Start > Ritul latin > A-l primi pe Cristos cu bucurie

A-l primi pe Cristos cu bucurie

8 December 2006
1,539 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a II-a din Advent (Anul C)

Un preot proaspăt hirotonit a fost trimis ca vicar pe lângă un preot mai în vârstă. Tânărul preot s-a dus la paroh pentru a cere niște sfaturi. “Cum ați dori să predic?” a întrebat tânărul. Răspuns primit a fost: “În zece minute.” Acum câțiva ani am fost peste vară într-o parohie din Franța, și singurul sfat pe care parohul mi l-a dat a fost să țin predicile cât mai scurte, la fel și Liturghiile, pentru că lumea nu are prea mult timp liber. M-am conformat. Dar am fost surprins să văd că atunci când un cor din Anglia a venit și a interpretat Mesia lui Handel, în aceeași parohie unde slujeam eu, oamenii au rămas nemișcați trei ore. Nu îi mai văzusem niciodată atât de bucuroși în biserică, atât de entuziaști. L-am întrebat pe preot: “Cum se poate ca oamenii să stea în bănci trei ore, și mai mult, pentru a asculta un cor, dar nu pot să facă la fel atunci când este vorba de cuvântul lui Dumnezeu la Liturghie?” Nu am primit nici un răspuns.

Am primit răspunsul după câțiva ani de la un prieten, un profesor într-o școală de evanghelizare. În discuțiile noastre a apărut la un moment dat întrebarea de ce oamenii nu ascultă cu bucurie cuvântul lui Dumnezeu. Ceea ce mi-a spus a fost demn de reținut. El afirma că oamenii au nevoie de o experiență personală cu Dumnezeu în viețile lor înainte să poată să asculte cuvântul lui Dumnezeu cu bucurie. Proclamarea cuvântului lui Dumnezeu unor oameni care nu îl cunosc pe Dumnezeu în mod personal, mai spunea el, este ca lectura unor poezii în fața unei audiențe care nu are habar ce este poezia. Oamenii se plictisesc atunci și nu știu cum să plece mai rapid. Cum ar putea astfel de oameni să treacă de la plictiseală la bucurie și entuziasm la ascultarea cuvântului lui Dumnezeu? Ioan Botezătorul ne dă un exemplu de urmat.

După cum citim în Evanghelia de astăzi, “cuvântul lui Dumnezeu s-a adresat lui Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu. El a străbătut tot ținutul Iordanului, predicând botezul pocăinței spre iertarea păcatelor” (Luca 3,2-3). În acest scurt text găsim trei pași necesari pentru transformarea oricui din căldicel în entuziast în ale credinței. Cei trei pași sunt (a) Ioan a mers în deșert; (b) cuvântul lui Dumnezeu a venit la El; și (c) Ioan a plecat din deșert și a mers să proclame credința. Și noi trebuie să trecem prin aceste trei etape pentru a ajunge la nivelul la care începem să trăim viața de credință cu bucurie.

Etapa 1 – Mergem în deșert. Deșertul este locul unde suntem singuri cu Dumnezeu. Mergem în deșert atunci când ne rupem de serviciu și de îndatoririle casnice pentru a fi cu Dumnezeu în biserică, în rugăciune, în lectura cuvântului lui Dumnezeu. Deșertul este locul unde îl întâlnim pe Dumnezeu. Noi înșine trebuie să facem primul pas de a merge în deșert, de a ne îndrepta spre Dumnezeu, de a-l căuta pe Dumnezeu.

Etapa 2 – Cuvântul lui Dumnezeu vine la noi. Odată ce ne-am deschis inimile pentru Dumnezeu în deșert, Dumnezeu însuși vine și ne umple. Un sfânt spunea că atunci când noi facem un pas către Dumnezeu, Dumnezeu face doi pași către noi. În această etapă, Dumnezeu este cel care ia inițiativa să vină la noi, să ne umple, să ne înnoiască, să ne transforme, să ne remodeleze după chipul lui Dumnezeu cum am fost creați. Aceasta este etapa în care unii oameni renasc. Când aceasta se întâmplă, am dori să ne petrecem întreaga viață cu Dumnezeu în biserică, în rugăciune, în lectura Bibliei. Dar, asemenea lui Ioan, trebuie să mergem și să ne trăim viețile în familie și în societate.

Etapa 3 – Mergem și proclamăm credința. După ce am experimentat bunătatea Domnului în viețile noastre, următoarea noastră dorință este de a împărtăși celorlalți această experiență. Este ca și cum am purta un tricou pe care scrie: “Uau, Dumnezeu este minunat!” Oamenii se uită la noi și văd bucuria, pacea și liniștea care radiază din noi și doresc să fie asemenea nouă. Ar dori să fie prietenii noștri. Și atunci noi putem să îi ajutăm arătându-le calea spre deșert, locul unde ei, la rândul lor, pot să îl întâlnească personal pe Dumnezeu. Experiența lui Dumnezeu este ca experiența iubirii. Le poți spune oamenilor despre ea, dar nu vor reuși să înțeleagă despre ce vorbești până când nu vor o experimenta ei înșiși.

Să ne luăm angajamentul, în acest timp al Adventului, să facem primul pas, să facem spațiu pentru Dumnezeu, spațiu pentru biserică, pentru rugăciune, pentru ascultarea cuvântului lui Dumnezeu.

Ritul latin