“Fiind, dar, împreună-lucrători cu Cristos, vă îndemnăm să nu primiţi în zadar harul lui Dumnezeu. Căci zice: ‘La vreme potrivită te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat’; iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii” (2Corinteni 6,1-2). Astfel ne vorbeşte lectura din Apostol din această zi. Şi Evanghelia ne vorbeşte despre un domn care a dat talanţi servitorilor săi: “Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat… După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele” (Matei 25,14.19).

Cum ni se aplică nouă această parabolă? Şi nouă ne-a dat Domnul talanţi. Şi în esenţă talantul este unul. Care este acesta? Iată care este. Întreaga lege şi profeţii se concentrează într-o singură poruncă: “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău… Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22,37.39). Dumnezeu a venit pe pământ pentru a împlini această poruncă. Şi a împlinit-o în întreaga sa viaţă şi ne-a învăţat cum să o împlinim. Dar mai presus de toate – în Sacramentul Euharistiei, în primirea Trupului şi Sângelui Său – El ne-a dat puterea de a împlini această poruncă. Iată care este talantul: tăria dată nouă de Cristos în Preasfântul Său Sacrament pentru a împlini porunca cea mai mare a lui Dumnezeu: iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.

Vedeţi ce dar mare este ascuns în acest talant dat nouă de Dumnezeu. În parabolă, un slujitor şi-a îngropat talantul, dar ceilalţi doi l-au pus în aplicare în viaţa lor. Aceasta este ceea ce depinde de noi: dacă îngropăm talantul dat de Dumnezeu sau dacă îl punem în aplicare în viaţă. Jertfa de pe Golgota a fost oferită o dată pentru totdeauna, pentru întreaga lume. Depinde de noi să o acceptăm sau să o respingem. Şi a o accepta înseamnă a trăi conform Evangheliei. Potrivit cuvintelor parabolei, aceasta ar însemna “să punem banii la zarafi” şi să luăm pentru ei dobânda pe care o dă Dumnezeu. Şi atunci, când va veni ziua socotelii, Dumnezeu va spune: “Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău” (Matei 25,23).

A nu accepta jertfa Golgotei, a respinge acest Pom al Vieţii al Noului Testament, şi aşa cum spune Evanghelia, a îngropa talantul în pământ – aceasta înseamnă a-i spune Domnului: Nu o vreau; “Iată ai ce este al tău” (Matei 25,25). Atunci şi Domnul ne va spune nouă: “Slugă vicleană şi leneşă…”, şi le va porunci slujbaşilor Săi: “aruncaţi-l întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 25,26-30).

Fraţilor şi surorilor! Domnul a făcut totul pentru noi, ne-a dat fiecăruia dintre noi un talant. Alegerea este a noastră. Să alegem “partea bună” (Luca 10,42). Atunci şi noi vom exclama cu Apostolul: “iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii!”