La Rusalii, într-un climat de bucurie, Biserica celebrează primirea darului Spiritului Sfânt, care este cadoul cel mai mare al Înviatului, darul cel mai preţios pe care Tatăl şi Fiul l-au oferit oamenilor. Darul Spiritului este “evenimentul” superb, care a determinat naşterea oficială a Bisericii. Această “putere” de lumină, mângâiere şi iubire, transmisă de Dumnezeu oamenilor, sub forma “limbilor de foc”, i-a schimbat pe apostoli în chip radical, din oameni înfricaţi, ascunşi, timoraţi, devenind mărturisitorii vioi, îndrăzneţi şi cutezători ai Învierii. Din acea zi, Biserica şi-a început hotărât călătoria prin lume şi nu s-a mai oprit, în ciuda tuturor adversităţilor.

De fapt, Rusaliile nu sunt un eveniment întâmplat o singură dată în trecut, ci un dar continuu, o prezenţă permanentă şi nobilă a Spiritului în inima Bisericii: “Ei s-au umplut de Spirit şi au început să vorbească“. Cu alte cuvinte, după ce au primit darul Spiritului, apostolii au început să vorbească despre Dumnezeu într-un mod nou, aparte, înălţător, pentru că inimile lor erau noi. Primind Spiritul, ei au intrat într-un raport de familiaritate cu Domnul, care îi făcea să se simtă fiii iubiţi ai Săi. Astfel, ei propovăduiau fraţilor lor, “Evanghelia” pe care Dumnezeu a realizat-o în favoarea omului, adică Învierea.

Predicare lor era înţeleasă inclusiv de cei care erau vorbitori de alte limbi. Acest fapt este posibil, deoarece Spiritul primit în inimi, este Cel care transformă relaţiile dintre persoane: persoanele care se iubesc, fac tot posibilul să se înţeleagă, căci Spiritul le învaţă singurul limbaj care poate uni oameni de culturi, rase, limbi diferite, adică, limbajul dragostei divine. Notăm că Spiritul este cel care îi adună pe aceşti oameni diferiţi într-o singură familie, în Biserică, loc în care oricine poate să-şi păstreze cultura, tradiţiile, fără să se simtă străin. Şi depăşind neînţelegerile şi individualismul, fiecare se deschide dialogului şi inter-schimbului frăţesc de daruri, calităţi pe care le-a primit de la Spiritul, din abundenţă, după cuvintele apostolului: “În dar aţi primit, în dar să daţi“.

Iată marele cadou pe care Spiritul Sfânt ni-l face: ne dăruieşte un nou şi inedit mod de a trăi relaţia cu Dumnezeu şi cu cei de lângă noi. Dăruieşte Bisericii capacitatea de a transmite vestea Învierii “în alte limbi”, adică tuturor oamenilor de pe pământ.

Spiritul poate să ne dea iubirea, pentru că El este relaţia, legătura, întâlnirea şi îmbrăţişarea tandră dintre Tatăl şi Fiul, dar este atât Iubirea care îi determină să Se dăruiască continuu lumii, cât şi duioşia şi îndurarea ,cu care ne tratează pe noi, muritorii.

Spiritul Sfânt, este izvorul care îndreaptă toate căile şi descoperirile noastre către adevăr: “Tot ceea ce este adevărat, indiferent de către cine este descoperit, provine de la Spiritul Sfânt” (San Tommaso). El este Împărţitorul tuturor darurilor divine: “Roadele Spiritului sunt iubirea, bucuria, pacea, răbdarea, înţelegerea…” (Gal. 5, 22). Spiritul este iubirea seducătoare,care produce în sufletele noastre bucuria şi pacea, iar creştinii care primesc iubirea Sa,trăiesc fericiţi şi în pace cu Dumnezeu, cu ei înşişi şi cu cei din jurul lor. Această imensă putere a iubirii, faţă de cei care fac rele, se exprimă prin răbdare, iar faţă de cei nedreptăţiţi, se exprimă prin “bunăvoinţă”, adică prin dorinţa de a face bine altora.

Iubiţilor, Sfântul Augustin ne cere să ne testăm dacă am făcut din inimile noastre un sălaş al Spiritului: “Întreabă-ţi inima. Dacă este plină de iubire, ai în tine Spiritul lui Dumnezeu“.

“Când va veni Spiritul adevărului, vă va conduce la tot adevărul” (Io. 16, 13). Spiritul nu ne va descoperi lucruri noi. Isus este întregul şi minunatul adevăr, adică revelaţia completă şi definitivă a lui Dumnezeu şi a iubirii Sale. Dar Spiritul este cel care ne ajută să pătrundem tot mai adânc în această revelaţie.

El îi va convinge pe apostoli că Isus este Mesia, în ciuda faptului că a fost refuzat şi omorât. Spiritul este cel care ne învaţă să-L chemăm pe Dumnezeu-Tatăl şi să ne încredem deplin în El. Spiritul ne dă putere să rezistăm înaintea multiplelor ispite, să ne împotrivim răului, să reîncepem din nou şi mereu, viaţa sfântă, după fiecare cădere în păcate, să rămânem neîncetat fideli lui Isus.

Atunci când devenim conştienţi de cât de mult ne sprijină Spiritul, noi începem să devenim cu adevărat activi, mulţumind, mai întâi de toate lui Isus şi Tatălui, pentru acest infinit şi preţios cadou… Atunci când caut adevărul, încep să mă simt în comuniune cu Spiritul şi-L rog să mă lumineze, să mă întărească, să mă sprijine, pentru a-L urma tot mai mult pe Isus. Amin.