Start > Ritul latin > Duminica a II-a a Paștelui

Duminica a II-a a Paștelui

19 April 2007
556 afișări

Autor: pr. Șerban Tarciziu
Copyright: Actualitatea creștină
Duminica a II-a după Paște (Anul C)

Fiind seară, întâia a săptămânii, și ușile fiind încuiate acolo unde erau ucenicii, de frica iudeilor, a venit Isus și a stat în mijloc și le-a spus: Pace vouă și spunând acestea le-a arătat mâinile și coasta. Așadar s-au bucurat ucenicii văzându-l pe Domnul… (In 20,19-31)

Prin cele două episoade ale sale, fragmentul citit în duminica a II-a a Paștelui relatează întâlnirea lui Cristos Înviat cu apostolii săi. Această întâlnire le-a adus apostolilor, pe lângă Pacea și Bucuria care vin din Învierea Preaslăvită și o misiune, aceea a iertării păcatelor.

Abia în episodul al doilea ni se spune că unul dintre cei 11 a lipsit cu ocazia primei întâlniri cu Cristos Înviat, iar acesta nu este altul decât Toma. Or așa cum ar rezulta din text, a doua apariție a lui Isus, opt zile mai târziu, ar fi fost cauzată de refuzul lui Toma de a crede în mărturia apostolilor până în clipa în care ar vedea în mâinile Lui urmele cuielor și nu și-ar pune degetul în urma cuielor și nu și-ar pune mâna în coasta Lui. Cristos vine să-l întâlnească și să-i împlinească dorința. Își oferă mâinile spre a fi văzute și pipăite, la fel și coasta, iar de pe buzele apostolului țâșnește un act de credință și de adorație, Domnul meu și Dumnezeul meu…

Cea a produs oare actul de credință în Toma? Oare simpla experiență, a întâlnirii cu Cristos Înviat purtând urmele răstignirii? Foarte probabil că atunci când ochii (și poate și degetul) lui Toma au “atins” rănile pe care Cristos le mai purta și după Înviere, el retrasa cu minte traseul cuielor și al suliței ca și cum îl răstignea din nou precum soldații. Această trăire îl putea introduce în miezul misterului pătimirii lui Cristos, pătimire care conduce spre acea Înviere pe care Toma doar în acest fel a întâlnit-o.

Prin mâinile apostolilor se săvârșeau semne și minuni mult în popor… Și din ce în ce sporea numărul celor care credeau în Domnul, mulțime de bărbați și de femei. Îi scoteau pe cei bolnavi la răspântii și-i puneau pe paturi și pe tărgi ca, trecând Petru, măcar umbra lui să-i atingă pe vreunul din ei… și toți se vindecau. (Fap 5,12-16)

Cine a întâlnit (simțit) Învierea lui Cristos și mai ales cine s-a pătruns de Ea, nu poate să o mai țină ascunsă. Ea devine “izvor de viață nouă”. Acesta este experiența relatată de sf. Luca în lectura I a acestei duminici și, în fond, este și experiența a tuturor acelora care, în toate generațiile s-au vindecat. Oriunde este vestită Învierea lui Cristos ea produce vindecare. Și dacă este așa vestirea Învierii lui Cristos devine o misiune pentru toți.

Ritul latin