Start > Ritul bizantin > Să îl lăsăm pe Cristos să ne schimbe viețile

Să îl lăsăm pe Cristos să ne schimbe viețile

20 September 2007
1,489 afișări

Autor: IPS Cyril Salim Bustros
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica I-a după Înălțarea Sfintei Cruci (a XVIII-a după Rusalii)

Isus este Mântuitorul nostru și mântuitorul întregii omeniri. El a trăit doar treizeci și trei de ani, a predicat Împărăția lui Dumnezeu, a vindecat mulți bolnavi, a arătat oamenilor iubirea lui Dumnezeu, a murit pe cruce, și în cele din urmă a înviat din morți, și l-a trimis pe Spiritul Său cel Sfânt asupra Apostolilor în ziua Rusaliilor. El a dorit ca lucrarea Lui de mântuire să dureze pentru totdeauna. Astfel a ales doisprezece Apostoli, i-a pregătit în timpul vieții Lui pentru misiunea de a continua lucrarea Lui de mântuire în istorie. Ei erau oameni obișnuiți, dar cu harul lui Dumnezeu au devenit mari Apostoli și misionari.

În pasajul evanghelic de astăzi auzim cum Isus le-a arătat Apostolilor Săi puterea Sa, și a sintetizat misiunea lor. Isus a venit pe malul Mării Galileii, și a fost urmat de o mulțime de oameni dornici să îl asculte vorbind. Cuvintele Lui sunt hrană pentru suflet. Nici un om nu a vorbit vreodată ca El. În această ocazie particulară mulțimea a fost atât de mare încât Cristos i-a cerut lui Simon Petru să îi dea barca pe post de amvon. Dacă Cristos se îndepărta puțin de mal, mulțimea nu l-ar mai fi înghesuit, dar în același timp ar fi fost în continuare suficient de aproape pentru a-l auzi.

După ce a vorbit din barcă, Isus s-a întors către Petru și i-a cerut să înainteze în larg și să arunce năvoadele pentru a prinde pește. Petru a răspuns: “Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele”. “După cuvântul Tău!” Să remarcăm diferența între Petru care lucrează singur, și Petru care lucrează cu cuvântul lui Cristos: singur, Petru a trudit toată noaptea și nu a prins nimic. Cu cuvântul lui Cristos, într-o clipă, când năvodul a fost aruncat în mare, încărcătura de pești prinsă a fost atât de mare încât acesta a început să se rupă. Când Petru a înțeles miracolul care se întâmpla în fața ochilor lui, a căzut la picioarele lui Isus și l-a rugat: “Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos”. Cristos i-a spus atunci lui Petru: “Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni”. Și după ce bărcile au fost aduse la mal, Petru, împreună cu Iacob și Ioan, și-au lăsat munca și casele lor, și au mers să fie Apostolii Domnului.

Când mă gândesc la vocația mea la preoție, îmi amintesc că am spus și eu cu Petru: “Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos”. Dar Isus mi-a spus, așa cum i-a spus lui Petru: “Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni”. Noi toți suntem păcătoși, dar cu harul lui Dumnezeu putem face lucrările Lui. Lecția importantă de aici este următoarea: Isus poate scoate la suprafață ce este mai bun în oameni. Nimeni altcineva nu poate realiza acest lucru. Singurul lucru pe care trebuie să îl facem este să rămânem alături de El, să credem cuvântul Lui. “Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15,5). Pentru a aduce roade de virtute și sfințenie, în viața noastră personală, la locul nostru de muncă, în viața noastră în comunitate, și în educarea copiilor noștri, trebuie să rămânem uniți cu Cristos și să ascultăm cuvântul Său.

Să privim la Simon Petru. Dacă Cristos nu s-ar fi întâlnit cu Petru, el ar fi trăit și murit ca un pescar. Oamenii care au trăit pe malul lacului au văzut în Petru un semen de-al lor cu o inimă mare, nimic mai mult. Cristos a văzut în el un lider, care le va vorbi într-o zi la trei mii de oameni ce se vor boteza și vor deveni creștini. Să privim la alți Apostoli și lideri ai Bisericii lui Cristos. Sf. Matei a fost un vameș. Majoritatea oamenilor l-au considerat un trădător și un hoț, deoarece evreii îi disprețuiau pe cei care erau angajați ai stăpânirii romane, și în plus, vameșii cereau adesea de la oameni mai mulți bani decât ar fi trebuit. Mulțimea nu avea nevoie de Matei. Dar Isus a văzut în el dorința de a îndrepta toate relele, dorința de a-l sluji pe Dumnezeu, și l-a chemat să devină un mare Apostol și Evanghelist. De-a lungul întregii istorii a Bisericii putem găsi exemple ale acestui fel de transformare, în care Cristos scoate ce este mai bun din oameni. Saul, persecutorul Domnului, a devenit Pavel, vas ales al lui Dumnezeu și mare Apostol și misionar; Iacob și Ioan și-au lăsat năvoadele pentru a deveni și ei mai Apostoli și misionari de dragul lui Cristos.

Desigur, acest lucru nu a fost valabil doar în trecut; este valabil și astăzi. Se poate întâmpla și cu noi. Există mulți oameni astăzi ale căror vieți au fost atinse de Domnul și care, în consecință, au fost transformați în creștini care îl slujesc cu entuziasm pe Domnul și pe aproapele lor. Petru ne arată procesul acestei transformări. În primul rând și-a mărturisit slăbiciunea. Când a înțeles cine este Cristos, a căzut în genunchi înaintea Domnului. Apoi și-a părăsit vechiul mod de a trăi și a urmat noul mod al Domnului.

Să devenim conștienți de măreția lui Cristos și de micimea noastră, de sfințenia Lui și de păcatul nostru, și apoi să aducem lumina lui Cristos în viețile noastre pentru a le transforma în cât mai bine cu putință. Sf. Pavel le-a scris efesenilor: “Să vă dezbrăcați de viețuirea voastră de mai înainte, de omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitoare, și să vă înnoiți în duhul minții voastre, și să vă îmbrăcați în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate și în sfințenia adevărului” (Efeseni 4,22-24). Iubiți frați și surori, a influențat Cristos viețile voastre? Suntem tot ceea ce putem fi? Suntem la înălțimea potențialului nostru? Facem tot ce putem mai bine – la școală, la biserică, la locul de muncă, acasă? Să lăsăm ca viața lui Cristos să atingă viețile noastre, și năvoadele noastre vor fi umplute cu pește, vom aduce roade bune pentru noi și pentru întreaga lume. Amin.

Ritul bizantin