Start > Ritul latin > Vestea cea Bună a sfârșitului lumii

Vestea cea Bună a sfârșitului lumii

16 November 2006
1,794 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Oana Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXXIII-a de peste an (Anul B)

În anul 1999, în luna iulie, Papa Ioan Paul al II-lea a șocat lumea creștină când a făcut următoarele declarații într-o audiență generală de miercurea: “Raiul, sau fericirea în care ne vom găsi, nu este nici o abstracție nici un loc fizic în nori, ci o relație personală [cu Dumnezeu]. … Această stare finală poate fi anticipată într-un anumit sens acum pe pământ. … Mai mult, imaginile despre iad care ne sunt oferite în Sfânta Scriptură trebuie să fie interpretate corect. Ele exprimă frustrarea și goliciunea totală a unei vieți fără Dumnezeu. Mai mult decât un loc, iadul este starea celui care în mod liber și definitiv se îndepărtează de Dumnezeu, izvorul vieții și al bucuriei.

De ce a considerat Papa necesar să ofere acest fel de clarificare în aceste vremuri? Cred că Papa răspundea la două moduri des întâlnite dar greșite de a privi textele biblice care vorbesc despre vremurile de pe urmă, adică raționalismul și literalismul. Le vom ilustra privind la lectura evanghelică de astăzi despre vremurile de pe urmă din punct de vedere raționalist și literalist, și apoi vom arăta ce ne poate spune pasajul când îl citim ca pe o Veste Bună, așa cum este.

O abordare raționalistă va citi acest pasaj ca fiind credința greșită a primilor creștini că sfârșitul lumii era aproape. Aceasta a fost pur și simplu o greșeală, și asta este tot ceea ce putem învăța de aici. Convingerile lor asociate, că cerul este un loc fizic în nori, și că de acolo se va întoarce Cristos, că stelele vor cădea din cer, deși astăzi știm că o singură stea poate fi mai mare decât planeta noastră, și convingerea că pământul este o suprafață plană cu patru colțuri, s-au dovedit toate a fi greșite odată cu progresele înregistrate de științele moderne. În concluzie, acesta este un text învechit, care nu are nici o valoare pentru noi, și raiul nu este altceva decât o închipuire primitivă a lor.

O lectură literalistă, pe de altă parte, va considera pasajul nostru drept o prezicere exactă a evenimentelor viitoare care vor marca sfârșitul veacurilor. Dacă Biblia spune că raiul este undeva în nori, atunci raiul este undeva în nori. Poate că norii în cauză sunt atât de sus încât astronauții care au fost pe lună nu i-au văzut și nu îi pot vedea nici cu cele mai puternice telescoape. Cu privire la ceea ce le-a spus Isus celor care îl ascultau: “Adevăr vă spun că nu va trece această generație până nu se vor împlini toate acestea” (Marcu 13,30), literaliștii abandonează repede literalismul și argumentează că evanghelistul care a scris aceste lucruri cu siguranță a înțeles greșit ceea ce a spus Isus, deoarece Isus nu putea să greșească. Unii dintre ei merg mai departe și își fac planuri concrete de a-l întâlni pe Isus în nori, asemenea nefericiților membri ai cultului Poarta Raiului care și-au făcut cu grijă bagajele pentru călătoria lor spre rai într-o cometă. Sau asemenea coreencei care și-a avortat copilul nenăscut, căci cum ar fi putut să se înalțe și să zboare cu greutatea în plus a sarcinii?

Respingând atât raționalismul cât și literalismul, Papa a indicat un al treilea mod, adică a recunoaște aceste texte ca fiind o descriere grafică a unui mesaj evanghelic care este mereu relevant pentru oamenii din orice timp și din orice cultură. Citind în acest mod, putem extrage următoarele mesaje importante pe care textul ni le transmite nouă și oamenilor din orice generație. În primul rând, această lume trece. Viața în această lume este asemenea unei acțiuni supraevaluate la bursă, care va scădea mai devreme sau mai târziu. De ce să avem atunci întreaga avere în această singură acțiune? Este, așadar, o invitație pentru noi la a investi cu înțelepciune, la a investi în lucruri care nu sunt din această lume, la a investi în acțiunile Împărăției lui Dumnezeu.

În al doilea rând, Dumnezeu, Cel Drept, va veni într-o zi, în Ziua Judecății, pentru a îndrepta toate relele din această lume. Deoarece lumea pe care o cunoaștem noi este o lume în care prea adesea oamenii nevinovați suferă și cei răi prosperă. Poate că oamenii buni dorm mai bine noaptea, dar cei răi par a se bucura mai mult de orele în care sunt treji. Dacă aceasta este tot ce avem de trăit, atunci de ce ar mai vrea cineva să fie bun și cinstit, în loc să fie rău și viclean? Vestea cea Bună a vremurilor de pe urmă ne asigură că în final, răul se va întoarce împotriva celor răi, și cei drepți se vor bucura. Aceasta se va întâmpla în Împărăția lui Dumnezeu pentru care această viață nu este decât o pregătire. Să rostim așadar cu toată seriozitatea cuvintele din rugăciunea domnească: “Vie Împărăția Ta”.

Ritul latin