Start > Ritul latin > Priviți în jur, nu în sus!

Priviți în jur, nu în sus!

1 December 2006
1,425 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica I-a din Advent (Anul C)

Un misionar american din Africa a văzut nevoia de a avea Biblia tradusă în limba locală. A scris acasă cerând sprijin financiar. O doamnă în vârstă din parohie, care s-a gândit că tânărul misionar nu știe ce spune, i-a scris pentru a-i da câteva sfaturi în această privință. “Nu cred că africanii au nevoie de o traducere”, a susținut ea; “dacă Biblia regelui James a fost bună pentru Sf. Paul, ar trebui să fie bună și pentru africani”. Buna noastră doamnă nu înțelegea că pentru a predica vestea cea bună într-un mod semnificativ, există nevoia constantă de a traduce nu doar Biblia ci și însuși mesajul lui Cristos pentru ca oamenii să îl poată înțelege. De aceea regele James a tradus Biblia din originalul ebraic și grec în limba engleză pentru creștinii vorbitori de limbă engleză. În Evanghelia de astăzi vedem cum Luca traduce învățătura lui Isus despre zilele de pe urmă pentru a o face mai semnificativă și relevantă pentru cititorii lui.

Evanghelia de astăzi este de la Luca, în timp ce majoritatea lecturilor evanghelice începând din luna noiembrie a anului trecut au fost din Evanghelia lui Marcu. Prima duminică a Adventului marchează începutul unui nou an liturgic. Astăzi trecem de la anul lui Marcu (B) la anul lui Luca (C). De fapt, pasajul evanghelic de astăzi este versiunea de la Luca a pasajului pe care l-am citit cu două săptămâni în urmă de la Marcu. Luca și-a scris Evanghelia la mulți ani după Marcu. El cunoștea Evanghelia lui Marcu și a inclus mult din aceasta în propria lui Evanghelie, făcând schimbările necesare pentru ca aceasta să fie mai potrivită și relevantă pentru cititorii săi. Un exemplu minor este relatarea vindecării paraliticului, în care Marcu ne spune că cei care îl aduceau pe bolnav au făcut o deschizătură în acoperiș (Marcu 2,4), dar Luca ne spune că ei l-au lăsat printre olane (Luca 5,19). Marcu avea în minte o casă palestiniană, cu acoperișul din stuf, crengi și pământ. Luca, pe de altă parte, avea în minte audiența romană, și romanii își făceau acoperișurile cu olane. Iar astăzi citind versiunea lui Luca privind învățătura lui Isus despre zilele de pe urmă, trebuie să fim atenți la felul în care Luca repovestește totul, pentru a descoperi ceea ce dorește Luca să sublinieze în particular din această importantă învățătură.

Comparând pasajul de la Marcu 13,24-32, pe care l-am citit cu două duminici în urmă, cu Luca 21,25su pe care îl citim astăzi, vedem că Luca a omis evenimentele spectaculoase din cer pe care Marcu le-a asociat cu zilele de pe urmă: “soarele se va întuneca, iar luna nu-și va mai da lumina; stelele vor cădea de pe cer” (Marcu 13,24-25). Luca rescrie acestea în mod mai reținut: “vor fi semne în soare, în lună și în stele” (Luca 21,25). Din nou, Luca nu menționează ideea de la Marcu potrivit căreia Fiul Omului “va trimite îngerii și va aduna pe toți aleșii săi din cele patru vânturi, de la capătul pământului până la capătul cerului” (Marcu 13,27). De ce lasă Luca pe dinafară aceste preziceri de la Marcu? În primul rând, Luca acum știe mai multe. Marcu și-a scris Evanghelia cândva înainte de căderea Ierusalimului în anul 70dC. În zilele lui, creștinii evrei presupuneau că distrugerea Templului și căderea Ierusalimului vor coincide cu sfârșitul lumii. Însă căderea Ierusalimului a avut loc și lumea nu s-a sfârșit. Așadar Luca, scriind în jurul anului 80dC, a avut avantajul de a cunoaște unele lucruri pe care Marcu nu le știa.

Căderea Ierusalimului și distrugerea Templului au produs o puternică criză a credinței pentru creștinii din acele timpuri. Deoarece așteptatul sfârșit al lumii nu s-a produs odată cu acestea, mulți dintre ei au renunțat total la credința lor în a doua venire a lui Cristos. S-au orientat rapid spre plăceri pământești, cum ar fi a mânca și a bea, și au căzut în laxitate morală. Pentru a răspunde nevoilor lor, Luca a adăugat a doua parte a Evangheliei de astăzi, îndemnându-i să vegheze pentru ca să nu fie îngreunați de “necumpătare, beție și grijile vieții” (21,34).

Adventul este un timp de pregătire pentru venirea Domnului. În general înțelegem prin aceasta venirea lui în zilele de pe urmă și venirea lui la Crăciun, care ne amintește nașterea sa istorică în urmă cu 2000 de ani. Luca ne amintește de o altă venire de care tindem să uităm, adică de venirea lui zilnică în evenimentele obișnuite și în oamenii obișnuiți din viețile noastre. Luca subliniază faptul că trebuie să fim vigilenți pentru a-l recunoaște și primi pe Domnul care vine la noi fără avertisment în fiecare zi prin oamenii, locurile și evenimentele la care ne așteptăm mai puțin. Dacă ne pregătim pentru venirea Domnului privind sus spre cer, astăzi Luca ne invită să privim în jur, să privim la povestea vieților noastre de zi cu zi și să îl recunoaștem pe Domnul care vine la noi în moduri neașteptate.

Ritul latin