Start > Ritul latin > Duminica Floriilor Ciclul C (lectio divina)

Duminica Floriilor Ciclul C (lectio divina)

29 March 2010
835 afișări

Autor: FSC
Copyright: FSC
Duminica Floriilor (Anul C)

TEXTUL BIBLIC: Luca 22,14-23,56

14 Când a sosit ceasul, Isus s-a așezat la masă împreună cu apostolii. 15 El le-a spus:

«Mult am dorit să mănânc cu voi acest ospăț de Paști înainte de a pătimi. 16 Căci vă spun: de acum nu voi mai lua parte la acest ospăț de Paști până când nu se va realiza pe deplin în împărăția lui Dumnezeu».

17 Luând paharul, a mulțumit și a spus:

«Luați și împărțiți printre voi. 18 Vă spun vouă că nu voi mai bea de acum din rodul viței de vie, până ce nu va veni împărăția lui Dumnezeu».

19 Apoi a luat pâinea, a mulțumit, a frânt-o și le-a dat-o lor zicând:

«Acesta este trupul meu dat pentru voi; faceți aceasta în amintirea mea».

20 La fel a făcut și cu paharul, după cină, zicând:

«Acest pahar este legământul cel nou prin sângele meu, vărsat pentru voi.

21 Dar iată, mâna celui care mă va vinde este cu mine la masă. 22 Fiul Omului mergem precum i-a fost rânduit, dar vai de omul acela care îl va vinde».

23 Ei au început să se întrebe unul pe altul care dintre ei avea să facă aceasta.

Cel mai mare dintre toți

24 S-a iscat între ei o neînțelegere: cine dintre ei se pare că este mai mare.

25 Dar el le-a spus:

«La păgâni, regii poruncesc ca stăpânii și cei care au puterea pretind să fie numiți binefăcători.

26 Dar între voi să nu fie așa: dimpotrivă, cel mai mare dintre voi să fie precum cel mai mic, și cel care poruncește, precum cel care slujește.

27 Căci cine este cel mai mare: cel care stă la masă sau cel care slujește? Oare nu cel care stă la masă? Ei bine, eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujește.

28 Voi sunteți aceia care ați rămas cu mine în încercările mele. 29 Eu vă pun vouă la dispoziție o împărăție, precum Tatăl meu mi-a pus-o mie la dispoziție 30 ca să mâncați și să beți la masa mea, în împărăția mea, și să ședeți pe tronuri, stăpânind peste cele douăsprezece triburi ale lui Israel».

Rămâneți statornici!

31 Domnul a spus:

- Simon, Simon, iată, Satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu; 32 dar eu m-am rugat pentru tine ca să nu piară credința ta. De aceea când te vei întoarce, întărește-i pe frații tăi.

33 El i-a spus:

- Doamne, cu tine sunt gata să merg în temniță și la moarte.

34 Dar Isus i-a spus:

- Îți spun ție, Petre, că nu va cânta astăzi cocoșul, până ce nu vei declara de trei ori că nu mă cunoști.

Discipolii nu-l înțeleg pe Isus

35 Apoi le-a spus:

- Când v-am trimis fără pungă, desagă și încălțăminte, ați dus oare lipsă de ceva?

I-au răspuns:

- De nimic.

36 El le-a zis:

- Acum însă cel care are bani în pungă, să-i ia, de asemenea și cel care are o traistă, și cel care nu are o sabie să-și vândă haina și să-și cumpere una, 37 căci vă spun: trebuie să se împlinească în mine acest text al Scripturii: “Cu cei fărădelege a fost pus alături”, căci, într-adevăr, cele cu privire la mine se vor împlini.

38 Ei au spus:

- Doamne, iată aici două săbii.

El le-a spus:

- Ajung.

Isus se roagă cu multă tristețe

39 Isus, ieșind, s-a dus ca de obicei spre Muntele Măslinilor, iar ucenicii l-au urmat. 40 Când au sosit în acel loc, le-a spus: «Rugați-vă ca să nu intrați în ispită».

41 El s-a îndepărtat de ei, ca la o aruncătură de piatră, și îngenunchind s-a rugat, zicând: 42-44 «Părinte, dacă vrei, îndepărtează de la mine acest pahar. Dar nu voia mea, ci a ta să se facă». Atunci a apărut un înger din cer pentru a-l întări. Și, cuprins de neliniște, se ruga cu mai mare stăruință, iar sudoarea s-a transformat în picături de sânge, care cădeau pe pământ.

45 Ridicându-se din rugăciune, a venit la ucenicii săi și i-a găsit dormind din cauza întristării. 46 Le-a spus: «De ce dormiți? Sculați-vă și rugați-vă, ca să nu intrați în ispită».

Dușmanii îl prind pe Isus

47 Pe când vorbea încă, iată, a apărut o mulțime de oameni. Cel care se numea Iuda, unul din cei doisprezece, venea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus ca să-l sărute. 48 Dar Isus l-a întrebat:

- Iuda, cu o sărutare îl trădezi pe Fiul Omului?

49 Cei din preajma lui, văzând ce avea să se întâmple, i-au spus:

- Doamne, să lovim cu sabia?

50 Unul dintre ei a lovit un slujitor al marelui preot și i-a tăiat urechea dreaptă. 51 Isus a răspuns:

- Lăsați, până aici!

Și atingându-i urechea, l-a vindecat.

52 Apoi Isus a spus către arhiereii, căpeteniile templului și către bătrânii care veniseră asupra lui: «Ca la un tâlhar ați venit cu săbii și ciomege. 53 În fiecare zi am fost în mijlocul vostru în templu și nu m-ați arestat. Dar acesta este ceasul vostru și stăpânirea întunericului».

Petru neagă că-l cunoaște pe Isus

54 L-au prins pe Isus și l-au dus în casa marelui preot. Petru îl urma de departe. 55 Fusese aprins un foc în mijlocul curții și ședeau împrejur; era și el printre ei. 56 O servitoare, văzându-l șezând la foc, uitându-se bine la el, a zis:

- Și acesta era cu el.

57 Petru a tăgăduit:

- Femeie, nu-l cunosc!

58 După câtva timp, văzându-l un altul, i-a zis:

- Și tu ești dintre ei.

Petru însă a răspuns:

- Măi omule, nu sunt.

59 Cam după un ceas, un altul susținea:

- Într-adevăr și acesta era cu el, căci este galilean.

60 Petru a spus:

- Măi omule, nu înțeleg ce vrei să spui.

Îndată, pe când mai vorbea încă, a cântat un cocoș. 61 Iar Domnul, întorcându-se, l-a privit fix pe Petru. Petru și-a amintit de cuvântul Domnului care îi spusese: «Înainte de a fi cântat astăzi cocoșul, mă vei renega de trei ori». 62 Și, ieșind afară, a plâns amar.

63 Iar oamenii care îl păzeau pe Isus își băteau joc de el, îl loveau 64 și, acoperindu-i fața, îl întrebau: «Ghicește, profetule, cine te-a lovit?».

65 Și hulindu-l, multe alte insulte aruncau asupra lui.

Procesul împotriva lui Isus

66 Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, arhiereii și cărturarii și l-au dus pe Isus în fața Sinedriului. Ei i-au zis:

67 – Spune-ne nouă dacă ești Cristos?

El le-a răspuns:

- Dacă vă spun nu mă veți crede; 68 iar dacă vă întreb nu-mi veți răspunde. 69 De acum însă Fiul Omului va ședea la dreapta lui Dumnezeu cel puternic.

70 Toți au zis:

- Așadar, tu ești Fiul lui Dumnezeu?

El a răspuns:

- Da, sunt.

71 Ei au zis:

- Ce ne mai trebuie vreo mărturie când noi înșine am auzit din gura lui?

23

Isus și Pilat

1 În acel timp, ridicându-se mai marii poporului, fariseii și cărturarii, l-au dus pe Isus înaintea lui Pilat. 2 Au început să-l învinuiască, zicând:

- Pe acesta l-am găsit răzvrătind neamul nostru; ne împiedică să dăm tribut cezarului și zice că el este regele Mesia.

3 Pilat l-a întrebat:

- Tu ești regele iudeilor?

Isus a răspuns:

- Tu spui.

4 Pilat a zis către arhierei și către mulțime:

- Nu găsesc nici o vină în omul acesta.

5 Dar ei stăruiau, zicând:

- Răzvrătește poporul, învățând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici.

6 Pilat auzind aceasta, a întrebat dacă omul este galilean. 7 Și, aflând că este de sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care era și el în Ierusalim în zilele acelea.

Isus și Irod

8 Irod, văzându-l pe Isus, s-a bucurat mult; de multă vreme dorea să-l vadă, pentru cele auzite despre el și nădăjduia să-l vadă făcând vreo minune. 9 Irod i-a pus multe întrebări, dar Isus nu i-a dat nici un răspuns. 10 Arhiereii și cărturarii erau de față și îl învinuiau cu îndârjire.

11 Irod, împreună cu soldații săi, l-a tratat cu dispreț și și-a bătut joc de el; apoi l-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare și l-a trimis înapoi la Pilat. 12 În ziua aceea, Irod și Pilat au devenit prieteni, căci mai înainte erau în dușmănie.

Răstignește-l!

13 Pilat i-a chemat pe arhierei, pe căpetenii și poporul 14 și le-a spus:

- L-ați adus la mine pe omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată, eu, anchetându-l în fața voastră, nu l-am găsit vinovat de nici una din faptele de care voi îl învinuiți. 15 De altfel nici Irod n-a găsit, căci mi l-a trimis înapoi. Așadar, el n-a săvârșit nimic pentru ca să merite moartea. 16-17 Deci îl voi pedepsi și îl voi elibera. De Paști trebuia să le elibereze un vinovat. 18 Ei au strigat cu toții:

- La moarte cu acesta; nouă eliberează-ni-l pe Baraba!

19 Acesta din urmă fusese aruncat în închisoare pentru o răscoală făcută în oraș și pentru omor. 20 Pilat, voind să-l elibereze pe Isus, le-a vorbit din nou. 21 Dar ei strigau:

- Răstignește-l! Răstignește-l!

22 El le-a zis a treia oară:

- Dar ce rău a făcut omul acesta? N-am aflat la el nimic pentru care să fie condamnat la moarte. Deci îl voi pedepsi și îl voi elibera.

23 Dar ei se înverșunau cerând cu strigăte puternice să fie răstignit și strigătele lor se întețeau. 24-25 Atunci Pilat a hotărât să le împlinească cererea. L-a eliberat pe cel aruncat în închisoare pentru răscoală și omor, pe care îl cereau ei, iar pe Isus l-a lăsat la bunul lor plac.

Isus este răstignit pe cruce

26 Pe când îl duceau, l-au prins pe un oarecare Simon din Cirene, care venea de la câmp, și i-au pus crucea în spate, ca să o ducă în urma lui Isus.

27 După el venea mulțime mare de popor și femei; acestea își băteau pieptul și-l plângeau. 28 Isus s-a întors spre ele și le-a spus:

«Fiicele Ierusalimului, nu mă plângeți pe mine, ci plângeți-vă pe voi și pe copiii voștri. 29 Iată, vin zile în care veți zice: “Fericite sunt femeile sterile, cele care nu au născut și nu au aplăptat”. 30 Atunci se va spune munților: “Cădeți peste noi”; și dealurilor: “Acoperiți-ne”. 31 Căci dacă așa fac ei cu lemnul cel verde, ce se va întâmpla cu cel uscat?».

32 Cu el erau duși și doi răufăcători ca să fie executați. 33 Când au ajuns la locul numit al Căpățânii, i-au răstignit acolo pe Isus și pe făcătorii de rele, unul la dreapta și altul la stânga. 34 Isus se ruga:

«Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac».

Ca să-și împartă hainele lui au tras la sorți. 35 Poporul stătea și privea. Căpeteniile își băteau joc de el zicând:

«Pe alții i-a salvat; să se salveze și pe sine, dacă este Cristos, alesul lui Dumnezeu».

36 Îl luau în râs și soldații. Ei se apropiau să-i dea oțet 37 și ziceau:

«Dacă tu ești regele iudeilor, salvează-te pe tine însuți!».

38 Deasupra lui era o inscripție în grecește, latinește și evreiește:

«Acesta este regele iudeilor».

39 Unul dintre răufăcătorii răstigniți îl insulta pe Isus, zicându-i:

- Oare nu ești tu Cristos? Salvează-te pe tine însuți și pe noi. 40 Dar celălalt, răspunzând, îl mustra:

- Nu te temi de Dumnezeu, tu care ești condamnat ca și el? 41 Pentru noi pedeapsa este meritată, căci primim cele cuvenite pentru faptele noastre; acesta însă nu a făcut nici un rău. 42 Apoi a adăugat:

- Isuse, amintește-ți de mine, când vei veni în împărăția ta.

43 Isus i-a spus:

- Îți spun adevărul: astăzi vei fi cu mine în paradis.

Isus moare

44-45 Era cam pe la ora a șasea și s-a făcut întuneric peste tot pământul până la ceasul al nouălea, căci soarele s-a întunecat. Catapeteasma templului s-a rupt în două. 46 Isus a strigat cu glas puternic:

«Tată, în mâinile tale îmi încredințez sufletul».

Și spunând aceasta și-a dat duhul.

47 Sutașul, văzând cele întâmplate, l-a preamărit pe Dumnezeu zicând:

«Într-adevăr, omul acesta a fost drept».

48 Întreaga mulțime care venise la această priveliște, văzând cele întâmplate, se întorcea bătându-și pieptul.

49 Toți cunoscuții lui Isus stăteau la distanță; la fel și femeile care îl însoțiseră din Galileea, priveau cele ce se petreceau.

Înmormântarea lui Isus

50-51 Atunci a sosit un bărbat cu numele Iosif, membru al Sinedriului; acesta era un om bun și drept. El nu fusese de acord cu planul și cu fapta lor; era din Arimateea, oraș din Iudeea, și aștepta împărăția lui Dumnezeu.

52 S-a dus la Pilat și a cerut trupul lui Isus. 53 Apoi l-a coborât de pe cruce, l-a înfășurat într-un giulgiu și l-a așezat într-un mormânt săpat în piatră, în care nimeni nu fusese pus. 54 Era vineri și se aprinseseră luminile pentru celebrarea sâmbetei.

55 Femeile care veniseră cu Isus din Galileea, au mers după Iosif; au văzut mormântul și cum a fost pus trupul lui. 56 Apoi s-au întors și au pregătit miresme și parfumuri, iar sâmbătă s-au odihnit conform Legii.

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

Sfârșitul celor patru evanghelii canonice are ca și conținut o relatare lungă despre pătimirea, moartea și învierea Domnului. Nu numai că sunt finalul fiecărei evanghelii, sunt ca și centrul spre care tinde toată evanghelia. Ceea ce se începe să se relateze în primele capitole se orientează spre acest eveniment central al credinței noastre.

În acest an 2010 ne aflăm în Ciclul C al liturgiei și, pentru aceasta, citim Evanghelia după sfântul Luca. Cele trei relatări sinoptice sunt asemănătoare, însă nu sunt egale. Pentru aceasta este bine de citit textul din Luca și apoi să se compare cu textele din Matei și din Marcu.

Metodologic nu vom face nici măcar un comentariu scurt, ci vom semnala câteva puncte din această lungă relatare pentru a folosi la Lectio Divina. Însă mai mult ca oricând accentul trebuie să-l punem pe textul biblic.

Câteva puncte speciale pentru a semnala:

- Relatarea începe cu cina. Aparține lui Luca să menționeze un pahar înainte de Pâinea și Vinul euharistice.

- În cuvintele de la Cină, Luca scoate în evidență valoarea de jertfă a morții lui Isus: dat pentru voi… vărsat pentru voi… (22,20).

- Apare ca aspect paradoxal discuția despre cine este cel mai mare (22,24-30). Numai Luca plasează acest text în contextul pătimirii.

- Răsplata promisă discipolilor care perseverează până la sfârșit este menționată numai de Luca în Pătimire (22,28-30).

- În 22,39 începe în sens strict relatarea Pătimirii Domnului.

- Scena arestării culmină cu o frază pe care numai Luca o folosește: 22,53.

- În 22,54 începe procesul în fața “Adunării Supreme” sau a Sinedriului iudeilor.

- În relatarea triplei tăgăduiri a lui Petru Luca prezintă un detaliu deosebit care are de-a face cu privirea lui Isus îndreptată spre primul apostol (cf. 22,61).

- Motivul condamnării imediate apare să fie, pentru iudeii care-l judecă pe Domnul, un motiv religios și în același timp politic.

- În 23,1 începe procesul în fața tribunalului roman.

- S-ar părea că Luca nu vrea “să exagereze” responsabilitatea lui Pilat în condamnarea lui Isus.

- Însuși Irod îl eliberează pe Domnul de capetele de acuzare.

- Mulțimea rostește prima sentință (cf. 23,18).

- În 23,26 începe drumul crucii.

- Cuvintele spuse femeilor sunt proprii lui Luca (cf. 23,28-31).

- Răstignirea este relatată într-o manieră mai suavă decât în Marcu și Matei, adică atenuând momentele mai dramatice.

- Numai în Luca Isus îi cere Tatălui iertarea celor care-l răstignesc (cf. 23,34).

- Psalmul citat în relație cu moartea nu este 21 ca în Matei și în Marcu, ci 31 [30]: psalm de încredere și speranță a Fiului în mâinile Tatălui.

- În 23,39-43 apare dialogul lui Isus cu așa-numitul “tâlhar cel bun”. Acest dialog este propriu lui Luca.

Pentru a ține cont: În fiecare an Liturgia Bisericii citește de două ori relatările Pătimirii: în duminica Floriilor din Evangheliile sinoptice (Matei, Marcu și Luca) și în Vinerea Sfântă în versiunea sfântului Ioan.

Alte texte biblice pentru a confrunta: Mt 26,14-27,66; Mc 14,1-15,47; In 18,1-19,42.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea în Noul Testament la Tabloul sinoptic al evangheliilor subtitlul Pătimirea lui Isus.

Orientări pentru lectură

Exercițiul lecturii îl vom realiza pe baza a trei criterii:

- Determinarea tuturor personajelor:

o Faceți o listă a personajelor individuale și colective care apare de-a lungul întregii relatări.

o După găsirea personajelor, notați alături acțiunile pe care le face sau le îndură fiecare dintre ele.

- Determinarea locurilor: notați diferitele locuri care sunt menționate.

- Determinarea timpurilor: notați și diferitele referințe temporale care se realizează de-a lungul relatării.

2 – MEDITAȚIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Orientări pentru meditație

- Pentru meditație vom folosi personajele:

o Privind acțiunile sau omisiunile fiecăruia, ce trebuie sau ce pot să fac în viața mea și în inima mea?

o Cum vreau să-l însoțesc pe Isus în pătimirea sa?

o Ce aleg pentru a fi aproape de Domnul în această Săptămână Sfântă pe care deja o începem?

- Sunt întrebări generale la care răspundem ținând cont de personajele care apar în Pătimirea după sfântul Luca.

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Rugăciunea va fi luminată de prima parte a Psalmului 31 [30] pe care Domnul îl citează în momentul morții sale în Evanghelia după sfântul Luca:

Tu ești cel care mă ocrotește

(1) Al lui David.

1 (2) Doamne, în tine mă încred,

să nu fiu dat nicicând de rușine;

mântuiește-mă în dreptatea ta.

2 (3) Pleacă-ți urechea spre mine,

grăbește-te să mă eliberezi.

Fii pentru mine o stâncă de scăpare,

o cetate întărită ca să mă mântuiești.

3 (4) Tu ești stânca mea, cetatea mea,

pentru numele tău,

condu-mă și călăuzește-mă

4 (5) Scoate-mă din lațul pe care mi l-au întins,

căci tu ești tăria mea.

5 (6) În mâinile tale îmi încredințez sufletul,

tu mă vei mântui,

Doamne, Dumnezeule adevărat.

4 – CONTEMPLAȚIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Posibilitățile de contemplație cu relatarea frumoasă și lungă a Pătimirii sunt infinite.

Vă invit să alegeți trei fraze din lunga relatare pentru a le reciti și repeta cu pauze.

Conform cu ceea ce însuși Domnul a făcut în inima fiecăruia dintre voi puteți să vă concentrați asupra acestor trei fraze pentru a adora…

Câteva exemple:

- Mult am dorit să mănânc cu voi acest ospăț de Paști.

- Rugați-vă ca să nu intrați în ispită.

- Petru, ieșind afară, a plâns amar.

- Răstignește-l! Răstignește-l!

- Astăzi vei fi cu mine în paradis.

- Tată, în mâinile tale îmi încredințez sufletul.

5 – ACȚIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propunere personală

- Dispune-te de a trăi Săptămâna Sfântă cu mai multă intensitate și profunzime.

Propunere comunitară

- Invitați alți tineri la celebrările din Săptămâna Sfântă. Mai ales tineri care, având credință și fiind religioși, din diferite motive s-au îndepărtat de practica religioasă.

Ritul latin