În Evanghelia de astăzi este vorba despre două miracole, unul fiind vindecarea unei boli şi altul învingerea morţii. Aceste două miracole sunt strâns legate, pentru că atât boala cât şi moartea au aceeaşi origine, aceeaşi cauză, sunt ambele rezultatul păcatului, ambele au intrat în lume ca rezultat al păcatului lui Adam. După cum spune Apostolul Pavel în Epistola lui către creştinii din Roma, “plata păcatului este moartea”.

Să analizăm mai întâi vindecarea femeii care avea o scurgere de sânge. Trebuie să arătăm că această scurgere de sânge nu era acea scurgere lunară pe care o au toate femeile, ci altceva. Dura de doisprezece ani. În această privinţă, merită să clarificăm faptul că scurgerea lunară de sânge pe care o au toate femeile nu este desigur rezultatul păcatului personal, ci un rezultat al păcatului general al Evei. Scrie în Cartea Facerii că femeile vor suferi astfel ca urmare a Căderii în păcat – “în dureri vei naşte copii”. În acelaşi fel, bărbaţii sunt obligaţi să lucreze pentru a-şi câştiga traiul, “în sudoarea feţei”, după cum este scris în Cartea Facerii. Atât bărbaţii cât şi femeile suferă de pe urma Căderii în păcat, dar în moduri diferite.

Scurgerea de sânge de care suferea această femeie era aşadar o boală şi s-a vindecat atunci când ea a atins haina Mântuitorului nostru, Care, după cum este scris, a simţit “o putere care a ieşit din El”. În aceste cuvinte avem o descriere a naturii unei boli. Dacă este nevoie de puterea lui Cristos pentru a vindeca o boală, atunci evident orice boală este de fapt ceva negativ, o lipsă, absenţa puterii lui Cristos. Boala nu este ceva care se adaugă, ci mai degrabă semnul unei lipse, al absenţei nenaturale şi anormale a harului lui Dumnezeu. O persoană bolnavă – şi noi toţi suntem bolnavi într-un anumit fel – suferă de o lipsă, noi nu suntem întregi, pentru că ne lipseşte deplinătatea puterii lui Cristos în noi.

După cum ni se spune în Evanghelie, când femeia a fost vindecată, ea a fost “mântuită”. Cum şi de ce a fost “mântuită” femeia din Evanghelie? La această întrebare este uşor să răspundem, pentru că Însuşi Cristos i-a spus ei: “Credinţa ta te-a mântuit”. Cu alte cuvinte, pentru ca oricare dintre noi să fie mântuit, să fie vindecat, trebuie întâi să avem credinţă. Dacă nu avem credinţă, atunci ne lipseşte ceva, suntem fără ceva, suntem fără Dumnezeu. Dar dacă avem credinţă, atunci vindecarea poate fi realizată în noi de puterea lui Dumnezeu.

Atât de puternică este această combinaţie dintre credinţă şi puterea lui Dumnezeu încât poate învinge chiar şi moartea. Vedem acest lucru foarte clar în al doilea miracol, învierea fiicei lui Iair. Această fetiţă de doisprezece ani era pe moarte. Ne putem vag imagina ce înnebunit de durere trebuie să fi fost tatăl ei, Iair, şi cu toate acestea a avut credinţă, pentru că l-a căutat pe Cristos, singurul Care putea să îi vindece fiica. Ca rezultat al credinţei lui Iair şi al puterii lui Cristos, nu numai că fiica lui a fost vindecată, ci şi ridicată din moarte, înviată cu adevărat din morţi înaintea ochilor celor care râdeau de Cristos. Scrie în Evanghelie că “spiritul ei s-a întors”. Aceasta este şi o dovadă a existenţei sufletului. Vedem că fără sufletele noastre, fără spiritele noastre, suntem morţi.

Astăzi, aşadar, Cristos ne spune nouă tuturor: “Ai credinţă şi îţi voi da toată puterea de care ai nevoie pentru a face voinţa Mea”. Să ţinem cont de cuvintele Lui.