Start > Ritul latin > Duminica IV Advent (A)

Duminica IV Advent (A)

26 November 2007
1,002 afișări

Autor: pr. Șerban Tarciziu
Copyright: Actualitatea creștină
Duminica a IV-a din Advent (Anul A)

Isaia a spus atunci: “Ascultați, voi cei din casa lui David! Nu vă ajunge să obosiți răbdarea oamenilor, de obosiți și răbdarea Dumnezeului meu? De aceea Stăpânul însuși vă va da un semn: Iată, fecioara va zămisli și va naște un fiu și-i va pune numele Emanuel” (Is 7,10-14)

Fondul istoric al acestui episod al istoriei poporului lui Israel este simplu și îi conferă semnificația dintâi: în climatul de agitație creat de amenințarea unei invazii a armatei fraților din regatul de nord, aliați cu cei din regatul Damascului (Is 7,2), profetul Isaia îi anunță pe cei care și-au pierdut încrederea în Dumnezeu crezând totul pierdut: nu trebuie să vă temeți căci amenințarea celor două regate se va stinge, iar nu peste mult timp (cât i-ar trebui unui nouă născut să ajungă la vârsta rațiunii) cei doi dușmani vor dispărea. Nașterea copilului este prezentată ca un reper cronologic dar și ca simbol (prin numele pe care îl poartă) al unei restaurări a dinastiei lui David.

Sfântul Matei, în Evanghelia sa, va face din acest pasaj profetic o interpretare creștină: un moment istoric devine dătător de sens pentru alte momente asemenea unei parabole. Ne putem încrede în continuare în Dumnezeu din moment ce noul rege care se va naște va purta numele de Emanuel (Dumnezeu este cu noi). El va împlini toate promisiunile.

Nașterea lui Isus Cristos a fost așa: Mama lui, Maria, fiind logodită cu Iosif, fără să fi fost ei împreună s-a aflat că a zămislit de la Duhul Sfânt. Iosif, fiind drept și ne voind s-o dea pe față, a voit s-o lase pe ascuns. Și pe când cugeta el la acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis zicându-i: “Iosife, fiul lui David, nu te teme s-o iei la tine pe Maria, logodnica ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naște un fiu și-i vei pune numele Isus, căci el va mântui pe poporul său de păcate… Și trezindu-se Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului și a luat-o la sine pe femeia sa. (Mt 1,18-24)

Peripețiile provocat de zămislirea Fiului lui Dumnezeu în sânul fecioare Maria, peripeții care îl vizează pe Iosif, logodnicul viitoare mame, sunt repede însușite și controlate de Dumnezeu prin îngerul său. Lămuririle date acestui om drept îi sunt suficiente pentru a-și asuma rolul de tată purtător-de-grijă. Dincolo, însă de aceste peripeții, observăm că sfântul Matei face din acest episod o relectură a textului din Isaia 7. Un cuvânt exprimă, de altfel, proiectul său: împlinirea. Această împlinire înseamnă că lucrarea este condusă către perfecțiunea sa, că ea ajunge să umple toată așteptarea. Astfel, evanghelistul înțelege istoria lui Israel prin zămislirea lui Isus și se folosește de această istorie pentru a indica lucrarea de mântuire. Ca și el, noi ne putem înțelege propria istorie și pe cea a universului în lumina nașterii virginale în Duhul Sfânt. A asculta, a medita și a face loc acestui episod în viața noastră înseamnă a fixa în noi un semn care ne orientează în invizibilul pe care noi îl trăim în fiecare zi. Căci și viața noastră este fecundată de către Duhul Sfânt în vederea unui rod mântuitori. Prin urmare, iată-ne conduși, împreună cu Iosif, către o atitudine activă, aceea de a ne asuma vocația personală și a o pune în slujba lui Dumnezeu.

Ritul latin