Start > Ritul latin > Duminica a III-a a Paștelui (C)

Duminica a III-a a Paștelui (C)

28 April 2010
522 afișări

Autor: pr. Șerban Tarciziu
Copyright: Actualitatea creștină
Duminica a III-a după Paște (Anul C)

Isus s-a arătat din nou ucenicilor săi la Marea Tiberiadei, și iată cum: Erau împreună Simon Petru, Toma, adică Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu și alți doi dintre ucenicii lui. Simon Petru le-a zis: “Mă duc să pescuiesc”. I-au zis ceilalți: “Mergem și noi cu tine”. Au plecat și s-au urcat în luntre. În noaptea aceea nu au prins nimic. Dimineață, Isus a apărut pe țărm, dar ucenicii nu au știut că este Isus. Isus le-a zis: “Fiilor, aveți de mâncare ceva pește?” Ei au răspuns: “Nu!” Le-a zis el: “Aruncați mreaja în partea dreaptă a luntrei și veți prinde”. Au aruncat mreaja și de data aceasta nu puteau să o tragă de mulțimea peștilor. Atunci ucenicul pe care îl iubea Isus i-a zis lui Petru: “E Domnul!” Petru, auzind că este Domnul și-a pus haina, căci nu avea nimic pe el, și a sărit în apă. Ceilalți ucenici au venit cu luntrea, pentru că erau departe de țărm, ca la o sută de metri, și trăgeau mreaja cu pești. Când au venit la țărm, au văzut jar pus jos, pește deasupra și pâine. Isus le-a zis: “Aduceți din peștii pe care i-ați prins acum”. Simon Petru a urcat în luntre și a tras mreaja la țărm, plină cu o sută cincizeci și trei pești mari și cu toate că erau atâția nu s-a rupt mreaja. Isus le-a zis: “Veniți și mâncați!” Și nici unul dintre ucenici nu îndrăznea să-l întrebe: “Cine ești tu?”, știind că este Domnul. Isus a venit, a luat pâinea și le-a dat-o lor, de asemenea și peștele. Era pentru a treia oară că Isus se arăta ucenicilor săi, după ce înviase din morți. Ioan 21,1-19

S-au scurs deja mai multe zile de când apostolii și ucenicii au trăit la Ierusalim cea mai tulburătoare experiență a vieții lor. După entuziasmul inspirat de gândul că, odată ce Isus va fi recunoscut drept Mesia, ei se vor bucura de importante privilegii politice, și după cumplita decepție de a-L vedea pe Învățătorul lor răstignit și așezat în mormânt, au trăit și bucuria dătătoare de pace de a li se fi arătat înviat pentru vecii vecilor. Mai apoi, ei s-au reîntors la viața lor obișnuită, poate pentru a ne sugera că acolo vor trebui ucenicii să-L reîntâlnească pe Cel Înviat.

Pericopa evanghelică, însă, vrea să ne spună mult mai mult de atât. E drept ca ea vrea să ne ofere o relatare de “recunoaștere”. Ca și pentru Maria Magdalena (In 20,14) sau pentru ucenicii de la Emaus (Lc 24), Isus apare pe malul Mării Tiberiadei și, după mai multe ezitări (nu și din partea cititorului, întrucât el este avertizat – v. 4), este recunoscut de către ucenici. Să impune să precizăm faptul că aici termenul de “ucenic” nu îi desemnează doar pe cei doisprezece apostoli ci se referă la toți cei care vor avea de vestit Evanghelia. Or, termenul de “ucenic” apare în această narațiune de șapte ori, iar în evanghelia sfântului Ioan nimic nu este întâmplător. Aceasta înseamnă că lucrarea cea mai importantă a ucenicului este tocmai aceea de a-L recunoaște pe Domnul.

Ca întotdeauna, Petru ia inițiativa. Își ia haina pe el întrucât era gol (aceasta este traducerea mai corectă a termenului de gumnos pentru că face aluzie, probabil, la starea lui Adam în grădina Edenului după ce s-a dezis de Dumnezeu: a văzut că era gol), se aruncă în apă (voind, oare, să evoce riscul muncii evanghelice?) venind către Cel despre care ucenicul pe care îl iubea Isus a spus: E Domnul!

Mai apoi, relatarea apariției lui Isus Cristos înviat se continuă cu un episod foarte apropiat de cel din Lc 5, intitulat de obicei: pescuirea minunată. Tradiția creștină a înțeles caracterul simbolic al numărului de pești prinși în mrejele pescarilor trimiși de către Domnul. Se pare că în acel timp erau cunoscute 153 de specii de pești, drept care sfântul Ieronim vede în această indicație a textului un mesaj de universalitate a mântuirii. Cu alte cuvinte, toți oamenii, fără excepție au un loc în mrejele pescarilor apostolici, mreje care nu se rup. Această indicație din urmă ar voi să sugereze unitatea voită de Isus Cristos pentru Biserica sa.

În sfârșit, gestul lui Isus de a fi pregătit pe țărm jar pentru a frige pește, iar alături pâine pentru pescarii veniți de pe mare, evocă în mod foarte discret Cina: Isus a luat pâinea și le-a dat-o lor, de asemenea și peștele. În felul acesta sfântul Ioan încununează munca ucenicilor cu sfânta Euharistie.

Ritul latin