Start > Ritul latin > Nu fi creștin. Fii Cristos!

Nu fi creștin. Fii Cristos!

3 November 2006
2,046 afișări

Autor: pr. James Gilhooley
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXXI-a de peste an (Anul B)

Dostoyevsky, în “Frații Karamazov”, ne spune o poveste despre o persoană egoistă, care aproape că a scăpat de iad datorită unei cepe. A fost trimisă în iad, dar un înger a apărat-o în fața lui Dumnezeu: “Doamne, odată a dat o ceapă unui cerșetor!” Dumnezeu a dispus atunci ca femeia să fie scoasă din iad pe acea ceapă. Femeia s-a prins cu disperare de ceapă în timp ce era ridicată. Ceilalți din iad, dornici de asemenea să scape de acolo, s-au prins de picioarele ei. Ea i-a lovit, scăpând de ei. “Doar eu, doar eu”, striga ea. Abia a rostit aceste cuvinte că mâinile i-au alunecat de pe ceapă. Așa că a căzut înapoi în iad. Nu vi se pare și vouă că scriitorul secolului al XIX-lea se referea la Evanghelia de astăzi? Conform scriitorului rus, Cristos nu ne pune greutăți la picioare atunci când ne spune să ne iubim aproapele, chiar dacă este dușmanul nostru. Iubirea noastră față de semeni nu trebuie să se reducă la compătimirea celor nevoiași. Ea trebuie să fie exprimată prin acte concrete. George Bernard Shaw scria cândva: “Feriți-vă de omul al cărui Dumnezeu este în ceruri”.

O călugăriță a dus hrană unei familii foarte sărace. Mama a dispărut cu mâncarea, apoi s-a întors cu jumătate din ea, spunând: “Vecinilor noștri le este de asemenea foame”. Atenția noastră nu trebuie să se îndrepte doar spre “săracii care merită”. Mântuitorul nu a făcut niciodată în Evanghelii diferența între cei care merită și cei care nu merită. Nu i-a supus niciodată la teste. Dostoyevsky era foarte conștient de acest lucru. Era convins că până și ființele cele mai oribile au șansa să se mântuiască. Mila lui Dumnezeu nu are limite. Nici noi nu trebuie să avem.

Kurt Vonnegut scria în romanul său: “Există o singură poruncă. Să fii bun.” Cristos și-a petrecut viața răspunzând prin propriile fapte la întrebarea: “Cine este semenul meu?” Maica Tereza spunea că poți sintetiza Evanghelia în trei cuvinte: “Mie mi-ați făcut” (Matei 25,40). Rabinul Hillel, contemporan cu Isus Nazarineanul, spunea la fel, dar la modul negativ. Un discipol l-a întrebat cum ar putea rezuma toată învățătura Legii în timp ce stătea într-un picior. Rabinul și-a ridicat un picior de pe sol și a răspuns simplu: “Ceea ce urăști să ți se întâmple ție, nu fă semenului. Aceasta este Legea întreagă. Restul este doar un comentariu. Du-te și învață.” Hillel și-a pus piciorul înapoi pe sol și i-a zâmbit discipolului înmărmurit. Minunăția Evangheliei lui Isus este că deși este dificil de pus în practică, simplitatea ei permite să fie înțeleasă și de un copil. Nu ai nevoie de exegeză biblică. Evanghelia ne amintește că putem avea kilograme de dogme, fără să avem însă vreun gram de mântuire.

Psihiatrii știu că unul dintre motivele pentru care ne este dificil să îi iubim pe ceilalți este că nu ne iubim pe noi înșine. Cum aș putea să iubesc persoana de lângă mine, dacă nu mă apreciez pe mine? Această teorie ar putea explica de ce violența, sexismul și rasismul sunt atât de endemice în societatea noastră. În secolul XX au fost peste 165 de războaie, aproape două războaie la doi ani. Au murit 160 de milioane de oameni. Trebuie să învățăm să fim proprii noștri fani. Mai important poate, dacă lucrăm cu tinerii este important să îi învățăm să se simtă fericiți cu ei înșiși. Dacă reușim, generația următoare de adulți va putea să își trăiască viața într-o lume mai pașnică decât a noastră. Vor înțelege înțelepciunea acestei vorbe: “Nu fi creștin. Fii Cristos!” Sau, după cum spunea Lev Tolstoy, “fiecare dintre noi trebuie să fim un Cristos în miniatură”. Isus va fi într-adevăr foarte bucuros dacă ar fi așa cu fiecare dintre noi.

Scott Seethaler spunea: “Creștinismul nu este o religie ce gravitează în jurul la ‘eu’ ci la ‘noi’. Suntem invitați să împărtășim cele cinci pâini și cei doi pești ai noștri, pentru ca Dumnezeu să ne înmulțească darurile.” El dorea să sublinieze importanța asumării spiritului familiilor latino-americane printre care a lucrat. Adesea, în acestea se putea auzi: “Estas in tu casa” sau “Ești acasă la tine”. Oricât de puțin aveau acești oameni, erau bucuroși să împartă cu el. Karl Barth după ce a scris volume despre Dumnezeu, l-a definit în patru cuvinte: Cel care mă iubește. Să conștientizăm această iubire și să o reflectăm iubindu-ne pe noi și pe semenii noștri.

Ritul latin