Predici

Copilăria lui Isus Hristos – Dumnezeu şi om adevărat, participarea la viaţa în Dumnezeu, încrederea totală în Sfânta Treime, harul în sufletul creştinului, sunt mistere ale credinţei care le-a trăit deplin şi Preasfânta Fecioară Maria. Dacă fiecare suflet cuprins de har reprezintă un copil al lui Dumnezeu şi un templu al Spiritului Sfânt, atunci Mama lui Dumnezeu este în acest caz cea mai bună fiinţa umană creată. Maria este înzestrată cu cel mai mare dar şi cu cea mai înaltă demnitate, pentru că este Născătoarea Fiului lui Dumnezeu, iar prin aceasta cea mai iubită Fiică a Tatălui şi locaş sfânt al Spiritului Sfânt. Datorită darurilor sale aparte întrece în ierarhie toate celelalte creaturi, atât cele pământeşti, cât şi cele cereşti. Maria a fost dorită şi iubită de către Dumnezeu din veşnicie. Ca Mamă a Fiului Său, ocupă primul loc printre cei pe care Tatăl i-a ales în Hristos, încă înainte de întemeierea lumii, pentru a fi sfinţi şi neprihăniţi, în faţa Feţei Sale. Ocupă primul loc, datorită deplinătăţii graţiei aparte şi sfinţeniei, cu care Dumnezeu a înzestrat-o încă din momentul Conceperii sale Neprihănite. Primul loc între fiinţele umane, Cel Preaînalt, l-a destinat ei din clipa în care Fiul Său avea să primeasca corpul omenesc din Maria. Când Adam, privat de statutul sfinţeniei originare, a fost alungat din grădina Edenului, o singură strălucire a speranţei divine a luminat întunericul omului căzut – Maria, femeia care va mântui lumea prin Fiul: «Duşmănie voi pune între neamul ei şi neamul tău; ea îţi va sfărâma capul» (Facere 3, 1-15). Iată, Maria se arată oamenilor, Imaculată, cea care niciodată, nici măcar pentru o clipă, nu se va afla sub domnia satanei ci va rămâne de-a pururi o fiinţă neprihănită, aparţinând cu totul lui Dumnezeu, Fiica preaiubită a Celui Preaînalt, la care El va putea privi întotdeauna cu cea mai mare plăcere.

Maria şi-a trăit copilăria în umilinţă deplină şi cu o iubire perfectă faţă de voinţa lui Dumnezeu. Dovada în acest sens, îl reprezintă răspunsul oferit la mesajul Arhanghelului Gabriel: Iată sevitoarea Domnului(cf. Luca 1, 38). Maria este conştientă de starea sa de fiinţă supusă faţă de Creatorul ei şi cu toate că a ridicat-o la o demnitate aşa de mare, ea devine servitoarea cea mai devotată lui Dumnezeu. Acest cuvânt de supunere exprimă starea ei interioară, stare care nu este trecătoare, ci însoţeşte fiecare clipă a vieţii sale. Este modul de viaţă care se identifică cu cel al Fiului lui Dumnezeu, aflat în Sfânta Scriptură: Iată vin să fac voia Ta, Doamne (Evrei 10, 7). Tot aşa şi Maria, care avea să fie cel mai fidel chip al lui Hristos, se oferă voinţei Tatălui Ceresc spunând: Iată servitoarea Domnului, fie mie după cuvântul Tău (Luca 1, 38). Fidelă încredinţării sale, primeşte fără şovăire nu numai fiecare exprimare a voinţei lui Dumnezeu, ci şi orice împrejurare pe care Domnul o permite. Primeşte lungul şi greul drum care o va conduce departe de casă: în zilele când avea să nască pe Fiul lui Dumnezeu, fuga pe timp de noapte în Egipt, neajunsurile vieţii în sărăcie şi umilinţă, dificultăţile vieţii într-o lume îndepăratată de Dumnezeu, despărţirea de Fiul ei iubit care pleacă de la ea pentru a sluji Tatălui şi mai ales Patimile lui Isus care aveau să producă o durere inexprimabilă în inima sa de Mamă. Putem vedea că în fiecare împrejurare a vieţii, manifestarea sa interioară rămâne la fel ca în ziua Buneivestiri: Iată servitoarea Domnului.

Nu în zadar Preacurata Fecioară Maria este numită Model de viaţă al tuturor creştinilor. În Ea se regăsesc toate virtuţile pe care creştinul trebuie să le cultive. Iar ca Mamă a Bisericii, reprezintă un ajutor sigur în momentele de grea încercare, pe care în anumite împrejurări trebuie să le depăşim în virtutea credinţei şi fidelităţii faţă de Dumnezeu.

Suferim, avem o mamă care este alături de noi, avem greutăţi, ea mijloceşte pentru noi în Cer ca să primim ajutorul binecuvântat de care avem nevoie, suntem pe o mare a vieţii răscolită de furtună, Maria ne conduce spre farul călăuzitor al luminii Mântuirii şi ne scoate la liman. Prin tot ceea ce trecem să fim gata a rosti în faţa Domnului: Iată servitorul Tău, Doamne, fie mie după Voinţa Ta Preasfântă.

Rugăciune

O, Marie, Fecioară Preacurată şi Mamă aducătoare de fruct bogat… Tu te-ai aflat de secole în ochii lui Dumnezeu… Tu ai devenit cu adevărat necreată faţă de Dumnezeu, înaintea tuturor creaturilor, pentru ca apoi să-L serveşti fiind creată.

Pentru aceea la început, când toate lucrurile aveau să fie făcute, te-ai deosebit între toţi şi între toate înaintea lui Dumnezeu, oferindu-I cea mai mare bucurie. Dumnezeu s-a bucurat de fructele lucrării tale, pe care le-ai înfăptuit cu ajutorul Lui; Fiul din motivaţia statorniciei Tale în virtuţi; iar Spiritul Sfânt din ascultarea ta plină de umilinţă. Dar bucuria Fiului şi a Spiritului Sfânt a fost de asemenea şi bucuria Tatălui. Şi aşa cum S-au bucurat Ei de aceasta prin tine, singura bucurie, aşa cu toţii avem faţă de Tine, Presfântă Marie, o singură iubire. Amin. (După Sfânta Brigita a Suediei)

pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic Ritul bizantin