- Predici - http://www.predici.cnet.ro -

Doamne, fă să vedem!

Posted By pr. Ernest Munachi Ezeogu On March 1, 2007 @ 4:00 am In Ritul latin | No Comments

În 2Regi 6 ni se spune cum armata siriană a venit noaptea și a înconjurat o cetate în care se afla Elisei, profetul lui Dumnezeu. Scopul lor era capturarea lui Elisei pentru că acesta își folosirea puterile profetice pentru a-i furniza informații strategice esențiale regelui Israelului. Ghehazi, slujitorul lui Elisei, s-a trezit dimineața și a văzut că erau blocați în cetate și, natural, a început să se teamă. Cum iese cu basmaua curată din această situație omul lui Dumnezeu? Când Elisei l-a văzut pe Ghehazi panicându-se a încercat să îl calmeze spunându-i: “Nu te teme, pentru că cei ce sunt cu noi sunt mai numeroși decât cei ce sunt cu ei” (2Regi 6,16). Cine să creadă însă așa ceva? Elisei se roagă atunci: “Doamne, deschide-i ochii ca să vadă!” (versetul 17). Și Dumnezeu i-a deschis ochii lui Ghehazi și acesta “a văzut că tot muntele era plin de cai și care de foc împrejurul lui Elisei”. În acea zi, Elisei a avut o victorie ușoară împotriva dușmanilor săi.

Evanghelia de astăzi vine după un pasaj în care Isus le-a spus discipolilor săi că “Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei și de cărturari, să fie ucis și a treia zi să învie” (Luca 9,22). Aceasta nu era o veste prea bună pentru discipolii care se așteptau ca Isus, Mesia, să înfrunte și să facă una cu pământul armata romană de ocupație și să refacă împărăția lui Israel (Fapte 1,6). Mulți au început să aibă imediat îndoieli: Este Isus cu adevărat Mesia pe care îl așteptau? Este El cu adevărat Unsul lui Dumnezeu care trebuia să vină? Trebuie să mergem împreună cu El spre sfârșitul neplăcut din Ierusalim sau ar trebui să ne retragem cât încă putem? În acel moment trebuie că Isus se simțea cam ca Elisei în fața speriatului său slujitor. Astfel că Isus se decide să facă ceva cam ca și Elisei.

Într-o dimineață frumoasă, câteva zile mai târziu, Isus îi invită pe trei lideri ai grupului de apostoli, Petru, Iacob și Ioan, să meargă cu el la un moment de rugăciune pe munte. Muntele este locul întâlnirii cu Dumnezeu. Moise l-a întâlnit pe Dumnezeu pe munte, și la fel și Elisei. Pe munte Isus intră în rugăciune. Iar ochii apostolilor, ochii lor spirituali, s-au deschis și au putut să vadă o frântură din adevăratul Isus pe care ochii lor fizici nu îl mai văzuseră așa vreodată. Au văzut între întreaga curte cerească alături de Isus. Au auzit vocea Dumnezeului invizibil spunând: “Acesta este Fiul meu cel ales; ascultați de El!” (Luca 9,35). Aceasta este confirmarea de care aveau nevoie. Isus era într-adevăr Cel așteptat. Cerurile au dat mărturie despre el. Acum îl vor asculta și îl vor urma până la uciderea Lui în Ierusalim. Orice s-ar întâmpla, sunt acum siguri de un lucru: Dumnezeu este cu Isus; victoria finală va fi a Lui.

Cât de frecvent trecem și noi prin momente în care mințile ne sunt pline de îndoieli și ne întrebăm “Unde este Dumnezeu?” Gândiți-vă la oamenii care au cunoscut vieți scandaloase, egoiste și insensibile ale unor oameni de-ai Bisericii, și s-au întrebat: “Cum poate Dumnezeu să fie aici?” Mulți au renunțat atunci la credință. Gândiți-vă la oamenii traumatizați de nedreptățile sociale și de discriminare, care caută un loc de muncă și alții mai puțin îndreptățiți decât ei primesc slujba pentru că au pile sau accentul lor este curat. Văd cum cei care ajung sus în societate o fac prin mijloace imorale și se întreabă: “Unde este Dumnezeu?” Sau poate avem chiar în familie persoane care sunt pe moarte, ori suferă în urma unei despărțiri.

Nu ne simțim noi uneori ca și cum lumea s-ar prăbuși peste noi? Avem atunci nevoie de un timp în care să ne retragem pe munte în rugăciune, cerându-i lui Dumnezeu să ne deschidă ochii pentru ca să vedem. Când Dumnezeu ne va lăsa pentru o secundă să întrevedem eternitatea, ne vom da seama că problemele acestei vieți sunt de scurtă durată. Vom avea apoi curajul să acceptăm suferințele aparent lipsite de sens, știind că în toate Dumnezeu este alături de noi. Tot ce avem nevoie este o scurtă întrezărire a Cerului pentru a prinde puteri, pentru a ne duce crucea zi de zi, pentru a-l urma pe Isus, știind că crucea Postului este urmată de cununa Paștelui.


Article printed from Predici: http://www.predici.cnet.ro

URL to article: http://www.predici.cnet.ro/arhive/647/