- Predici - http://www.predici.cnet.ro -

Căci ce-i folosește omului…

Posted By pr. Anthony M. Coniaris On September 15, 2006 @ 1:59 pm In Ritul bizantin | No Comments

Cu ceva vreme în urmă într-un ziar a apărut pe prima pagină o imagine cu un sultan gras pus pe un cântar de modă veche, cu două brațe. Pe unul din talerele cântarului se afla sultanul, cu turbanul său din mătase și cu un zâmbet larg pe față. Pe celălalt taler se afla un munte de diamante. Articolul explica faptul că, la petrecerea de ziua sa, sultanul primea în fiecare an de la supuși greutatea sa în diamante. Și cum avea cam 120 de kilograme, vă dați seama de dimensiunea muntelui de diamante.

Acea imagine amintește de ceea ce Isus spune în Evanghelia de astăzi. Dacă am pune întreg universul pe unul din talere, spune El, iar în cealaltă parte am pune un singur suflet, sufletul ar fi mult mai greu decât universul. “Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?”

Sufletul unui roi

Un fermier a văzut odată un roi de albine în păduricea de lângă casă. Dorind să aibă un stup la fermă, a cumpărat unul, a mers în pădure și a prins câteva albine pe care le-a dus în stup. A doua zi a mai prins câteva albine și le-a dus în stup. A făcut așa și în zilele următoare dar nu avea spor: multe dintre albine se întorceau în pădurice. Uimit, fermierul a întrebat un apicultor: “Care e problema cu albinele acestea? De ce nu stau în stupul meu?” Răspunsul primit a fost: “Singurul mod de a muta un roi unde vrei tu este să prinzi mai întâi sufletul roiului. Odată ce l-ai prins, restul albinelor vor veni să stea în stupul tău.” “Și care este sufletul roiului?”, a întrebat fermierul. ” Apicultorul i-a explicat: “Sufletul este regina. Prinde-o, și toate celelalte albine, care toată viața o slujesc pe aceasta, o vor urma.”

Regina este pentru roi ca sufletul pentru om. Toate instinctele, dorințele, gândurile și emoțiile omului se supun sufletului. Dacă sufletul îl slujește pe Cristos, și omul îl slujește. Platon spune cândva: “Dacă vrei ca trupul să fie bine, trebuie să începem vindecând sufletul”.

Ce este sufletul?

Sufletul nu este o parte a trupului, deși este găzduit de acesta. Privind la tatăl său mort, așezat într-un sicriu, un băiat a spus: “Acesta nu este tatăl meu. Este doar casa în care a trăit el odată.” Isus confirmă aceasta atunci când le spune discipolilor săi să nu se teamă de cei care pot ucide trupul, dar nu pot ucide sufletul. Sufletul tău este adevăratul tu, partea ta spirituală și care astfel nu poate muri fizic; tu ca suflet speri, ai dorințe, te rogi, suferi, iubești, ești tentat, păcătuiești, te pocăiești și poți fi mântuit.

Un necredincios îi spunea odată unui preot că nu poate crede în existența sufletului. “La urma urmelor”, spunea el, “puteți merge la un laborator medical și veți vedea că omul este de fapt doar apă, zahăr, fosfor, carbon, amidon…” Preotul i-a spus că nu dorește să continue discuția, ceea ce l-a înfuriat pe necredincios. “Mă așteptam la așa ceva. De fiecare dată când nu puteți da un răspuns logic, refuzați să continuați discuția.” Preotul i-a răspuns calm: “Sunt om cu rațiune, și tocmai de aceea refuz să vorbesc cu o grămadă de apă, zahăr, fosfor, carbon, amidon…”

Ia sufletul unui om din trup, și tot ce îți rămâne sunt niște materii chimice, valorând puțin sau nimic. Pune însă un suflet într-un trup și omul va valora mai mult decât întreg universul.

Măreția sufletului

Măreția și sacralitatea sufletului omului au trei motive: (1) este creat după chipul lui Dumnezeu; (2) prețul plătit pentru mântuirea sa a fost prețiosul sânge al Fiului lui Dumnezeu; și (3) este etern, supraviețuind universului. Ne este de folos să ne întrebăm des în viață: “Cât de mult va dura?” Un moment? O zi? O lună? Un an? O viață întreagă? Pentru veșnicie? Dumnezeu este veșnic. La fel și credința. La fel și sufletul care trăiește cu Dumnezeu.

Era odată un rege care avea 365 de neveste în haremul său. Era foarte chipeș și îi plăcea mult să mănânce și să se distreze. Într-o zi el vizita o mănăstire. Acolo a întâlnit un călugăr. S-a uitat la el cu compasiune: “Vai, ce mare sacrificiu faci!” Călugărul nu a fost de acord și i-a replicat: “Sacrificiul tău este mai mare!” Regele a rămas uimit: “Cum așa?” “Simplu: eu am renunțat la lucruri trecătoare, pe când tu ai renunțat la ceva etern.” Cu adevărat, singurele lucruri care merită sunt cele ce durează o veșnicie.

Un bărbat se ruga odată: “Doamne, leagă-mă de ceva etern. M-am legat de casă, de pământuri, de averi, și soarta a făcut să le pierd pe toate. M-am legat de iubire și un singur microb a fost suficient să o ucidă. M-am legat de prietenii și toate s-au destrămat. Doamne, leagă-mă de planul Tău, de Împărăția Ta, de Tine, Dumnezeule, ca să fiu legat pe veșnicie.” Legat de Dumnezeu, sufletul este apărat pentru veșnicie.

Câștigarea lumii

Să câștigi lumea întreagă dar să îți pierzi sufletul este cea mai proastă afacere posibilă, spune Isus. Aici cuvântul “lume” se referă la orice crede omul că este adevărata esență a vieții. Pentru unii este profitul, pentru alții succesul, pentru alții faima, pentru alții plăcerea ș.a.m.d. Să ne imaginăm pentru o clipă că un om câștigă lumea întreagă. Aceasta nu îl poate feri de probleme; nu îi poate da pacea conștiinței; nu îl poate alina în durere; nu îi poate aduce o moarte liniștită; nu îi poate cumpăra cerurile. Tot ce poate face cu lumea pe care a câștigat-o este să o păstreze cât trăiește, căci nu o poate lua cu el în viața de apoi.

O binecunoscută vedetă a filmului, care a câștigat întreaga lume, s-a sinucis. Comentând viața ei tragică, o revistă scria că a fost cea mai frumoasă ființă care a trăit vreodată. Folosindu-se de frumusețea și strălucirea ei, s-a căsătorit cu câțiva bărbați care au putut-o ajuta în îndeplinirea ambițiilor ei. Îi folosea apoi se descotorosea de ei, căci nu îi mai erau de folos. Nulitatea comorilor pe care ea le dorea a dovedit-o viața ei nefericită. Nu putem, gândindu-ne la viața ei, să nu ne amintim de cuvintele lui Isus: “Ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?”

Pierderea sufletului

A-ți pierde sufletul înseamnă a-ți pierde cea mai mare comoară. Când un hoț i-a furat lampa, Epictetus a spus: “Hoțul are de pierdut. Eu am cumpărat lampa și m-a costat câțiva bănuți. Dar pe el îl costă sufletul.” Ne pierdem sufletul atunci când nu mai trăim pentru Dumnezeu. Ne pierdem sufletul atunci când punem o altă persoană sau un obiect în centrul vieții noastre. Ne pierdem sufletul când ne îndepărtăm de Dumnezeu și nu mai experimentăm prezența sa. Ne pierdem sufletul când credem că nu mai există speranță de iertare. Tocmai pentru a nu ne pierde sufletele Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său, să fie Salvatorul nostru. Prin Isus, nimeni nu își pierde sufletul. Prin Isus, poarta către Dumnezeu și către mântuire este mereu deschisă. Prin Isus noi devenim vii pentru Dumnezeu și pentru semeni. Prin Isus putem să câștigăm ceva mai valoros decât întreg universul: “Căci ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul?”

Cum ne pregătim?

Evanghelia de astăzi ne spune cum să ne pregătim pentru ceruri. Isus spune: “Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie.” Dacă dorim să ne concentrăm pe salvarea sufletului nostru, secretul este să spunem “nu” păcatului. Când a fost întrebată despre secretul succesului ei extraordinar la violină, muziciana a răspuns: “Las baltă toate celelalte. Intenționat nu acord atenție altor lucruri pentru a mă concentra pe ceea ce este foarte important pentru mine.” Cum devii un șahist mare? Lăsând baltă toate celelalte. Cum devii un mare scriitor? Lăsând baltă celelalte. Cum devin un sportiv de performanță? Lăsând baltă celelalte. Cum devii un creștin bun? Lăsând baltă toate lucrurile mai puțin importante decât viața, pentru a te concentra pe ceea ce este foarte important – chemarea lui Isus: “Urmează-mi!”

Ai sufletul asigurat?

“Tată, ți-ai asigurat cumva și sufletul?”, l-a întrebat într-o seară un băiat pe tatăl său. “Ce-i cu întrebarea aceasta?”, a răspuns tatăl. “Păi”, i-a spus băiatul, “te-am auzit vorbind cu unchiul David despre cum ți-ai asigurat casa, cum ți-ai asigurat mașina, cum ți-ai asigurat viața, și mă întrebam dacă nu cumva ți-ai asigurat și sufletul.”

Isus pune aceeași întrebare. Iată ce ne întreabă astăzi pe fiecare dintre noi: “Ce-i folosește omului să câștige lumea întreagă, dacă-și pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său?”


Article printed from Predici: http://www.predici.cnet.ro

URL to article: http://www.predici.cnet.ro/arhive/47/