Ziua a II-a după Crăciun
Autor: pr. Olimpiu Todorean
Copyright: ParohiaSfantulGheorghe.ro
Nașterea Domnului (Ziua a doua)
Iubiți credincioși,
Crăciunul este un mister atât de mare de iubire încât Biserica simte nevoia să continue a medita asupra lui. Astăzi Cuvântul lui Dumnezeu ne invită, în particular, să ne contemplăm pe noi în mijlocul sărbătorii Crăciunului. Pentru noi și pentru toată creația, după ce Înțelepciunea eternă s-a întrupat, totul este schimbat: creația, chiar și imperfectă cum este, și-a regăsit rolul său, acela de a-l lăuda pe Domnul. Odată cu întruparea, pentru noi a revenit posibilitatea de a fi în mod deplin fii ai lui Dumnezeu și moștenitori ai Paradisului. Cu adevărat, odată cu Crăciunul începe o nouă creație, o nouă istorie: aceea a grației, aceea a milostivirii.
Domnul ne-a făcut un mare cadou, dăruindu-ne vederea. Putem privi chipul celor dragi ai noștri, minunățiile lumii, putem studia etc. Și totuși, sunt multe lucruri pe care nu le putem vedea doar cu ochii. Dacă ne gândim doar la atomul din care sunt făcute diferitele realități, el fuge privirii noastre: dar există, numai că noi nu-l putem recunoaște doar privindu-l. La fel energia electrică: noi vedem un fir, dar nu reușim să vedem ceea ce trece prin el. Și totuși există curentul electric! Mai mult, microbii, care fac atâta rău corpului nostru, purtând chiar boli grave, cu ochii noștri nu putem să-i vedem, este nevoie de un microscop pentru a mări imaginea.
Evanghelia spune că pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut! Dar să nu ne mirăm; căci, dacă nu avem posibilitatea a vedea multe lucruri omenești, cum am putea pretinde să-l vedem pe Dumnezeu, Creatorul și Domnul lumii? Nimeni dintre noi, cu ochii goi, nu poate să fixeze timp îndelungat soarele pentru că lumina sa este atât de puternică încât ne-ar orbi, ar închide ochiul nostru în întuneric și am obține contrariul. Dumnezeu stă deasupra noastră, este mai mare decât noi și viața sa este atât de strălucitoare încât ochii noștri nu pot suporta această lumină. Numai în paradis vom putea vedea ceva în plus din această frumusețe a lui Dumnezeu.
Trebuie să acceptăm aceste limite ale noastre, ce ne fac să rămânem simpli, umili, dar mândri și aroganți. Nu din întâmplare primii care au văzut chipul lui Dumnezeu, la fel ca Moise, atunci când a coborât de pe munte avea chipul luminat, încă radiant, astfel încât poporul a înțeles imediat că au fost în contact cu Dumnezeu, în dialog cu el.
În această perioadă de Crăciun, să medităm tocmai asupra acestui dar: Isus, Fiul lui Dumnezeu s-a făcut unul dintre noi pentru a ne face cunoscut chipul lui Dumnezeu, Tatăl. Ceea ce omul, de unul singur, nu este în măsură să facă, acum Isus ni l-a revelat, ni l-a arătat. În Isus putem privi cine este și cum este Dumnezeul nostru.
Lucrul cel mai surprinzător este tocmai acesta: Isus a venit să ne spună tuturor că „Dumnezeu este Tatăl”, ceea ce înseamnă că are o inimă care iubește, primește, iartă, însoțește, face sărbătoare pentru noi. Este minunat să te gândești la un astfel de Dumnezeu, așa cum Isus ne învață.
Și în acest an, Biserica din toată lumea încearcă să înțeleagă mai bine ce înseamnă a fi „fiu al lui Dumnezeu”, a avea credință în el, care, pentru noi, este tată și mamă. Isus este o ușă care ne face să intrăm în lumea lui Dumnezeu; El este cheia care deschide posibilitatea de a vedea chipul lui Dumnezeu: Cine mă vede pe mine, îl vede pe Tatăl”, va spune Isus. Toți caută chipul lui Dumnezeu: Arată-mi chipul tău, repetă de foarte multe ori Psalmii. Ei bine, Isus a venit tocmai pentru a mulțumi omul de orice vârstă, cultură, etnie. Cine îl urmează pe Isus, va învăța să-l vadă pe Dumnezeu, să se bucure de prietenia lui, să se încreadă în ajutorul său.
Biblia vorbește despre Dumnezeu folosind imagini pentru că nu se poate reprezenta chipul lui Dumnezeu. Uneori, într-un tablou antic. Dumnezeu este reprezentat ca și o persoană în vârstă, cu barbă… Nu, Dumnezeu nu este așa! Biblia vorbește despre Dumnezeu ca și despre o lumină intensă, de un braț robust împotriva răului, de o mână care susține cu iubire, de un nor care conduce pașii poporului, de un glas care ne cheamă pe fiecare pe nume… Acesta este Dumnezeu!
Spune Evanghelia că mulți nu și-au dat seama de Isus în Betleem când s-a născut și nici când era adult. Riscul este mereu acesta: atunci când ai multe lucruri de făcut, atunci când ești prins de probleme zilnice, foarte ușor pierzi din vedere lucrurile esențiale: acela că Isus vine în întâmpinarea noastră pentru a ne conduce la tatăl, pentru a ne ajuta să înțelegem mai bine că suntem fii ai lui Dumnezeu și care este destinul final: fericirea veșnică.
Cine se simte mare, puternic, inteligent, bogat… poate pierde această mare ocazie. Nu din întâmplare în jurul lui Isus erau săracii, cei mici, cei simpli, cei umili, bolnavii, copiii. Și erau fericiți să stea cu el. Cei mândri, în schimb, nu au niciodată un loc lângă Isus, nu pentru că Isus nu-i vrea, ci pentru că a sta cu Isus înseamnă a-ți schimba viața.
Prin botez am devenit fii ai lui Dumnezeu, cu adevărat. Din păcate, de multe ori uităm acest lucru. Și în acest an, suntem deci, invitați să ne bucurăm de faptul că suntem fii ai lui Dumnezeu, să trăim ca fii adevărați. Este adevărat că Isus este Fiul lui Dumnezeu, Unicul său Fiu, dar și noi suntem adoptați de El. El a venit să ne caute pentru a ne însoți spre casa Tatălui, spre locul pregătit pentru noi din veșnicie.
Acum ne reluăm viața normală, după sărbătorile de Crăciun. Să ne reamintim că suntem chemați a învăța de la Isus ce înseamnă a fi fii ai lui Dumnezeu. Mai mult să fim mai atenți atunci când rostim cuvântul Tată, când ne facem semnul crucii, dimineața și seara, atunci când recităm Tatăl Nostru: să nu facem din aceasta doar un obicei, pentru că este darul cel mai mare, darul cel mai de preț pe care ni l-a făcut Isus. Dacă vom face astfel, atunci Crăciunul nu a trecut degeaba. Amin.