“Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte”, ne spune psalmistul pentru a ne învăţa despre scurgerea timpului. Cu adevărat, fraţii mei, timpul zboară. Suntem deja la ultimele pagini ale cărţii intitulată “Anul”. Cât de repede a trecut! Şi odată cu timpul trecem şi noi. Câţi dintre cei dragi nouă nu au plecat dintre noi: părinţi, fraţi, rude, prieteni, cunoştinţe, şi câţi nu s-au dus cu un vis neîmplinit. Poate unii dintre ei îşi făcuseră deja planuri pentru Crăciun. Dar din păcate nu l-au mai prins – firul vieţii lor s-a întrerupt. Câţi nu mor chiar înainte de Crăciun. Vreţi o dovadă? Luaţi ziarul şi căutaţi la rubrica de anunţuri funerare şi veţi vedea câţi oameni mor zi de zi. Nu vă place cum a început predica, nu? O predică despre moarte este urâtă. Dar este inevitabilă. Toate celelalte lucruri sunt relative. Banii, gloria, poziţia socială, serviciul, frumuseţea, fericirea… Un lucru este sigur – moartea, iar apoi judecata.

Dar moartea nu există! A fost abolită acum două mii de ani, când în acea noapte Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană din Sfânta Treime, s-a născut în micul oraş Betleem, din sânul Fecioarei Maria, iar profeţia s-a împlinit. Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu este numită, în limbaj teologic, un mister: “Şi Cuvântul s-a făcut trup şi s-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1,14), scrie discipolul iubit al lui Cristos, Sfântul Ioan. Cum s-a făcut Cuvântul trup? Aceasta a fost şi va rămâne un mister pentru mintea omenească. Prin Adam a venit păcatul, iar prin păcat a venit moartea omului pentru toate generaţiile. Prin Isus, viaţa domneşte şi moartea este învinsă: “De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el” (Romani 5,12).

Suntem invitaţi să celebrăm acest mister din nou. Un mare eveniment istoric. Fără comparaţie. Acest eveniment a schimbat cursul istoriei. Celebrarea naşterii lui Cristos este mama sărbătorilor. Sunteţi gata, fraţii mei, să celebrăm o sărbătoare atât de mare? Puneţi-vă singuri întrebarea şi daţi un răspuns: da sau nu. Intenţia mea este să vă ajut cu această predică. Vă voi da unele indicii. Primul este puritatea sufletului. Vă amintiţi Fericirile din predica lui Cristos de pe munte? Deschideţi Evanghelia lui Matei la capitolul V. Între Fericiri găsim: “Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.” Cu alte cuvinte Isus îi binecuvântează pe cei care au inimile libere de pasiuni, ură, dorinţe rele. Să observăm cum interpretează Atanasie cel Mare sensul acestei Fericiri: “Aşa după cum o oglindă murdară nu reflectă, la fel şi o inimă necurată nu îl poate primi pe Dumnezeu.” De aceea este imperativ să avem inimile curate pentru a-l putea vedea pe Isus Cristos; şi de ce trebuie să ne curăţăm sufletele? Sfântul Ioan Gură de Aur ne dă răspunsul: “De toate dorinţele pătimaşe.” Şi unde putem face această curăţire? În Sacramentul Spovezii. Vă ştiu ezitările şi obiecţiile, dar ele sunt nejustificate. Aşa după cum aveţi grijă de sănătatea Dvs fizică, trebuie să aveţi grijă şi de sănătatea sufletului Dvs. Domnul spune: “Ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?” (Marcu 8,37). Suntem cu toţii călcători ai poruncilor lui Dumnezeu. Suntem toţi păcătoşi. Undeva Sf. Ioan Gură de Aur spune că păcatul este asemenea prafului şi deşi închidem ferestrele şi uşile caselor noastre, praful tot ajunge pe mobilă. În acelaşi mod ne “vizitează” păcatul chiar şi când nu îl dorim.

După ce v-aţi curăţat de orice patimă, trebuie să faceţi fapte bune. Aceasta este o sarcină de zi cu zi, dar în special pentru zilele de Crăciun. Trebuie să împărtăşiţi bunurile şi bucuriile cu oamenii nevoiaşi. Dacă nu găsiţi lângă Dvs veţi găsi în orfelinate de exemplu. Nu uitaţi nici de seminariile teologice unde se pregătesc soldaţii lui Cristos. Mâine vor sluji în biserica Dvs, în comunitatea Dvs. În fine, mai sunt şi azilurile de bătrâni. Sirah spunea în Biblie: “Copile, ai grijă de tatăl tău la bătrâneţe şi nu aduce tristeţe în viaţa lui. Şi dacă îşi pierde minţile, iartă-l şi poartă-i respect chiar dacă tu eşti mai puternic ca el.” Altundeva el spune din nou: “Cinsteşte-ţi bătrânii şi la această vârstă, deoarece noi suntem cei care i-am îmbătrânit.”

Veniţi, fraţii mei, la Sacramentul Sfintei Împărtăşanii. Primiţi-l pe Cristos cu iubire, cu credinţă; altfel, dacă celebraţi Crăciunul fără mărturisire, fără iertare, fără fapte bune, fără iubire, fără Sfânta Împărtăşanie, Crăciunul va fi unul fără Cristos. Veţi celebra doar darurile şi mâncărurile, dar casa vă va fi fără Cristos. Şi mai rău, Dvs veţi rămâne fără Cristos. Nu, fraţii mei, de o mie de ori nu! Cristos ne acceptă şi în ceasul al doisprezecelea. Nu ezitaţi să veniţi. În ceruri va fi bucurie. Vor fi trase clopote şi îngerii lui Dumnezeu vor celebra întoarcerea Dvs. Veniţi!