu noi la Judecată și va pleda pentru iertare. Pe lângă aceasta, ea va scurta purgatorul nostru și ne va câștiga un loc demn în gloria cerească.

Cât de plăcută este lui Dumnezeu participarea frecventă la Liturghie, ne-o ilustrează în cele ce urmează această mică istorioară: “Un fermier sărac era obișnuit să participe zilnic la Sfânta Liturghie de-a lungul multor ani ai vieții sale. Într-o dimineață friguroasă, în timp ce traversa câmpul acoperit de zăpadă, în drum spre biserică, pe când se afla în meditație, a auzit pași în urma lui. Când s-a întors înapoi, a văzut pe Îngerul său Păzitor purtând un coș cu trandafiri din care se răspândea un miros încântător plin de farmec. “Vezi”, a spus îngerul, “acești trandafiri reprezintă fiecare pas, pe care l-ai făcut pentru a participa la Sfânta Liturghie și fiecare trandafir reprezintă o recompensă glorioasă pe care o vei avea în cer. Dar mult mai multe sunt meritele atunci când tu însuți participi la Liturghie.”

Să ne amintim de misiunea Sfinților Arhangheli, înfăptuită pentru veșnicie, când au învins legiunile diavolilor ce s-au opus lui Dumnezeu și să medităm la mijlocirea lor și a cetelor îngerești, mesageri între istorie și eternitate, ori de câte ori participăm la Liturghie, la prezența îngerilor în viața noastră și mai ales la ajutorul lor pe care îl vom primi atunci când vom da ultima luptă aici pe pământ pentru a primi cununa victoriei în Cer.

Rugăciune

Sfinte Îngere, cel ce stai înaintea netrebnicului meu suflet și a vieții mele celei ticăloase, nu mă părăsi pe mine păcătosul, nici nu te depărta de la mine, pentru neînfrânarea mea; nu da loc diavolului celui rău, că să-și supună cu silnicie acest corp muritor al meu; ține-mă de mâna mea cea slabă și neputincioasă, și mă condu la calea mântuirii. Așa, sfinte Îngere al lui Dumnezeu, păzitorule și acoperitorule al sufletului meu celui netrebnic și al corpului, iartă-mi toate, cu câte te-am întristat în toate zilele vieții mele, și ori ce am păcătuit astăzi. Acoperă-mă în această noapte, și mă păzește de ori ce tentație a potrivnicului diavol, ca să nu mânii nici cu un păcat pe Dumnezeu; și te roagă pentru mine către Domnul, ca să mă întărească în frica Sa, și vrednic să mă facă pe mine robul de bunătatea Sa. Amin. (După Canonul Îngerului Păzitor)