Start > Ritul bizantin > Duminica lăsatului sec de carne

Duminica lăsatului sec de carne

6 February 2010
1,247 afișări

Autor: pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic
Copyright: Editura Unitas
Duminica lăsatului sec de carne (a Înfricoșătoarei Judecăți)

Prin pasajul propus în cadrul Evangheliei de astăzi, Sfânta Biserică ne aduce aminte despre evenimentele privitoare la plinirea timpurilor, când întreaga umanitate își va redobândi locul pe care l-a avut în momentul Creației. Evenimentele eshatologice – privind împlinirea planului lui Dumnezeu în istorie – revelate de Dumnezeu, sunt însoțite de tensiuni, de războaie și suferințe majore, după care urmează lupta finală dintre armata lui Antihrist însoțită de diavoli și îngerii din Cer, care sub conducerea Arhanghelului Mihail vor veni în ajutorul celor chemați în slujba Domnului; puterile întunericului vor fi înfrânte, însă multe încercări vor veni asupra Bisericii lui Hristos.

Omenirea trebuie să revină la demnitatea pe care a avut-o la începutul Creației; de aceea va urma învierea morților – a tuturor oamenilor care au trăit pe pământ – pentru ca întreaga umanitate (omul, corp și suflet) să fie judecată. Hristos Judecătorul îl va pune pe fiecare, individual, în locul pe care l-a câștigat prin faptele vieții sale: cei care au acceptat harul lui Dumnezeu și au înaintat în sfințenie se vor bucura, corp și suflet, în fericirea Pământului redevenit Paradis prin acțiunea Spiritului Sfânt, în timp ce indivizii separați de egoismul propriu și lipsa de iubire, care au refuzat mâna întinsă de Dumnezeu, își vor petrece veșnicia în întunericul infernului.

Apostolul popoarelor slave, Sfântul Metodiu, a predicat învățătura lui Hristos în Bulgaria. Împăratul bulgar Boris, era păgân. Astfel, Sfântul Metodiu a depus eforturi susținute pentru a-l convinge pe acesta, să renunțe la idoli și să devină creștin, dar toate învățăturile sfântului nu au avut succes. Împăratul Boris iubea pictura, iar Metodiu era un pictor renumit. Într-o zi împăratul l-a rugat pe Metodiu să-i picteze un tablou al religiei creștine. Și așa Metodiu a pictat pentru împăratul Boris Înfricoșătoarea judecată.

Împăratul a privit la Isus Hristos, Judecătorul, aflat în gloria cerească, așezat pe marele tron și înconjurat de îngeri și sfinți. De-a dreapta mâinii lui Isus se aflau oameni bucuroși și fericiți, iar în stânga se găseau cei cu fețele înspăimântate de frică. Jos, se afla o prăpastie de foc înfricoșătoare, în care se aflau diavolii pedepsiți.

- Ce reprezintă acest tablou? – l-a întrebat împăratul Boris pe Sfântul Metodiu.

- Acesta reprezintă Înfricoșătoarea Judecată, eternitatea dumneavoastră, – i-a răspuns Metodiu.

- Este opera fanteziei tale?

- Nu, este veșnicia voastră, este judecata, care va avea loc la sfârșitul lumii.

- Cine este Judecătorul de pe tron?

- Este Isus Hristos, Fiul Veșnicului Dumnezeu.

- Cine sunt oamenii aceștia fericiți și bucuroși, aflați de-a dreapta Judecătorului?

- Sunt credincioșii creștini, care au păzit poruncile lui Dumnezeu.

- Și cine sunt cei înspăimântați, care se află de-a stânga lui Hristos-Judecătorul?

- Sunt păcătoșii, care au încălcat poruncile lui Dumnezeu și au murit fără să le pară rău de aceasta.

- Dar focul din prăpastie, ce vrea să reprezinte?

- Este infernul, locul suferinței veșnice.

- Tu spui, că eu și cu tine, împreună cu toți oamenii vom fi prezenți la această judecată?

- Cu siguranță.

- Și unde mă voi afla eu, de-a dreapta sau de-a stânga mâinii Judecătorului?

- Aceasta – veșnicia – depinde de dumneavoastră. Dacă doriți să vă aflați de-a dreapta Domnului Hristos, trebuie să primiți învățătura Lui și să trăiți, cum învață Hristos. La sfârșitul lumii Hristos va judeca tot neamul omenesc; creștinii drepți vor primii recompensa cea eternă a Împărăției cerești, iar cei necredincioși vor fi condamnați la pedeapsa cea veșnică a infernului.

Această relatare pioasă conchide prin faptul că icoana Înfricoșătoarei Judecăți a avut o influență atât de puternică asupra împăratului Boris, încât el s-a lepădat de credința păgână, a acceptat să fie botezat, iar apoi a convertit întreg poporul bulgar la Cristos.

Sfânta Scriptură ne amintește adevărul că la sfârșitul lumii Hristos-Dumnezeu, va judeca lumea. «Fiul Omului va să vină întru gloria Tatălui Său, cu îngerii Săi; și atunci va răsplăti fiecăruia după faptele sale», – spune Isus Hristos (Matei 16, 27). Apostolul Pavel în Epistola către Corinteni scrie: «Noi, toți, tebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău» (2 Corinteni 5, 10). Adresându-se senatului grec în Afinas, Sfântul Apostol Pavel a dovedit că Dumnezeu «a hotărât o zi, în care va să judece lumea întru dreptate» (Fapte 17, 31). Sfânta Scriptură în cuprinsul Noului Testament, menționează de 318 ori venirea Fiului lui Dumnezeu la sfârșitul lumii. Acest adevăr îl mărturisim în Simbolul credinței: “Și iarăși va să vină, să judece viii și morții”.

Vine timpul în care Domnul, Creatorul Universului, va spune: “Morților, veniți la judecată” și atunci totul va deveni clar înaintea întregii lumi. Mulți oameni în timpul vieții pământești poartă masca întunericului și niciunul nu știe sau nu vor să știe, că vor fi judecați, la fel ca și celelate suflete, înaintea lui Dumnezeu. La judecată, Dumnezeu, va îndepărta aparența lumii și toți oamenii se vor vedea așa cum au fost într-adevăr pe pământ. Apostolul Pavel ne învață că se va arăta Hristos, Soarele dreptății și «va lumina cele ascunse ale întunericului și va vădi sfaturile inimilor. Și atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda» (1 Corinteni 4, 5).

Pretutindeni vedem multă răutate și vicleșug; oamenii răi încalcă poruncile lui Dumnezeu. Răul triumfează de foarte multe ori, pentru că adevărul și virtutea sunt neglijate în exces. Mulți păcătoși se bucură de plăcerile vieții și își bat joc de Domnul Dumnezeu, iar oamenii săraci și drepți trăiesc de cele mai multe ori în țări nevoiașe. Nu mai există dreptate pe pământ! Milioane de credincioși au fost pedepsiți cu munci silnice și grele iar o parte dintre ei au murit, în timp ce purtătorii credințelor deșarte și atee s-au jucat cu ei! La Judecata lui Dumnezeu «Îngerii vor ieși și vor despărți pe cei răi din mijlocul celor drepți, și îi vor arunca în cuptorul cel de foc; acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților» (Matei 13, 49-50). Domnul Dumnezeu, Judecătorul cel drept, va recompensa în mod generos, pe fiecare, chiar și pentru cel mai mic bine făcut.

Judecata se desfășoară pentru victoria lui Hristos. El a venit pe pământ din iubire față de oameni, dar oamenii nu L-au primit. Fugind în Egipt, Și-a salvat viața înaintea lui Irod, a predicat iubirea și peste tot a făcut bine, dar oamenii răi L-au condamnat la moarte și El a murit, răstignit pe lemnul Crucii. La Judecata Domnului, Fiul lui Dumnezeu va putea fi văzut în măreția Gloriei Sale cerești.

Sfânta Scriptură învață: «Cei drepți vor fi vii în veacul veacului și răsplata lor este la Domnul, iar Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăția frumuseții și cununa cea strălucitoare» (Înțelepciunea lui Solomon 5, 15-16). Ultima judecată va fi cumplită doar pentru oamenii cei răi, care pe pământ L-au ignorat pe Creator, și I-au încălcat poruncile. Pentru oamenii de bună credință această judecată va fi un prilej de bucurie, mângâiere și recompensă.

Sfânta Biserică ne amintește adevărul despre Înfricoșătoarea Judecată, pentru ca întotdeauna să fim pregătiți să ne înfățișăm înaintea judecății lui Dumnezeu. Hristos-Mântuitorul ni se adresează tuturor: «De aceea și voi fiți gata, că în ceasul în care nu gândiți Fiul Omului va veni» (Matei 24, 44). «Drept aceea, privegheați, că nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului» (Matei 25, 13). Ziua judecății vine dintr-o dată, ca și fulgerul. Apostolul Pavel scria tesalonicenilor: «Voi înșivă, știți bine că ziua Domnului vine așa, ca un fur noaptea» (1 Tesaloniceni 5, 2). Pentru aceea, trebuie, să fim permanent pregătiți pentru chemarea lui Dumnezeu. Tot ceea ce este în lume trece și numai lucrurile bune ne însoțesc la judecata lui Dumnezeu și în eternitate. La Înfricoșătoarea Judecată, Hristos-Judecătorul, «Va răsplăti fiecăruia, după faptele sale» (Matei 16, 27).

În duminica lăsatului sec de carne Sfânta Biserică ne amintește despre judecata de pe urmă pentru ca în timpul Postului Mare, să ne gândim la viața și starea sufletului nostru.

Cu umilință, plini de încredere în Tatăl și cu speranța mântuirii, să ne amintim că vom da socoteală pentru faptele noastre, ca la plinirea timpurilor să auzim cuvintele lui Hristos care vine în glorie: «Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii» (Matei 25, 34). «Și bucuria voastră, nimeni nu o va lua de la voi » (Ioan 16, 22).

Rugăciune

Doamne, Tu însuți ne-ai dat porunca să ne iubim unul pe altul. Tu ne-ai ales și ne-ai rânduit să-ți aducem fapte pline de iubire. Dar pe acestea nu le putem obține fără ca să Te avem pe tine și să-i iubim pe semenii noștri. Iubirea se naște dintr-o inimă curată, dintr-o conștiință bună și dintr-o credință profundă. Această iubire ne ajută să Te putem iubi pe Tine și pe semenii noștri. Fă să înțelegem că iubirea semenilor noștri nu va fi o iubire adevărată dacă nu Te vom iubi pe Tine mai întâi, căci pe aproapele nostru îl putem iubi ca pe noi înșine, numai atunci când Te iubim pe Tine.

Cu adevărat, Stăpâne Bune, așa de des ne spui să iubim. Fă să înțelegem că un lucru care nu este făcut din iubire, nu are nici o valoare. Doamne, fă ca voința și faptele noastre să fie îndreptate întotdeauna spre iubire și pentru iubirea Ta, iar când vom fi în fața Judecății, ajută-ne să putem da un răspuns bun și să ne bucurăm de lumina feței Tale în fericirea veșnică. Amin.

Ritul bizantin