Predici

Prin pasajul propus în cadrul Evangheliei de astăzi, Sfânta Biserică ne aduce aminte despre evenimentele privitoare la plinirea timpurilor, când întreaga umanitate îşi va redobândi locul pe care l-a avut în momentul Creaţiei. Evenimentele eshatologice – privind împlinirea planului lui Dumnezeu în istorie – revelate de Dumnezeu, sunt însoţite de tensiuni, de războaie şi suferinţe majore, după care urmează lupta finală dintre armata lui Antihrist însoţită de diavoli şi îngerii din Cer, care sub conducerea Arhanghelului Mihail vor veni în ajutorul celor chemaţi în slujba Domnului; puterile întunericului vor fi înfrânte, însă multe încercări vor veni asupra Bisericii lui Hristos.

Omenirea trebuie să revină la demnitatea pe care a avut-o la începutul Creaţiei; de aceea va urma învierea morţilor – a tuturor oamenilor care au trăit pe pământ – pentru ca întreaga umanitate (omul, corp şi suflet) să fie judecată. Hristos Judecătorul îl va pune pe fiecare, individual, în locul pe care l-a câştigat prin faptele vieţii sale: cei care au acceptat harul lui Dumnezeu şi au înaintat în sfinţenie se vor bucura, corp şi suflet, în fericirea Pământului redevenit Paradis prin acţiunea Spiritului Sfânt, în timp ce indivizii separaţi de egoismul propriu şi lipsa de iubire, care au refuzat mâna întinsă de Dumnezeu, îşi vor petrece veşnicia în întunericul infernului.

Apostolul popoarelor slave, Sfântul Metodiu, a predicat învăţătura lui Hristos în Bulgaria. Împăratul bulgar Boris, era păgân. Astfel, Sfântul Metodiu a depus eforturi susţinute pentru a-l convinge pe acesta, să renunţe la idoli şi să devină creştin, dar toate învăţăturile sfântului nu au avut succes. Împăratul Boris iubea pictura, iar Metodiu era un pictor renumit. Într-o zi împăratul l-a rugat pe Metodiu să-i picteze un tablou al religiei creştine. Şi aşa Metodiu a pictat pentru împăratul Boris Înfricoşătoarea judecată.

Împăratul a privit la Isus Hristos, Judecătorul, aflat în gloria cerească, aşezat pe marele tron şi înconjurat de îngeri şi sfinţi. De-a dreapta mâinii lui Isus se aflau oameni bucuroşi şi fericiţi, iar în stânga se găseau cei cu feţele înspăimântate de frică. Jos, se afla o prăpastie de foc înfricoşătoare, în care se aflau diavolii pedepsiţi.

- Ce reprezintă acest tablou? – l-a întrebat împăratul Boris pe Sfântul Metodiu.

- Acesta reprezintă Înfricoşătoarea Judecată, eternitatea dumneavoastră, – i-a răspuns Metodiu.

- Este opera fanteziei tale?

- Nu, este veşnicia voastră, este judecata, care va avea loc la sfârşitul lumii.

- Cine este Judecătorul de pe tron?

- Este Isus Hristos, Fiul Veşnicului Dumnezeu.

- Cine sunt oamenii aceştia fericiţi şi bucuroşi, aflaţi de-a dreapta Judecătorului?

- Sunt credincioşii creştini, care au păzit poruncile lui Dumnezeu.

- Şi cine sunt cei înspăimântaţi, care se află de-a stânga lui Hristos-Judecătorul?

- Sunt păcătoşii, care au încălcat poruncile lui Dumnezeu şi au murit fără să le pară rău de aceasta.

- Dar focul din prăpastie, ce vrea să reprezinte?

- Este infernul, locul suferinţei veşnice.

- Tu spui, că eu şi cu tine, împreună cu toţi oamenii vom fi prezenţi la această judecată?

- Cu siguranţă.

- Şi unde mă voi afla eu, de-a dreapta sau de-a stânga mâinii Judecătorului?

- Aceasta – veşnicia – depinde de dumneavoastră. Dacă doriţi să vă aflaţi de-a dreapta Domnului Hristos, trebuie să primiţi învăţătura Lui şi să trăiţi, cum învaţă Hristos. La sfârşitul lumii Hristos va judeca tot neamul omenesc; creştinii drepţi vor primii recompensa cea eternă a Împărăţiei cereşti, iar cei necredincioşi vor fi condamnaţi la pedeapsa cea veşnică a infernului.

Această relatare pioasă conchide prin faptul că icoana Înfricoşătoarei Judecăţi a avut o influenţă atât de puternică asupra împăratului Boris, încât el s-a lepădat de credinţa păgână, a acceptat să fie botezat, iar apoi a convertit întreg poporul bulgar la Cristos.

Sfânta Scriptură ne aminteşte adevărul că la sfârşitul lumii Hristos-Dumnezeu, va judeca lumea. «Fiul Omului va să vină întru gloria Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale», – spune Isus Hristos (Matei 16, 27). Apostolul Pavel în Epistola către Corinteni scrie: «Noi, toţi, tebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău» (2 Corinteni 5, 10). Adresându-se senatului grec în Afinas, Sfântul Apostol Pavel a dovedit că Dumnezeu «a hotărât o zi, în care va să judece lumea întru dreptate» (Fapte 17, 31). Sfânta Scriptură în cuprinsul Noului Testament, menţionează de 318 ori venirea Fiului lui Dumnezeu la sfârşitul lumii. Acest adevăr îl mărturisim în Simbolul credinţei: “Şi iarăşi va să vină, să judece viii şi morţii”.

Vine timpul în care Domnul, Creatorul Universului, va spune: “Morţilor, veniţi la judecată” şi atunci totul va deveni clar înaintea întregii lumi. Mulţi oameni în timpul vieţii pământeşti poartă masca întunericului şi niciunul nu ştie sau nu vor să ştie, că vor fi judecaţi, la fel ca şi celelate suflete, înaintea lui Dumnezeu. La judecată, Dumnezeu, va îndepărta aparenţa lumii şi toţi oamenii se vor vedea aşa cum au fost într-adevăr pe pământ. Apostolul Pavel ne învaţă că se va arăta Hristos, Soarele dreptăţii şi «va lumina cele ascunse ale întunericului şi va vădi sfaturile inimilor. Şi atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda» (1 Corinteni 4, 5).

Pretutindeni vedem multă răutate şi vicleşug; oamenii răi încalcă poruncile lui Dumnezeu. Răul triumfează de foarte multe ori, pentru că adevărul şi virtutea sunt neglijate în exces. Mulţi păcătoşi se bucură de plăcerile vieţii şi îşi bat joc de Domnul Dumnezeu, iar oamenii săraci şi drepţi trăiesc de cele mai multe ori în ţări nevoiaşe. Nu mai există dreptate pe pământ! Milioane de credincioşi au fost pedepsiţi cu munci silnice şi grele iar o parte dintre ei au murit, în timp ce purtătorii credinţelor deşarte şi atee s-au jucat cu ei! La Judecata lui Dumnezeu «Îngerii vor ieşi şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi, şi îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor» (Matei 13, 49-50). Domnul Dumnezeu, Judecătorul cel drept, va recompensa în mod generos, pe fiecare, chiar şi pentru cel mai mic bine făcut.

Judecata se desfăşoară pentru victoria lui Hristos. El a venit pe pământ din iubire faţă de oameni, dar oamenii nu L-au primit. Fugind în Egipt, Şi-a salvat viaţa înaintea lui Irod, a predicat iubirea şi peste tot a făcut bine, dar oamenii răi L-au condamnat la moarte şi El a murit, răstignit pe lemnul Crucii. La Judecata Domnului, Fiul lui Dumnezeu va putea fi văzut în măreţia Gloriei Sale cereşti.

Sfânta Scriptură învaţă: «Cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul, iar Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare» (Înţelepciunea lui Solomon 5, 15-16). Ultima judecată va fi cumplită doar pentru oamenii cei răi, care pe pământ L-au ignorat pe Creator, şi I-au încălcat poruncile. Pentru oamenii de bună credinţă această judecată va fi un prilej de bucurie, mângâiere şi recompensă.

Sfânta Biserică ne aminteşte adevărul despre Înfricoşătoarea Judecată, pentru ca întotdeauna să fim pregătiţi să ne înfăţişăm înaintea judecăţii lui Dumnezeu. Hristos-Mântuitorul ni se adresează tuturor: «De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi Fiul Omului va veni» (Matei 24, 44). «Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului» (Matei 25, 13). Ziua judecăţii vine dintr-o dată, ca şi fulgerul. Apostolul Pavel scria tesalonicenilor: «Voi înşivă, ştiţi bine că ziua Domnului vine aşa, ca un fur noaptea» (1 Tesaloniceni 5, 2). Pentru aceea, trebuie, să fim permanent pregătiţi pentru chemarea lui Dumnezeu. Tot ceea ce este în lume trece şi numai lucrurile bune ne însoţesc la judecata lui Dumnezeu şi în eternitate. La Înfricoşătoarea Judecată, Hristos-Judecătorul, «Va răsplăti fiecăruia, după faptele sale» (Matei 16, 27).

În duminica lăsatului sec de carne Sfânta Biserică ne aminteşte despre judecata de pe urmă pentru ca în timpul Postului Mare, să ne gândim la viaţa şi starea sufletului nostru.

Cu umilinţă, plini de încredere în Tatăl şi cu speranţa mântuirii, să ne amintim că vom da socoteală pentru faptele noastre, ca la plinirea timpurilor să auzim cuvintele lui Hristos care vine în glorie: «Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii» (Matei 25, 34). «Şi bucuria voastră, nimeni nu o va lua de la voi » (Ioan 16, 22).

Rugăciune

Doamne, Tu însuţi ne-ai dat porunca să ne iubim unul pe altul. Tu ne-ai ales şi ne-ai rânduit să-ţi aducem fapte pline de iubire. Dar pe acestea nu le putem obţine fără ca să Te avem pe tine şi să-i iubim pe semenii noştri. Iubirea se naşte dintr-o inimă curată, dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă profundă. Această iubire ne ajută să Te putem iubi pe Tine şi pe semenii noştri. Fă să înţelegem că iubirea semenilor noştri nu va fi o iubire adevărată dacă nu Te vom iubi pe Tine mai întâi, căci pe aproapele nostru îl putem iubi ca pe noi înşine, numai atunci când Te iubim pe Tine.

Cu adevărat, Stăpâne Bune, aşa de des ne spui să iubim. Fă să înţelegem că un lucru care nu este făcut din iubire, nu are nici o valoare. Doamne, fă ca voinţa şi faptele noastre să fie îndreptate întotdeauna spre iubire şi pentru iubirea Ta, iar când vom fi în faţa Judecăţii, ajută-ne să putem da un răspuns bun şi să ne bucurăm de lumina feţei Tale în fericirea veşnică. Amin.

pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic Ritul bizantin