1. Introducere

La Crăciun, cine îl uită pe Isus sau îl sufocă sub cadouri greşeşte total.

Botezul în biserică a fost celebrat; acum toţi merg acasă pentru masă. Este o confuzie mare şi sărbătorească, în timp ce copilul este în leagăn. O femeie spune:

- Ajutaţi-mă, prietene, să duc paharele şi prăjiturile.

Unde să îşi pună şalul? Din grabă, o prietenă îl pune pe leagăn. O altă femeie grăbită, gândindu-se că copilul este în altă parte, pune pe leagăn şi pelerina… Un bărbat, nemaigăsind loc pe cuier, îşi pune haina pe leagăn… şi imediat începe sărbătoarea… şi copilul a fost uitat: doarme, aproape sufocat sub grămada de haine aruncate în dezordine… Dar, în sfârşit, cineva îşi dă seama de greşeala colectivă: este mama care scoate din mijlocul sărbătorii minunatul ei bebeluş! (cf. ABATE DI GIULIO, Discorsetti evangelini, Davero, 1938, 24-25).

2. Tema

Un ambasador, pentru a fi recunoscut ca atare, trebuie să aibă “scrisorile de acreditare”, trebuie să aibă “învestitura” oficială… Un certificat, pentru a avea valoare, trebuie să aibă ştampilă şi semnătură autentice… Lui Isus, ca om, Dumnezeu Tatăl îi spune astăzi: “Tu eşti Fiul meu. Toţi te vor recunoaşte ca atare. Eu te trimit să mântuieşti lumea”.

3. Mesajul zilei

Celebrăm astăzi sărbătoarea botezului lui Isus. Ce semnificaţie are această sărbătoare pentru Isus şi pentru noi?

Isus nu avea, cu siguranţă, nevoie de el.

- Ca om, este neprihănit şi sfinţit de unirea cu cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi.

- Ca Dumnezeu, este Fiul lui prin natură şi dintotdeauna.

- Isus a primit botezul când a fost mare – avea mai bine de treizeci de ani – pentru a ne învăţa pe noi.

Prin botez – care este o prevestire a botezului nostru – Isus intra în grupul lui Ioan Botezătorul, grup de penitenţi, care se pregăteau pentru venirea împărăţiei lui Dumnezeu, ca să facă din el un însoţitor pentru el şi un exemplu pentru noi.

- În timp ce Isus primeşte acest botez de pocăinţă, Dumnezeu Tatăl proclamă: “Isus este Fiul meu preaiubit, trimis să mântuiască lumea!”

- Prin aceste cuvinte, Isus primeşte acreditarea, învestitura oficială de mântuitor (Mesia = Cristos). Şi imediat începe apostolatul său public şi călătoria spre Ierusalim.

Pentru noi, ce semnificaţie are Botezul pe care îl primim de mici?

- Fiecăruia dintre noi, Dumnezeu îi spune: “Te spăl de orice vină, îţi dau harul meu, te fac în mod oficial fiul meu. Trăieşte ca atare. Fii colaborator la mântuirea omenirii”.

- Astfel, Domnul ne acreditează printr-un certificat solemn ca fii adoptivi ai săi, ne inserează în Biserică şi ne dă misiunea de a mântui lumea.

Îţi mulţumim, Doamne, pentru acest dar şi pentru această răspundere: dă-ne harul să le trăim cu iubire.

4. Exemple

Astăzi este bine să subliniem “misiunea creştină” pe care o primeşte fiecare dintre noi prin Botez (şi Mir).

a) Scriindu-i mamei, un tânăr frate misionar spune: “Dragă mamă, mâinile mele au manevrat astăzi mii de cărămizi. În această seară mă dor atât de mult încât trebuie să fac efort ca să pot ţine în mână stiloul. Însă zidul spitalului pe care îl construiesc, s-a înălţat cu câţiva metri. Sunt atât de fericit, în ciuda oboselii, pentru că, privindu-mi mâinile bătătorite şi crăpate, pot spune: Sunt mâinile lui Dumnezeu, pe care el le foloseşte pentru a-şi construi împărăţia!” (LORENZO GAIGA, Le mani ruvide di Dio, E.M.I., Bologna, 1979, 5).

b) Un medic, călătorind prin Rusia, când comunismul ateu încă mai domnea acolo, a intrat într-o duminică într-una dintre puţinele biserici deschise. Spre marea lui surprindere, în sacristie a găsit un copilaş de 10 ani.

- Ce faci aici? a întrebat.

- Îl aştept pe părintele, a răspuns calm copilul.

- Cine ţi-a vorbit despre religie?

- Un coleg de-al meu.

- Şi lui cine i-a vorbit?

- Un alt coleg.

În acel moment a intrat preotul. Când copilul a văzut că preotul l-a primit bine pe medic, a întrebat:

- Trebuie să-i spun, părinte? Preotul a răspuns că da.

- Eu am cinci prieteni. Am învăţat catehismul! De la un coleg, care a învăţat de la bunica. Eu trebuie să-i învăţ pe alţi cinci prieteni de-ai mei. Când au învăţat, sunt examinaţi. Dacă trec, devin şi ei învăţători, şi fiecare dintre ei trebuie să-i înveţe catehismul pe alţi cinci prieteni. În acest fel, mulţi pot învăţa catehismul.

- Dar nu vă temeţi de poliţie?

- Nu, a răspuns micuţul, ridicând din umeri.

- Dar dacă află poliţia, vă va aresta; ar putea chiar să vă omoare.

- Nu. Apoi, devenind serios, a spus cu multă gravitate:

- Pot să mă ucidă pe mine – şi, punându-şi mâna la inimă, a continuat – dar nu-l vor putea ucide pe Cristos din mine! (GRETTA PALMER, I partigiani di Dio, 1953, 59).

c) Concluzie

Să ne rugăm astăzi pentru copiii din lumea întreagă (ca rugăciune a credincioşilor).

Isuse, iubirea ta faţă de cei mici este infinită,

de aceea, vreau să îţi încredinţez

copiii fericiţi şi copiii înspăimântaţi,

copiii sătui şi copiii înfometaţi,

copiii sănătoşi şi copiii bolnavi,

copiii care studiază şi cei care lucrează,

copiii ascultători şi pe cei capricioşi,

copiii care se roagă şi pe cei care nu te cunosc,

copiii care au o familie unită

şi pe cei care suferă din cauza părinţilor despărţiţi,

copiii care au o casă frumoasă

şi pe cei care dorm pe stradă,

toţi copiii care vor să te ajute să faci o lume nouă.

Primeşte-i în marea ta familie

şi transformă-i cu puterea iubirii tale.

Amin. (P.O.I.M. Roma)