- Predici - http://www.predici.cnet.ro -

Duminica a XIV (C)

Posted By pr. Șerban Tarciziu On June 27, 2010 @ 4:00 am In Ritul latin | No Comments

Domnul a ales încă șaptezeci și doi de ucenici și i-a trimis doi câte doi înaintea sa, în fiecare cetate sau loc pe unde avea să treacă el. Și le-a zis: “De secerat este mult, dar lucrătorii sunt puțini. Rugați-l deci pe stăpânul secerișului să trimită lucrători la secerișul său. Mergeți! Iată, eu vă trimit ca pe niște miei în mijlocul lupilor. Nu luați cu voi nici bani, nici desagă, nici sandale și nu salutați pe nimeni pe drum. În orice casă veți intra, spuneți mai întâi: «Pace acestei case!» Și de se află acolo un fiu al păcii, pacea pe care i-o doriți va coborî asupra lui; altfel se va întoarce la voi. Rămâneți în acea casă, mâncați și beți ceea ce vi se dă, căci cine muncește are dreptul la plată. Nu vă mutați din casă în casă. Când veți intra într-o localitate și veți fi primiți, mâncați ce vi se va pune înainte, vindecați bolnavii care se află acolo și spuneți oamenilor: «Împărăția lui Dumnezeu este aproape de voi!» Când însă veți intra într-o cetate și nu veți fi primiți, ieșiți în piețe și spuneți: «Chiar și praful din cetatea voastră care s-a prins de picioarele noastre îl scuturăm ca semn împotriva voastră. Dar aceasta să o știți: Împărăția lui Dumnezeu este aproape». Eu vă spun: În ziua judecății soarta Sodomei va fi mai ușoară decât a acelei cetăți”. Cei șaptezeci și doi de ucenici s-au întors cu inima plină de bucurie și i-au spus: “Doamne, până și duhurile rele ni se supun în numele tău!” Isus le-a zis: “L-am văzut pe Satana căzând din cer ca un fulger. Vouă v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpioni și peste toată forța dușmanului, și nimic nu vă va putea dăuna. Cu toate acestea nu vă bucurați că duhurile vi se supun, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri. Luca 10,1-12.17-20

Trimiterea în misiune a celor 72 de ucenici, relatată în această a paisprezecea duminică de peste an, ne este sugerată ca fiind o multiplicare de 72 de ori a acțiunii lui Isus. Într-adevăr, cei 72 de ucenici nu sunt simpli mesageri asemenea celor de duminica trecută, trimiși mai înainte ca să pregătească terenul pentru sosirea lui Isus. Cei 72 sunt adevărați apostoli care au, ca și cei 12, putere asupra duhurilor necurate (9,17) și care vestesc sosirea Împărăției.

Pentru sfântul Luca este foarte important să pună în evidență faptul că cei 12 apostoli nu au monopolul asupra misiunii. Mai mult, trimiterea celor 72 de ucenici sugerează faptul că, prin ei, mesajul este destinat să se facă auzit în lumea întreagă și aceasta întrucât, conform cărții Genezei (10), lumea este alcătuită din 72 de popoare născute din cei trei fii ai lui Noe și anume Ham, Set și Iafet. (Ne-am putea întreba chiar dacă nu cumva Isus nu are în minte acea tradiție rabinică din timpul său care analizează cu multă atenție aceste popoare în funcție de răspândirea limbilor și care vede în Ham originea limbilor locale – a cananeenilor -, în Sem originea vorbitorilor de limbă ebraică, iar în Iafet originea vorbitorilor elenofoni.) Prin urmare, alegerea a 72 de ucenici ar însemna asigurarea garanției, cel puțin simbolice, că mesajul Evangheliei va ajunge la toate popoarele pământului.

Trebuie să mai remarcăm și faptul că textul nostru cuprinde și o “teologie” a misiunii de vreme ce plecarea ucenicilor nu depinde de o opțiune personală, ci de trimiterea lor de către Mântuitorul. Ori, ca o caracteristică a unei astfel de trimiteri, sfântul Luca ține să scoată în evidență faptul că prima poruncă adresată celor 72 este aceea de a se ruga ca Stăpânul secerișului să-i trimită în secerișul său doar pe aceia de care El are nevoie și nicidecum ca ei să-și recruteze colaboratori. O astfel de caracteristică marchează o diferență radicală față de oricare inițiativă umană. Să ne gândim aici și la ceea ce sfântul Pavel spune în Rm 10,15: … cum să predice, dacă nu sunt trimiși?

În sfârșit, merită să întârziem asupra cuvântului seceriș care a devenit atât de uzual în limbajul creștin pentru a desemna aducerea în fața judecății divine a tuturor oamenilor. Ascultătorii lui Isus cunoșteau bine metafora Judecății divine din cartea profetului Isaia (27,12). În acest text Dumnezeu este prezentat ca Cel care se ocupă singur de tăiatul și de culesul, aidoma spicelor, a fiecărui fiu al lui Israel. În schimb, în textul nostru secerătorii sunt ucenicii și, mai apoi, primii creștini uimiți de amploare sarcinii de îndeplinit. O astfel de preocupare va rămână, însă, actuală până în ziua secerișului final (Apoc 12,14).


Article printed from Predici: http://www.predici.cnet.ro

URL to article: http://www.predici.cnet.ro/arhive/2469/