Start > Ritul latin > Iubire versus Lege

Iubire versus Lege

3 November 2006
999 afișări

Autor: pr. Ernest Munachi Ezeogu
Traducere: Radu Capan
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXXI-a de peste an (Anul B)

Iată câteva legi care se spune că au existat sau încă mai există în unele regiuni din Statele Unite ale Americii:

- în Pittsburgh, Pennsylvania, este împotriva legii să dormi într-un frigider

- în Iowa a funcționat o lege împotriva purtării corsetelor de către femei, existând un inspector cu corsetele care verifica femeile pe la șolduri dacă nu cumva poartă așa ceva

- în Gary, Indiana, încalci legea dacă mergi la teatru și ai mâncat usturoi de mai puțin de patru ore

- în Pocatello, Idaho, este încă ilegal să ai o față de nefericit

- sforăitul zgomotos, dacă îi deranjează pe vecini, se poate solda cu închisoarea în Dunn, Carolina de Nord

- găinile nu au voie să treacă strada în Quitman, Georgia

- este ilegal în Alabama să porți mustață falsă la biserică

Problema cu prea multe legi este că oamenii nu mai știu care lucruri sunt cu adevărat importante, și care nu. Și evreii aveau prea multe legi, în total 613, extrase din Vechiul Testament. Deoarece cerințele unei legi adesea se băteau cap în cap cu cerințele altora, moraliștii evrei au căutat să ofere o sinteză a Legii. Aceasta îi ajuta să știe care lege se bucură de prioritate în cazul unui conflict între mai multe legi. Profetul Miheia, de exemplu, sintetiza Legea în aceste cuvinte: “ceea ce Dumnezeu cere de la tine [este] dreptate, iubire și milostivire și cu smerenie să mergi înaintea Domnului Dumnezeului tău!” (Miheia 6,8). Rabinul Hillel a fost rugat odată să sintetizeze întreaga Lege. A răspuns: “Ceea ce urăști să pățești tu, nu fă semenului tău. Aceasta este legea întreagă, restul sunt doar comentarii.”

Tragem de aceea concluzia că atunci când cărturarul l-a întrebat pe Isus: “Care este prima dintre toate poruncile?” (Marcu 12,28), acesta nu îl întreba pur și simplu care este prima dintre cele zece porunci: “Eu sunt Domnul Dumnezeului Tău… să nu ai alți dumnezei afară de Mine” (Ieșirea 20,2-3). Mai degrabă el dorea să afle sinteza lui Isus pentru legile și poruncile lui Dumnezeu. În Marcu, cărturarul este prezentat nu ca testându-l pe Isus ci ca fiind cu adevărat dornic să învețe. Probabil era copleșit de conflictul pe care îl constata în viața sa când încerca să respecte cerințele diferitelor porunci. Răspunsul lui către Isus Bine, “Învățătorule, adevărat ai spus că El este unul singur și că nu este altul în afară de El și a-l iubi pe El din toată inima, din tot cugetul și din toată puterea și a-l iubi pe aproapele ca pe tine însuți este mai mult decât toate holocausturile și decât toate jertfele” (Marcu 12,32-33), sugerează că acest om probabil era tulburat de conflictul dintre datoria de a-i iubi pe oamenii din viața sa și datoriile pe care le avea față de templu. Isus i-a rezolvat problema asigurându-l că iubirea concretă pentru Dumnezeu și pentru semeni vine înaintea obligațiilor față de templu.

Isus a dorit să clarifice acestea deoarece fariseii întoarseră lucrurile pe dos. Ei “dezlegau” oamenii de sarcina de a avea grijă de părinții în vârstă atâta timp dădeau bani la templu (Marcu 7,11-12). Astfel, evreii deveneau atenți la aspectele superficiale, dar deficienți la ceea ce Isus numea “părțile cele mai grele din Lege: dreptatea, îndurarea, credința” (Matei 23,23). Există și astăzi mulți creștini care văd trăirea credinței în Dumnezeu ca însemnând respectarea unor legi și porunci. Spunem că mergem duminica la Liturghie pentru a ne îndeplini “datoria duminicală”; că ne îndeplinim “obligațiile” față de Dumnezeu, față de Biserică. Isus ne amintește astăzi că orice facem ca și creștini, în parohie, în familie sau la serviciu, trebuie să nu vină din obligație ci din iubirea noastră față de Dumnezeu și față de semeni. Ascultarea nu este prima datorie a unui creștin. Iubirea este.

Ritul latin