Era odată un om bătrân care rămăsese abonat la un cotidian deşi practic nu îl mai citea de mult timp. Vecinii l-au întrebat de ce nu anulează abonamentul. Bătrânul a răspuns: “În fiecare dimineaţă, înainte de orice altceva, mă uit la rubrica ‘Decese’ să văd dacă numele meu apare acolo. Dacă nu apare, mă pun în genunchi şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a mai dăruit o zi. De aceasta rămân mai departe abonat la ziar.”

Evanghelia de astăzi ne oferă ocazia să consultăm rubrica “Decese” dintr-o publicaţie din Ierusalim de pe vremea lui Isus. În acea zi, moartea nu ocupa doar rubrica “Decese” ci şi prima pagină, cu titluri precum: “Baie de sânge în templu. Pilat a măcelărit galileeni suspectaţi de terorism”; “Turnul din Siloe s-a prăbuşit: 18 victime”. Care să fi fost reacţia celor din Ierusalim în faţa acestor evenimente sângeroase? Despre galileeni probabil că se gândeau: “Au primit ce meritau. Moarte teroriştilor!” Despre cei striviţi probabil că spuneau: “A fost voinţa lui Dumnezeu. Doar Domnul ştie de ce cei optsprezece meritau să moară în acel moment, în acel fel.” După care dădeau pagina la ştiri mai interesante, precum supravieţuitorul din lupta de ieri a gladiatorilor.

Oamenii care i-au dat respectivele veşti lui Isus aveau aceeaşi atitudine “au primit ce meritau” vizavi de cei morţi. Isus nu putea să stea calm în faţa unei astfel de ignoranţe. “Credeţi voi că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au suferit aceasta? Vă spun, nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel. Sau credeţi că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloe şi i-a ucis erau mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? Vă spun, nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel” (Luca 13,2-5).

În faţa unui dezastru natural sau a ghinionului altor oameni este greşit să credem că trebuie că au făcut ceva să îşi merite soarta, un lucru pe care cei care au scăpat nu l-au făcut. În realitate trebuie să ne dăm seama că respectiva dramă i se putea întâmpla oricui, şi dacă nu ni s-a întâmplat nouă este datorită îndurării lui Dumnezeu şi nu pentru că am fi meritat noi să scăpăm. Rev. John Bradford (1510-1555) a fost întrebat ce crede despre criminalii care erau duşi la execuţia publică, iar răspunsul lui a fost: “Fără harul lui Dumnezeu, şi John Bradford ar merge acolo”. Vedem aceeaşi atitudine la bătrânul nostru care citea rubrica “Decese” în fiecare zi. El ştia că fără harul lui Dumnezeu şi numele lui ar fi fost pe acea pagină.

Atitudinea “fără harul lui Dumnezeu, şi eu aş fi acolo” ne ajută să profităm la maxim de ocazia pe care Dumnezeu ne-o dă prelungind vieţile noastre cu încă o zi, cu încă o săptămână, cu încă un an. Înţelegem că, la fel ca în cazul smochinului, timpul în plus ne-a fost dat cu un scop, ca o şansă pentru a aduce roade. Nenorocirile celor mai puţin norocoşi nu trebuie să fie o ocazie de a-i judeca, ci o invitaţie la pocăinţă umilă, ştiind că “dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel” (verset 5). Data următoare când vom mai auzi la ştiri de cutremure şi avioane prăbuşite, să ne dăm seama că se poate întâmpla oricui, că dacă noi nu am căzut încă victime ale unor astfel de dezastre este pentru ca să ne putem pocăi şi să aducem roade vrednice de pocăinţă.

Astăzi să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru “viticultorii” care mijlocesc pentru noi în faţa lui Dumnezeu. Ştim că Isus este Marele Viticultor care mijloceşte pentru noi. Dar Isus îşi îndeplineşte acest rol prin bărbaţii şi femeile care sunt mădulare ale Trupului lui Cristos. Printre viticultorii din vieţile noastre care ne-au ajutat să trecem de la nerodnicie la rodnicie se numără părinţii, profesorii, preoţii, prietenii noştri, chiar şi duşmanii care ne-au motivat prin criticile lor acide, ce adesea s-au dovedit întemeiate. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru toţi aceştia, îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a mai răbdat pentru încă un Post Mare, şi îi promitem să ne folosim cât mai bine de această perioadă de har pentru a ne pocăi şi mai mult, pentru a face viaţa noastră şi mai rodnică.