- Predici - http://www.predici.cnet.ro -

A ucis toți pruncii care erau în Betleem

Posted By pr. Anton Dancă On November 17, 2009 @ 4:00 am In Ritul latin | No Comments

Atât sfântul Ștefan cât și sfântul Ioan au dat mărturie despre Cristos: Ștefan prin diaconie și Ioan prin apostolat.

Pruncii nevinovați, de doi ani și mai mici, ce mărturie au dat? Ce ne poate spune nouă, azi, mărturia lor?

Îngerii, care au spus păstorilor: “Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut mântuitorul, care este Cristos, Domnul” (Lc 2,11), au dat o mărturie cerească, supranaturală. Dar cui au dat-o? Păstorilor. Păstorii au crezut și l-au văzut pe pruncul dumnezeiesc. Credința și vederea i-au umplut de bucurie și fericire.

Păstorii, la rândul lor, au povestit și altora cele auzite de la îngeri și cele văzute de ei la Betleem. Dar cine i-a crezut? Oamenii se mirau de cele spuse de ei, dar dovada că nu i-a crezut nimeni stă în faptul că nimeni n-a ridicat un deget în favoarea noului-născut (cf. Lc 2,18). În acea vreme mărturia păstorilor nu avea nici o valoare; ei nu erau considerați oameni vrednici de crezare. Și Dumnezeu s-a angajat să realizeze lucruri mari prin cele mici.

Magii întreabă în dreapta și în stânga: Unde este împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă i-am văzut steaua din Răsărit și am venit să ne închinăm lui (Mt 2,2). Ierusalimul s-a cutremurat la această veste. Irod îi trimite să-l caute și găsindu-l să-i dea de știre, zicând cu perfidie că vrea să i se închine și el. Dar magii nu se mai întorc și nici nu mai dau mărturie exactă despre prunc.

Mărturiile îngerilor, păstorilor și magilor s-ar fi pierdut în negura istoriei, dacă n-ar fi fost mărturia Pruncilor nevinovați. Acești prunci din Betleem și din împrejurimi, care au murit din cauză că s-a născut Isus, ne-au lăsat un testament scris și pecetluit cu sângele lor.

Când cineva este pe moarte și vrea să lase ceva important urmașilor, lasă “cu gură de moarte” ce are de spus și aceasta este o mărturie sfântă, respectată de toți cei care au un bun simț omenesc. Când cineva este pe patul de moarte și își face testamentul în scris, olograf, semnat și datat, voința testatorului este și mai mult respectată. Cu atât mai mult dacă testamentul este autentificat și de notariat; mărturia are valoare de necontestat.

Pruncii nevinovați nu au lăsat cu gură de moarte nici un testament scris cu cerneală și autentificat de notariat, ei ne-au lăsat un supertestament semnat cu sânge, cu propria lor viață. Acest testament este consemnat de istoria vieții lui Irod, considerat un act criminal pe care nu l-au putut spăla nici apele Iordanului, nici ploile și nici nu l-a putut înghiți negura trecutului. La vestea crimelor săvârșite de Irod, împăratul Romei, August, care dăduse ordinul de recensământ, a exclamat: Dacă aș fi unul dintre supușii lui, aș fi preferat să fiu mai bine purcelușul lui Irod.

Pruncii nevinovați au scris cu sângele lor un mare adevăr istoric: Cristos s-a născut, “între ai săi a venit și ai săi nu l-au primit” (In 1, 10-11).

Pruncii nevinovați ne-au lăsat cu gură de moarte prin cel care le-a supraviețuit unul dintre cele mai mari adevăruri spirituale, absolut necesar pentru a supraviețui fericiți în împărăția lui Dumnezeu. Tatăl ceresc l-a salvat de la moarte, ca să ne poată spune prin Fiul său: Dacă nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în împărăția lui Dumnezeu (Mt 18,3).

Cum să fim “ca pruncii”? Să rămânem mereu mici? Să ne lăsăm uciși ca pruncii nevinovați? Să fim neștiutori ca ei? Să fim nevinovați ca ei? Dar unde mai sunt prunci nevinovați azi? Cum încep să vorbească, se spune că: din două cuvinte deja spun trei minciuni. Pruncii se nasc cu sechelele păcatelor părinților lor, de aceea se și spune: Ce se naște din pisică, șoareci mănâncă. Glumele au și o mare doză de adevăr. Se spune despre un mare hoț român că s-a căsătorit cu cea mai mare hoțomană americană și toți așteptau să vadă ce progenitură genială va apărea din conviețuirea lor. Spre uimirea tuturor, copilul părea handicapat: nu desfăcea pumnul de la mâna dreaptă. Un medic psiholog s-a oferit să-l vindece. A luat un inel de aur și l-a agățat de o sfoară și tot îl purta pe deasupra mâinii drepte a copilului. Când l-a văzut, copilul s-a repezit să-l prindă, desfăcându-și pumnul din care a căzut inelul de argint al moașei, pe care i l-a furat în momentul nașterii. Atunci cum să fim ca pruncii? Orice copil se simte fericit când știe că depinde de părinți buni, care îl iubesc. Îi place să dea mărturie totdeauna cu nevinovăție, spunând adevărul: Părinții mei mă iubesc. Ei sunt cei mai buni din lume.

Să ne recunoaștem fii ai lui Dumnezeu, dependenți de iubirea lui existențială, fiindcă dependența noastră de viața și voința lui este un adevăr mai mare decât adevărul științific al filiațiunii noastre trupești față de părinții pământeni.

Se spune: Morții trăiesc în noi.

Pruncii nevinovați trăiesc în conștiința noastră și ne dau această mărturie: Precum cel ce ne-a supraviețuit, ba a și înviat și din moartea la care l-a condamnat Pilat, așa și noi vom învia, fiindcă am dat și dăm mărturie despre nașterea lui prin sângele nostru, deoarece el a spus: Cine mă va mărturisi pe mine înaintea oamenilor, Fiul Omului îl va mărturisi în fața îngerilor lui Dumnezeu (Lc 12,8). Despre cine va da mărturie Fiul înaintea Tatălui, este sigur de viața veșnică.

Și acum răspunsul la ultima întrebare: Cine și ce sunt Pruncii nevinovați?

Sunt primele răni ale Mântuitorului.

Dacă cel înălțat la cer i-a spus lui Saul: Saule, Saule, de ce mă prigonești? (Fap 22,7), și Saul prigonea Biserica. Pruncii nevinovați sunt imaginea Biserici nevinovate prigonite din fașă. Dacă sângele nevinovatului Abel striga răzbunare din pământ la Cer (cf. Gen 4,10), cum nu va striga sângele pruncilor nevinovați răzbunare împotriva tuturor persecutorilor și ucigașilor din cadrul istoriei? Sângele milioanelor de prunci nevinovați morți în războaie, revoluții, acte de terorism și în cele mai crude măceluri numite avorturi strigă răzbunare din pământ. Orizontul istoriei se înroșește tot mai mult și clipa prezisă de sfântul Petru se apropie cu repeziciune: Ziua Domnului va sosi ca un hoț. În acea zi cerurile vor dispărea cu vuiet, stihiile încinse de foc se vor topi, iar pământul și făpturile lui vor arde. Dacă astfel se vor topi toate acestea, cât de sfântă și evlavioasă nu trebuie să fie purtarea voastră! (2Pt 3,10-11).

Este viața noastră sfântă și evlavioasă?

Pruncii nevinovați să ne mijlocească harul nevinovăției!


Article printed from Predici: http://www.predici.cnet.ro

URL to article: http://www.predici.cnet.ro/arhive/2211/