Start > Ritul latin > Duminica a III-a Postul Mare (C)

Duminica a III-a Postul Mare (C)

28 April 2010
982 afișări

Autor: pr. Șerban Tarciziu
Copyright: Actualitatea creștină
Duminica a III-a din Post (Anul C)

Într-o zi au venit unii și i-au povestit lui Isus ce li se întâmplase unor galileeni, al căror sânge Pilat îl amestecase cu jertfele lor. “Credeți voi, le-a răspuns Isus, că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți ceilalți galileeni, pentru că au avut această soartă? Eu vă spun că nu; dar dacă nu vă întoarceți, cu toții veți pieri la fel. Sau cei optsprezece inși peste care s-a prăbușit turnul din Siloe și i-a omorât, credeți oare că erau mai vinovați decât toți ceilalți locuitori ai Ierusalimului? Eu vă spun că nu; dar dacă nu vă întoarceți, cu toții veți pieri la fel!” Și le-a spus această asemănare: “Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el și nu a găsit. Atunci a zis viticultorului: «Iată, sunt trei ani de când vin să caut rod în smochinul acesta și nu găsesc. Taie-l! La ce să mai ocupe pământul degeaba?» «Stăpâne, i-a răspuns viticultorul, mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur și am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că va aduce rod în viitor; dacă nu, îl vei tăia»”.(Luca 13,1-9)

Pe măsură ce ne apropiem de săptămâna sfântă, Liturgia Cuvântului ne conturează tot mai limpede atât nevoia de schimbare (convertire) pe care, ajutați de harul divin, să o înfăptuim în viața noastră cât și modul în care această schimbare trebuie să se concretizeze. Într-adevăr, în fragmentul evanghelic din această a treia duminică Isus Cristos ne este prezentat alături de niște oameni neliniștiți de un eveniment cumplit, petrecut de curând la Ierusalim și anume uciderea unor galileeni de către Pilat. Probabil că cei care i-au adus lui Isus vestea se așteptau ca El să rostească acuzații la adresa guvernatorului roman cunoscut, de altfel, pentru cruzimea sa în reprimarea oricărei revolte. Isus, nu numai că nu se grăbește să condamne gestul lui Pilat, ci El însuși le reamintește un alt eveniment cu urmări tragice, prăbușirea turnului de sud-est al cetății Ierusalimului, care nu avea drept cauză răutatea umană. Ambele evenimente, însă, se încadrau bine în dezbaterea, foarte aprinsă în acea epocă, cu privire la vinovăția (cel puțin presupusă) a acelora care suferă vreo nenorocire (v. și In 9 unde protagonist este un orb din naștere): sunt ei oare vinovați de nenorocirea care a căzut peste ei? Mai mult, poate că noi înșine am dori ca Mântuitorul să ne explice mai în adânc misterul răului, al suferinței celui drept, al morții celui nevinovat. Se vede, însă, că, pe Isus îl preocupă altceva în situația de față. Pentru El importantă acum nu este nevinovăția morților, ci convertirea celor vii. Lor le adresează o chemare solemnă la convertire și alături de ea le face o promisiune: în cazul în care nu se vor converti vor pieri ei înșiși la fel. Or ce ar vrea să însemne cuvintele la fel apropo de moarte? Este vorba de o moarte fără de veste, de un sfârșit brusc pe care nimic nu-l prevestea și nimic nu-l poate întârzia. Cei care se află în jurul Lui, se vede că mai au încă timp. Dar ce vor face ei cu acest timp? Parabola pe care o rostește imediat după avertismentul adresat ascultătorilor săi pune bine în evidență în ce fel consideră Mântuitorul că trebuie valorificat timpul rămas la dispoziție fiecăruia dintre noi: cât timp suntem încă vii putem aduce roade. Cel care ne iubește, ne promite că se va îngriji ca noi să aducem cât mai multe roade. Rodirea însă depinde de noi.

Ce mare har este acesta pe care ni-l dă Dumnezeu?! El ne mai acordă încă timp de rodire… Mai mult, El ne oferă tot sprijinul. De acum totul depinde de noi!

Ritul latin