Start > Ritul latin > Sfântul Andrei

Sfântul Andrei

1 January 2007
1,528 afișări

Autor: volum colectiv Chemați la sfințenie
Copyright: Editura Sapientia
Sfântul Andrei

După cum o știm cu toții, calendarul creștin catolic menționează pentru fiecare zi a anului cel puțin numele unui sfânt. Sfinții, pe lângă faptul că sunt mijlocitorii noștri, participând astfel la unica mijlocire a lui Cristos (1Tim 2,5), ne mai sunt propuși și pentru că sunt modele grăitoare pentru noi.

Pentru ziua de azi, calendarul ni-l propune ca exemplu pe sfântul apostol Andrei, a cărui viață, vă invit să ne-o amintim în continuare.

Împreună cu fratele său Simon și cu tatăl lui, Iona, se ocupau cu pescuitul și locuiau pe malul lacului Genezaret, în orașul Cafarnaum. Se stabiliseră cu toții aici, venind din Betsaida.

Când s-a răspândit vestea că pe malul de jos al Iordanului a apărut un profet care predica și boteza, cerând tuturor o schimbare a vieții, Andrei i-a lăsat pe ai săi și a coborât în jos, dornic să afle dacă nu cumva începuse să se împlinească spusele profeților de demult. Aici l-a întâlnit pe Ioan, fiul lui Zebedeu, un alt pescar, mai tânăr decât el, necăsătorit, și amândoi și-au propus să rămână mai multă vreme aproape de profetul tânăr și înflăcărat.

Însă spre uimirea lor, Ioan Botezătorul într-una din zile le-a atras atenția asupra unui străin care se apropia de dânșii, spunându-le: “Iată Mielul lui Dumnezeu, iată pe acela care ia asupra sa păcatele lumii” (In 1,35). Evanghelia ne spune că Isus umbla să-și caute ucenici. Dar Isus umbla atunci, după cum umblă și astăzi, și după cum va umbla în toate timpurile cât vor trăi oameni pe pământ. Isus este într-o necontenită căutare de ucenici, pentru că el își alege ucenicii. Credința noastră în Isus Cristos este răspunsul la alegerea și la urmarea lui. Cei doi prieteni l-au urmat pe străin și l-au rugat să le arate locuința lui, ca să știe unde-l pot afla când vor dori să-l mai vadă. Era pe la ceasul al zecelea, după cum precizează sfântul apostol Ioan. Și Isus i-a reținut la dânsul toată după-amiaza, stând de vorbă cu ei până seara târziu.

El ne invită și pe noi să-l vizităm în toate Bisericile din lumea întreagă, unde se află prezent zi și noapte în preasfântul Sacrament. Aici este casa, locuința lui, aici el dorește să vorbească cu fiecare dintre noi, nu numai cu preoții sau cu persoanele consacrate, ci cu toți oamenii.

Cum a vorbit cu ucenicii, așa vorbește și cu noi, de la inimă la inimă. Vrea ca să-i încredințăm grijile, problemele, suferințele noastre zilnice pentru a ne ușura această povară a crucii noastre, care deși este mult mai ușoară decât a lui, nouă ni se pare de multe ori insuportabilă. Cu toate acestea, el este dispus să ne ajute, să poarte împreună cu noi crucea noastră, pe care noi o facem să fie mai grea decât este.

Andrei și Ioan s-au atașat cu toată inima de Isus; au înțeles că el este cel vestit de Scripturi și au început să împărtășească bucuria lor celor cu care se întâlneau. Primul pe care l-a întâlnit Andrei a fost fratele său Simon și are meritul de a-l fi convins că, într-adevăr Mesia se află între oameni; iar Simon are meritul de a fi crezut cel dintâi mărturiei date de un om despre Mesia.

Andrei și Petru s-au reîntors la activitatea lor de pescari, la familiile și la viața lor obișnuită. Isus însuși, după întemnițarea lui Ioan Botezătorul, a părăsit Nazaretul și a venit la Cafarnaum, probabil împreună cu Sfânta Fecioară Maria, având ocazia să se întâlnească și să discute de mai multe ori cu prietenii săi de pe malul Iordanului, pe care în cele din urmă, i-a chemat să i se alăture: “Veniți după mine și vă voi face pescari de oameni” (Mt 4,20). Andrei și Simon au pornit cu dragoste și încredere pe drumul care îi va duce prin multe țări străine, să anunțe oamenilor Vestea cea Bună.

După înălțarea la cer a Domnului, numai tradiția și scrierile apocrife mai vorbesc despre sfântul Andrei. După istoricul Eusebiu din Cezarea, sfântul Andrei și-a desfășurat activitatea apostolică în ținuturile din jurul Mării Negre și a murit în Grecia la Patras, unde a fost răstignit pe o cruce în formă de X. Astfel dorința sfântului Andrei a fost împlinită; acea dorință de a fi asemenea lui Cristos, chiar și în moarte, dându-și viața pe cruce ca și Învățătorul său.

Pornind de la cuvintele grecești: aner, andros – bărbat; andreios, a, on – curajos, vedem că numele Andrei exprimă calitatea unui om energic și curajos, bărbat vrednic. Așa a fost și apostolul pe care îl sărbătorim astăzi care, din moment ce l-a aflat pe Mesia, l-a urmat fără încetare, nu ca tânărul bogat din evanghelie. Sfântul Andrei a dus mesajul evanghelic pretutindeni pe unde mergea. Scriitorul William Temple, scriind despre prima misiune a sfântului Andrei, preciza: “poate că este pentru Biserică un serviciu mai mare decât ar fi făcut oricare alt om”.

Sfântul apostol Andrei l-a urmat pe Isus fără șovăire, dându-și viața pentru el. Să ne întrebăm, de ce oare Isus nu și-a ales ucenicii dintre cei mari ai lumii? După ce a fost ispitit în pustiu, s-a dus în Ierusalim unde i-a văzut în primul rând pe preoți: pe arhiereul cel mare al poporului lui Israel, pe fariseii cunoscători ai legii, pe atâția alții care erau vrednici după felul de a gândi al oamenilor. Dar Isus nu se oprește cu privirea lui asupra niciunuia dintre aceștia, ci abia când ajunge pe pământul Galileii își alege ucenicii din rândurile celor simpli. De aceea ne întrebăm, după ce criterii judecă Domnul? Răspunsul este foarte simplu: atunci când un rege viteaz vrea să înceapă un război mare cu care să cucerească întreg pământul pentru împărăția lui, el nu se va uita la haina ostașilor săi, ci se va uita la inima lor, la disponibilitatea lor, se va uita la curajul lor, la vitejia lor, la focul dragostei lor pentru el și pentru ținta luptei lui. Acești sărmani și simpli pescari purtau în inima lor germenii împărăției lui Dumnezeu, așa cum ghinda poartă în ea ființa stejarului. Acești pescari erau gata să jertfească totul, numai ca să-l urmeze pe Isus. Dar oare Isus astăzi caută altfel de oameni? Nicidecum. Isus și astăzi tot astfel de oameni își caută, pentru că învățătura sa va dura veșnic.

Dar ce vrea Isus să facă din ucenicii lui?

Un preot este chemat la un bătrân bolnav, care nu era încă botezat. Îi vorbește despre Isus, despre nașterea misterioasă și despre toată viața și minunile lui, cât de mult a iubit lumea, că și-a dat și viața pentru ea. Când a vrut să plece, bătrânul îl cheamă înapoi și îi zise: “Mai spune-mi încă o dată numele acelui om”. “Isus”, îi răspunse preotul. “O, bune Isuse, ce păcat că așa de târziu te-am cunoscut. Dacă te-aș fi cunoscut mai degrabă, te-aș fi iubit mai mult”.

Prima condiție pentru fiecare dintre noi este aceea de a-l cunoaște pe Isus pentru a-l putea iubi. Isus ne cheamă să devenim ucenici lui. Să nu rămânem muți. Numai peștii pe care îi pescuiau ucenicii erau muți. Căci a fi ucenic al lui Cristos înseamnă să primești grai dumnezeiesc pentru a putea vorbi inimilor. A-l urma pe Isus înseamnă a vedea totul în Isus. A lăsa totul înseamnă a lăsa deșertăciunile acestei lumi, pentru a primi totul, adică veșnicia. Să dea bunul Dumnezeu ca fiecare dintre noi să răspundem lui Isus cu toată voința noastră, cu toată ființa noastră, așa cum au răspuns pescarii cei smeriți de pe țărmul Mării Galileii, căci tu Isuse ești totul pentru noi și noi voim să fim cu totul ai tăi.

Andrei VARGA

Ritul latin