Predici

Acum câţiva ani a fost organizată în Anglia o conferinţă pe tema: “Ce diferenţiază creştinismul de toate celelalte religii ale lumii?” La conferinţă unii au sugerat că creştinismul este unic prin învăţătura lui despre Dumnezeu care a devenit om. Dar şi în religia hindusă există relatări despre Dumnezeu care a venit pe pământ ca om. Alţii au sugerat că unică ar fi credinţa în înviere. Dar şi alte religii cred în învierea morţilor. Dezbaterea s-a încins până când a apărut C. S. Lewis, marele apărător al creştinismului. “Care este problema?”, a întrebat el. Când i s-a spus că se discută ce dă unicitate creştinismului, el a răspuns: “Oh, dar e simplu. Este harul.”

În această zi în care sărbătorim Botezul Domnului, a doua lectură din Scrisoarea către Tit se concentrează nu asupra lui Isus ci asupra oamenilor care au fost mântuiţi prin harul botezului. “Dar când s-a arătat bunătatea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu mântuitorul nostru – nu prin faptele pe care le-am fi făcut noi în dreptate, ci după îndurare – el ne-a mântuit prin baia naşterii şi reînnoirii Duhului Sfânt” (Tit 3,4-5). Mântuirea pe care am primit-o nu este ca răsplată pentru orice fapte bune am fi făcut noi, ci un dar liber şi necondiţionat al lui Dumnezeu. Prin botez, Dumnezeu ne şterge toate păcatele şi nu mai ţine socoteală de ele.

C. S. Lewis avea dreptate când spunea că doctrina harului face credinţa creştină unică între toate credinţele existente pe pământ. Alte religii spun că Dumnezeu răsplăteşte dreptatea şi pedepseşte răutatea. Am auzit cu toţii de legea hindusă a karmei, ce afirmă că trebuie să plătim pentru fiecare gând, cuvânt sau faptă păcătoasă, şi că dacă nu plătim suficient în această viaţă ne vom reîncarna şi vom reveni pe pământ pentru a continua să plătim pentru greşelile noastre. Credinţa creştină crede de asemenea în dreptatea lui Dumnezeu. Sfântul Paul ne admonestează: “Nu vă înşelaţi: Dumnezeu nu permite să fie luat în râs, căci ceea ce seamănă omul aceea va şi culege. Cine seamănă în trup va culege din trup putrezire; dar cine seamănă în Duh va culege din Duh viaţa veşnică. Să nu ne lăsăm deci obosiţi de a face binele, căci la timpul potrivit vom culege, dacă nu ne vom lenevi” (Galateni 6,7-9). Dar de asemenea credem că Dumnezeu ne iartă greşelile şi se comportă cu noi mult mai bine decât am merita. Acesta este harul. Aceasta este favoarea pe care o primim în mod nemeritat. Botezul care ne face copii ai lui Dumnezeu este un bun exemplu de har.

Nu există condiţii de îndeplinit pentru primirea harului lui Dumnezeu. De aceea chiar şi copiii pot primi botezul. Nu există condiţii de îndeplinit, dar există consecinţe. Ne-o subliniază a doua lectură de astăzi: “Harul lui Dumnezeu s-a arătat ca mântuitor pentru toţi oamenii, învăţându-ne să respingem nelegiuirea şi poftele lumeşti, ca să trăim în veacul de acum cu înţelepciune, cu dreptate şi cu evlavie” (Tit 2,11-12). Harul lui Dumnezeu ne aduce mântuirea, dar ne cere să renunţăm la cele lumeşti pentru a îmbrăţişa cele dumnezeieşti. A primi harul lui Dumnezeu este un act liber şi necondiţionat. Dar a rămâne în harul lui Dumnezeu presupune un răspuns din partea noastră. Acest răspuns este, pe de o parte, să spunem nu răului şi tentaţiei de a ne conduce vieţile după înclinaţiile egoiste, şi, pe de altă parte, să ne supunem lui Dumnezeu, să ne trăim vieţile în supunere faţă de voinţa Sa sfântă. Cu alte cuvinte, noi, cei care am primit harul botezului, trebuie să ne străduim să ne trăim promisiunile baptismale.

Celebrând astăzi Botezul Domnului nostru Isus Cristos în Iordan, să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru darul gratuit al mântuirii primit prin harul Botezului. Să îi cerem cu ardoare darul de a rămâne fideli promisiunilor de la Botez şi de a-i spune nu satanei şi promisiunilor lui false, spunând în schimb da lui Dumnezeu până în ceasul morţii.

pr. Ernest Munachi Ezeogu Ritul latin