Start > Ritul bizantin > Judecata de pe urmă

Judecata de pe urmă

6 February 2007
1,819 afișări

Autor: IPS Andrei Rymarenko
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica lăsatului sec de carne (a Înfricoșătoarei Judecăți)

Am ajuns acum la pericopa evanghelică despre Judecata de pe urmă. Aceasta stabilește totul, pentru toți și pentru totdeauna. “Și vor merge aceștia la osândă veșnică, iar drepții la viață veșnică” (Matei 25,46). Aici este rezumat totul; totul este clar, neschimbător, etern. Aici Adevărul lui Dumnezeu se întâlnește cu Milostivirea lui Dumnezeu, și Iubirea lui Dumnezeu cu Înțelepciunea Lui.

Am stat lângă ieslea lui Cristos, unde am primit spiritul adopției (filiației). În ziua Tăierii Împrejur a Domnului, prima zi din noul an, ne-am luat angajamentul de a-l sluji pe Domnul în anul care începe. În ziua Botezului Domnului, am primit Harul special de a face voința lui Dumnezeu. Dar odată ce am făcut primii pași în noua noastră viață, nu am reușit să rămânem drepți, ci am cedat în fața ispitei și am păcătuit. Nu fără motiv prima duminică de după Botez ne-a chemat: “Pocăiți-vă, căci s-a apropiat împărăția cerurilor” (Matei 4,17). Și prin toate pericopele evanghelice care au urmat Biserica ne-a învățat cum să ne pocăim. Ne-a oferit minunate imagini ale pocăinței: Zaheu și-a schimbat întreaga viață. Vameșul a fost îndreptat prin rugăciunea sa: “Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului” (Luca 18,13). Iar fiul risipitor s-a întors la tatăl său. Toate acestea au fost repetate de mii de ori de-a lungul istoriei Bisericii lui Cristos. Și toate acestea sunt posibile chiar acum atât pentru mine cât și pentru tine.

Iar imaginea Judecății de pe urmă, care ar putea să ne înfioreze, nu întrerupe ciclul lecturilor noastre evanghelice. Le dă sens, le face mai exacte, rezumă pentru noi tot ceea ce a fost înainte în Biserică și tot ceea ce va fi de acum înainte. De fapt, a fi așezați la dreapta Împăratului și a auzi glasul Lui: “Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția” (Matei 25,34) – acesta este scopul vieții noastre. Dar rareori ne gândim la el și adesea îl uităm.

Catedrala Sfânta Sofia din Kiev nu este dedicată martirei Sofia. Cuvântul “sophia” înseamnă în limba greacă “înțelepciune”, și această Catedrală este dedicată Înțelepciunii lui Dumnezeu. Hramul Catedralei este celebrat la Nașterea Maicii Preasfinte a lui Dumnezeu. În ziua Nașterii Preasfintei Fecioare Maria începe planul Înțelepciunii lui Dumnezeu, singurul care ne poate salva pe noi, păcătoșii. Preasfânta Fecioară Maria a fost dusă la templu, a intrat în Sfânta Sfintelor. A trăit ziua Bunei Vestiri. Apoi au venit zilele Nașterii lui Cristos, fuga în Egipt, viața grea la Nazaret, și în final și-a condus Fiul la Răstignire. Maica lui Dumnezeu a stat la picioarele Crucii, atunci când Fiul ei murea pe Cruce.

Iată cum realizează Înțelepciunea lui Dumnezeu mântuirea noastră. De fapt, nu poate fi concepută o altă jertfă similară. Acesta este Mielul Nevinovat al lui Dumnezeu, Care ia asupra Sa păcatul lumii. Nu există vreo persoană care să poată deveni jertfă pentru păcatele lumii. În fond, nu există om fără păcat. Dacă suferă cineva, este pentru propriile lui păcate. Doar Cristos putea înfăptui acest lucru, deoarece numai El a fost fără păcat. El este Unicul, de neînlocuit… “Săvârșitu-s-a” (Ioan 19,30).

Pe peretele vestic al Catedralei din Kiev a Sf. Vladimir, remarcabilă pentru frescele sale, chiar deasupra intrării în biserică se află o minunată reprezentare Judecății de pe urmă. În primul rând, ești impresionat de mulțimea de oameni, de chipurile lor, de ochii lor. Și ai conștiința vie că te numeri printre ei. Involuntar, încerci să te găsești pe tine însuți, locul tău în funcție de starea ta spirituală. Și în tine are loc, să spunem așa, o judecată particulară în ceea ce te privește. Există chipuri care exprimă o durere cumplită, o viață total irosită tremură în ei; ceva îi chinuie și îi va chinui pe veci.

Mai încolo însă, raze de lumină își croiesc drum printre nori, și ne arată alte chipuri: liniștite, calme, bucuroase, fericite. Aceasta este viața! Și cu cât sunt mai aproape de Tron, cu atât sunt mai luminoase fețele. Iar deasupra Tronului strălucește Crucea. Pe Tron este așezat însuși Domnul Mântuitorul lumii, și în jurul lui, Ioan Botezătorul, Apostolii, toți sfinții se roagă, în slavă. Este o bucurie armonioasă. O singură persoană plânge, un singur plânset tulbură această bucurie. Maica lui Dumnezeu se sprijină pe umărul lui Cristos, și doar ea imploră mântuirea păcătoșilor, milostivire pentru cei fără speranță. Ea este cea care mijlocește până la sfârșit înaintea Milostivirii lui Dumnezeu.

Iubiți frați și surori! Oriunde v-ați putea afla în această pictură, nu disperați. Nu ați pierit încă! O avem pe Maica noastră. Ea se roagă pentru noi, și ar fi greu de crezut că Atotputernicul Dumnezeu o poate refuza. Ea este “scăparea păcătoșilor”. Credeți acest lucru și căldura va începe să umple inimile voastre, și se va aprinde în ele o nouă speranță. Atunci va începe să vi se dezvăluie iubirea Înțelepciunii lui Dumnezeu!

Ritul bizantin