Predici

Doamne, întreaga lume este înaintea ta ca un fir de praf pe balanţă, ca o picătură de rouă care cade dimineaţa pe pământ. Tu ai milă de toţi oamenii pentru că eşti atotputernic, închizi ochii în faţa păcatelor lor, ca ei să se convertească… Tu îi pedepseşti numai câte puţin pe cei păcătoşi, tu îi dojeneşti şi le pui în faţă păcatele, ca ei să se întoarcă de la rău şi să poată crede în tine, Doamne. (Înţ 11,23-12,2)

Ne întâlnim din nou cu autorul Cărţii Înţelepciunii care ne propune o reflecţie pioasă cu privire la istoria ieşirii poporului ales din Egipt. În interpretarea sa, Exodul a fost o eliberare înfăptuită de Înţelepciunea divină (10,15-16). Evocând evenimentele, autorul nu poate să nu remarce bunăvoinţa de care se bucură poporul lui Israel din partea lui Dumnezeu în acelaşi moment în care egiptenii erau aspru pedepsiţi (11,5-14). Şi chiar atunci când evreii ar fi meritat pedeapsă pentru răzvrătirile lor, Dumnezeu face din pedeapsa (oricum diminuată în raport cu vinovăţia) trimisă asupra lor o ocazie de întoarcere, de convertire.

Din acest text, aşadar, se degajă un chip luminos pentru Dumnezeu care îşi iubeşte poporul cum, de altfel, iubeşte orice creatură.

Isus Cristos trecea prin cetatea Ierihon. În această cetate trăia un om bogat cu numele Zaheu, mai marele vameşilor. Acesta dorea nespus de mult să-l vadă pe Isus… Pentru a-l vedea pe Isus a alergat înainte… şi s-a urcat într-un sicomor. Ajungând în acel loc Isus l-a zărit şi i-a spus: “Zahee, coboară repede, căci astăzi trebuie să intru în casa ta!” Zaheu a coborât îndată şi l-a primit cu bucurie în casa lui… Mulţimile murmurau zicând: “Iată, a primit să fie găzduit în casa unui păcătos!”… Isus a răspuns: “Astăzi a intrat mântuirea în această casă… Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut”. (Lc 19,1-10)

Un chip luminos se degajă din fragmentul evanghelic al acestei duminici şi pentru Isus Cristos care face un gest surprinzător faţă de un om pe care societatea l-a condamnat la marginalizare. Acest om este un vameş (colector de impozite) în slujba administraţiei romane. Gestul său de a căuta să-l vadă pe Isus (drept care se urcă într-un sicomor) va fi zărit şi răsplătit de Isus care se afla în trecere prin Ierihon. Isus îi face onoarea acestui păcătos public de a se opri şi a intra în casa lui, bine ştiind că mulţimile murmură în jurul său. Iubirea manifestată lui de Isus nu a rămas fără roade de convertire, traduse în ispăşire. În fond, în toată activitatea sa Isus nu a făcut decât să caute şi să mântuiască ceea ce era pierdut.

Un astfel de mesaj este dătător de speranţă pentru oricine s-a îndepărtat de Dumnezeu şi care a simţit, într-o zi, că Dumnezeu a poposit în viaţa sa, care a gustat din mântuirea lui Isus Cristos. Roadele convertirii nu vor întârzia să apară.

pr. Şerban Tarciziu Ritul latin