- Predici - http://www.predici.cnet.ro -

Nu îl alungați!

Posted By pr. George Dimopoulos On October 19, 2007 @ 4:00 am In Ritul bizantin | No Comments

“Și L-a rugat pe El toată mulțimea din ținutul Gherghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinși de frică mare” (Luca 8,26-39).

Una dintre cele mai distinse figuri ale lumii antice, dragi frați, este Aristides, numit cel Drept de către contemporanii săi. Aristides a trăit de la mijlocul secolului al VI-lea îC până aproximativ la începutul secolului al V-lea îC. El a fost un oponent politic al lui Themistocles. Aristides dorea ca Atena să rămână un oraș agricol. Themistocles însă dorea să schimbe Atena dintr-un centru agricol într-o putere navală. Scriind despre viața lui Aristides, Plutarh ne spune că era un om cu multe virtuți, și că cea mai remarcabilă era înclinația lui spre dreptate… “dintre toate virtuțile sale, dreptatea lui impresiona cel mai mult mulțimea, din cauza exercitării ei continue și generale. De aceea, deși sărac și un om din popor, el a dobândit supranumele regesc de ‘cel Drept’”.

Themistocles, împreună cu câțiva atenieni, a decis să îl exileze pe Aristides, acuzându-l de abolire a tribunalelor publice și luând decizii după toanele lui. Atenienii au fost invitați să voteze scriind numele candidatului pentru exil. Dacă șase mii de voturi ar fi fost împotriva candidatului, el urma să fie trimis imediat în exil. Votarea a început… Plutarh spune: “pe măsură ce votanții scriau biletele lor, se spune că un cetățean analfabet i-a dat biletul său lui Aristides, despre care a crezut că este doar unul din mulțime, și i-a cerut să scrie numele lui Aristides pe el. Acesta, uimit, l-a întrebat pe om ce rău i-a făcut lui personal Aristides. Nici un rău, a fost răspunsul, “nici măcar nu îl cunosc pe omul acesta, dar m-am săturat să tot aud peste tot cum este numit cel Drept”. Aristides a fost exilat doar pentru scurt timp. Atenienii au simțit absența lui cu mare remușcare.

“Și L-a rugat pe El toată mulțimea din ținutul Gherghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinși de frică mare”. Oamenii din ținutul Gherghesenilor nu l-au înțeles. Au fost cuprinși de o frică fără Dumnezeu și i-au cerut să plece. “Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat”. Unde a ajuns omul, permițând să fie condus de interese și de patima urii? Atenienii l-au exilat pe Aristides, un model de dreptate. Aristides este numit cel Drept, dar cuvântul este relativ. Era un om cu slăbiciuni umane. Nu ar fi trebuit să fie exilat, dar compatrioții erau cuprinși de invidie. Invidia deformează tot ce atinge. Este ca o oglindă concavă care desfigurează și cel mai frumos chip.

Dragi frați, în cazul lui Aristides, confruntarea a fost între oameni. Însă în cazul gherghesenilor, situația este foarte diferită. Într-o parte este omul, iar în cealaltă parte stă Dumnezeu. Cristos nu este dreptul Aristides, care, oricât de bun ar fi, rămâne un om. Este vorba de Cristos, care nu are nici un păcat, care nu a lăsat niciodată nici măcar un cuvânt în zadar să iasă de pe buzele Lui. Este Cristos care a pus cunoscuta întrebare “Cine dintre voi Mă vădește de păcat?” Pe acest Cristos gherghesenii l-au alungat din ținutul lor, șocați de prezența Lui. El a distrus câștigurile lor ilegale, din comerțul cu porci. Nu erau preocupați de omul posedat de demoni, de vindecarea lui. Pierderea profitului comercial îi îngrijora pe ei. “Așadar, Isuse, pleacă de la noi. Nu te vrem aici. Astăzi ai distrus porcii noștri, poate mâine ne vei cere ogoarele noastre, și mai apoi copiii noștri, registrele de casă, banii, proprietățile etc. Și, în cele din urmă, Doamne ferește, ai putea chiar să ne ceri să te urmăm. Pleacă din cetatea noastră. Vrem ca totul să rămână așa cum îl știam noi”. Și după cum spune Evanghelia, El nu a mai făcut minuni acolo.

Nu este suficient ca binele să îți stea în față și să îți ceară atenția și aprecierea. Trebuie să recunoști ceea ce este bine și să mai ales să practici. Dumnezeu poate să te mântuiască, să te schimbe. Dar trebuie să dorești să fii mântuit, să fii schimbat. De exemplu, atunci când un medic prescrie anumite medicamente și tratamente pentru vindecarea bolii tale, trebuie fie să urmezi prescripțiile lui, fie să te pregătești poate să părăsești această lume.

Dragi frați, să nu încercați niciodată în viețile voastre să îi imitați pe încăpățânații ghergheseni. Nu vă închideți casele, comunitățile și inimile față de Cristos, ci deschideți-le larg. Domnul nostru bate întotdeauna la ușă și așteaptă să îi deschidem, pentru ca să îl poată face pe orb să vadă, pe olog să umble, pe lepros să se curețe, sufletul mort să învie, și pe sărac să aibă speranță (Matei 12,4-5). El așteaptă ca ușile noastre să se deschidă: să intre în casele noastre, să ia masa cu noi. “Iată, stau la ușă și bat; de va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine” (Apocalipsa 3,20). Să deschidem larg ușile – să nu îl alungăm. Amin.


Article printed from Predici: http://www.predici.cnet.ro

URL to article: http://www.predici.cnet.ro/arhive/888/