Start > Ritul bizantin > Statornicia Domnului dă posibilitate păcătoșilor să sărbătorească

Statornicia Domnului dă posibilitate păcătoșilor să sărbătorească

28 April 2010
1,181 afișări

Autor: pr. Mihai Tegzeș
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XIV-a după Rusalii

În această pericopă – informându-ne că poporul iudeu a refuzat darul mântuirii – Isus accentuează faptul că Împăratul, Dumnezeu-Tatăl, insistă să invite, până când realizează proiectul Său: “sala se umplu“. Acest fapt ne învață că dorința lui Dumnezeu de a mântui, nu slăbește, în ciuda opoziției oamenilor.

Evanghelia ne spune că suntem cu toții invitați la Ospăț, chiar dacă din punctul nostru de vedere ne împărțim în răi și buni, vrednici și nevrednici, sfinți și păcătoși… Înainte de a-i vedea pe oameni buni sau răi, tari sau slabi, fragmentul evanghelic precizează că fiind iubiți de Împărat, toți sunt chemați să facă parte din împărăția Sa: “Precum întru El ne-a și ales, înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinți și fără de prihană înaintea Lui, mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Isus Cristos, după buna socotință a voii Sale” (Ef. 1, 4-5).

Și în VT se vorbește despre o sărbătorire a Alianței. Este vorba de celebrarea înțelepciunii, a comuniunii cu Dumnezeu, un timp în care El distribuie darurile Sale dătătoare de viață, eliminând moartea. Aceasta este Împărăția lui Dumnezeu: Tatăl convoacă oamenii, pentru a le dărui adevărata înțelepciune, pentru a le reînnoi viața. Astfel, darurile pe care Dumnezeu le face “miresei” sale în VT sunt: dreptatea, bunăvoința, iubirea, fidelitatea și cunoașterea Sa.

Pentru Isus, celebrarea Alianței (nunta) se realizează în comuniunea Sa cu păcătoșii, peste care revarsă mila gratuită a Domnului; Isus, care a venit pentru a-i mântui pe păcătoși, este semnul apropierii Împărăției lui Dumnezeu.

“Cei aleși” sunt toți oamenii, dar nu toți acceptă invitația. Prin urmare, “ales” nu este doar cel chemat de Domnul, ci acela care a acceptat invitația și s-a pregătit să participe cu demnitate la banchet, comportându-se în consecință.

La urma urmei, pericopa evidențiază că mântuirea este un dar, pe care Dumnezeu ni-l oferă gratuit. Omul trebuie să creadă, să se convingă de acest lucru. Din păcate, el este ispitit să se bazeze numai în ceea ce produce singur, cu mâinile sale. Se încrede doar în realizările pe care le-a înfăptuit. Omul este ademenit mereu să se auto-considere “Mesia” (salvatorul) său, și să fie atent numai la propriile-i proiecte.

“A crede”, înseamnă a accepta invitația de a-ți abandona viața în mâinile lui Dumnezeu, îndeplinind poruncile Sale. Aceasta nu este calea cea mai simplă sau ușoară, dar, ignorând-o, riscăm să intrăm în sala banchetului fără “haina” de nuntă, adică fără iubirea sinceră. Totuși, numai dacă respectăm în mod radical Scriptura, devenim din simpli invitați, oaspeți distinși ai Domnului.

Pedeapsa veșnică

Pedeapsa, pentru cei care nu răspund afirmativ invitației, este dură: “Legați-l și aruncați-l în întuneric. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților“. Este vorba de “moartea definitivă” (Apoc. 20, 14). Inclusiv Sf. Pavel este explicit în acest sens: “Nu știți că păcătoșii nu vor moșteni Împărăția cerurilor? Nu vă amăgiți: nici idolatri, nici adulterii, nici hoții, nici zgârciții, nici bețivii, nici calomniatorii nu vor intra în Împărăția cerurilor“.

Este necesar – cu siguranță – să fim mai atenți la Cuvântul Domnului. Să nu uităm că stă scris: “Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăția Lui toate smintelile și pe cei ce fac fărădelegea și-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților” (Mt. 13, 41-42).

Într-un alt pasaj din Scriptură se precizează: “Mulți sunt chemați, dar puțini aleși“. Această expresie, nu trebuie să o înțelegem ca pe o descriere în prealabil a judecății finale, pentru că este un “proverb apocaliptic”, care – evidențiind seriozitatea propunerii lui Dumnezeu – are ca scop să ne stimuleze să trăim în respectarea poruncilor Domnului, permițându-I să ne ierte păcatele. Din nefericire, mulți vin la Biserică și ascultă învățătura, dar nu se străduiesc să o împlinească. Acestora, Isus le spune: “Niciodată nu v-am cunoscut pe voi. Depărtați-vă de la Mine, cei ce lucrați fărădelegea” (Mt. 7, 23).

Nunta veșnică

Încă de la botezul nostru am primit invitația, pe care nu ar trebui să o neglijăm, de a participa la ospățul Împărăției lui Dumnezeu. Omul trebuie să îndeplinească două condiții: să accepte invitația și să intre la ospăț – chiar dacă este un păcătos – dar să poarte haina potrivită.

Evanghelia afirmă că este o singură “nuntă adevărată” pe pământ: întâlnirea dintre Dumnezeu și om, realizată prin mijlocirea Mântuitorului. Prin Isus, Domnul a încheiat o Alianță de iubire cu toți oamenii. Este Dumnezeu care a dorit să se căsătorească cu umanitatea. Invitații la ospăț nu pot fi triști, în timp ce Mirele este cu ei (cfr. Mt. 9, 15).

Ospățul continuu, nunta veșnică, este Raiul. În Paradis se vor împlini toate aspirațiile noastre, toate visele frumoase, vom experimenta bucuria plină și fără sfârșit, vom trăi în iubirea lui Dumnezeu.

Distrați, preocupați de multe lucruri, loviți de necazuri, nici nu mai cugetăm la fericirea Raiului. Uităm că ne trebuie un singur lucru: să acceptăm invitația Tatălui de a participa la Nunta Fiului Său, îmbrăcați în haina iubirii.

Pericopa ne cere să sărbătorim încă din viața aceasta și nu doar să muncim în via Domnului! Este vorba de banchetul la care Domnul cheamă toate popoarele. Isus știa să postească, dar îi plăcea și să sărbătorească: înfăptuiește prima minune la nunta din Cana Galileii, onorează invitațiile la prânz ale lui Matei, Zaheu, Simon și Lazăr, înmulțește pâinile, sărbătorește la Cina cea de Taină, mănâncă dis de dimineață pe lac…

Cei care au refuzat, evreii, adică aceia care pretindeau că știu bine Scripturile, au rămas pe dinafară. Acest fapt ne spune că pentru a participa la banchet, omul trebuie să dorească să-L întâlnească pe Domnul și să sărbătorească împreună cu Dumnezeu, adică să-și schimbe viața, să se convertească. Amin.

Ritul bizantin