Start > Ritul latin > Duminica a XXIX-a de peste an (comentariu pentru copii)

Duminica a XXIX-a de peste an (comentariu pentru copii)

17 October 2009
1,598 afișări

Autor: Diverși alți autori
Traducere: pr. Lucian Avădăni
Copyright: Predici.cnet.ro
Duminica a XXIX-a de peste an (Anul B)

Cu câteva zile în urmă am citit evanghelia din această duminică pentru a începe să meditez asupra ei și mi-a venit oarecum să râd pentru că am observat că apostolii sunt de-a dreptul încăpățânați. Ați observat și voi acest lucru?

Să ne reamintim: în septembrie am citit că cei doisprezece se certau pentru a stabili cine este cel mai mare, adevărat? Isus le explică cu blândețe că nu este cazul să se facă astfel de clasificări sau clasamente. La începutul lunii octombrie, ce am citit în Evanghelia după sfântul Marcu? Că apostolii voiau să împiedice un om care scotea demoni în numele lui Isus pentru că nu făcea parte din grupul celor care-l urmau, vă amintiți? Și din nou, Isus le explică faptul că nu sunt de folos aceste diviziuni, aceste diferențe…noi/ei, grupul nostru/ceilalți, ci că se poate bucura întotdeauna de ceea ce este bun. Cineva s-ar putea gândi că, după explicații atât de clare din partea Învățătorului, apostolii au înțeles în sfârșit, au o idee clară despre acest subiect.

Dar ce? Iată că din nou, Iacob și Ioan se prezintă în fața lui Isus cu o cerere: “Iacob și Ioan, fiii lui Zebedeu, s-au apropiat de Isus și i-au spus: «Învățătorule, am vrea să ne împlinești o rugăminte». El le-a zis: «Ce ați vrea să fac pentru voi? ». Ei i-au răspuns: «Dispune ca noi să stăm unul la dreapta ta și altul la stânga ta, atunci când vei veni în mărire»“.

Vedem pentru început că Iacob și Ioan vor un tratament special față de ceilalți apostoli, vor un loc respectabil. Auzindu-l pe Isus vorbind despre Împărăția sa, sau gândit la regii pământești, cu palatele lor și cu săli de tron. Așadar, dacă Isus este rege, atunci va ședea pe tronul său și cei doi apostoli vor să șadă unul la dreapta și altul la stânga, locurile cele mai apropiate de tron, cele mai importante!

Isus intervine și răspunde: “Nu știți ce cereți. Puteți să beți paharul pe care îl voi bea eu și să primiți botezul pe care îl voi primi eu?” El știe foarte bine că primul tron pe care va urca este crucea și în mod sigur Ioan și Iacob nu doresc să fie crucificați! Astfel că, Isus le explică: “eu nu pot dispune ca cineva să șadă la dreapta sau la stânga mea, pentru că aceste locuri sunt ale acelora pentru care au fost pregătite”. Și încă o dată, Isus le amintește ucenicilor că pentru a intra în Împărăția sa nu sunt nevoie de tratamente speciale, locuri de cinste, ci este necesară logica Evangheliei, logica Iubirii: “Voi știți, conducătorii își subjugă popoarele; cei mari își fac simțită puterea. Dar între voi să nu fie așa. Dimpotrivă, cel care vrea să fie mare între voi să fie servitorul vostru; cel care vrea să fie primul între voi să fie sclavul tuturor”.

În evanghelie Isus se referă în mod clar la pătimirea și moartea sa pe cruce când vorbește de “paharul pe care îl voi bea eu”. Liturgia din această duminică ne ajută să înțelegem mai bine suferința trăită de Isus din iubire. Am ascultat-o în prima lectură prin cuvintele profetului Isaia: “Domnul a voit să-l zdrobească pe servitorul său prin suferință. Dar dacă își va da viața ca ispășire pentru păcate, își va vedea urmașii, își va prelungi zilele și voința Domnului se va împlini prin el“. Cuvintele din profetul Isaia descriu ceea ce se va petrece în misterul pascal: Isus este numit de Isaia “om al durerilor” pentru că știe bine ce înseamnă suferința, a experimentat-o el însuși, în trupul său.

Cu puțin timp în urmă, am citit un articol despre un mare spital din Orient, nu-mi amintesc dacă În Hong Kong sau Singapore, unde s-a realizat un robot-doctor perfect. Din punct de vedere practic este infailibil. Îi este suficient să preleveze o picătură de sânge din degetul pacientului pentru a-i da imediat diagnosticul, adică a spune de ce boală suferă persoana. În memoria sa electronică sunt date despre toate bolile cunoscute până acum și robotul-doctor știe să elaboreze noile informații referitoare la persoana care stă în fața sa pentru a le confrunta cu baza sa de date. Datorită acestui lucru, vizita la pacienți, în fiecare dimineață, se putea face foarte repede. Totuși, s-a observat un lucru curios: oamenii nu doreau să fie vizitați de robotul-doctor: toți preferau medicul în carne și oase!

Este adevărat că o ființă umană poate să greșească, nu poate să țină minte totul, nu poate să dea un diagnostic cu un simplu gest…totuși, medicul în carne și oase știe să asculte și mai ales poate să înțeleagă suferința. Știe să stea alături de un copil căruia îi este frică de o injecție, știe să-l consoleze pe cel care este împovărat de suferință… Doctorul care nu este un robot a experimentat în viața sa, pe pielea sa, ce este suferința, ce este durerea, ce este frica! În timp ce robotul-doctor rămâne indiferent în fața unuia care plânge, care se lamentează, și ia în considerație doar informațiile clinice și atât, medicul care este persoană umană știe să înțeleagă ceea ce trăiește bolnavul de lângă el.

Aceeași gândire o avea în minte chiar și autorul Scrisorii către evrei, în lectura a doua, când scrie: “Noi nu avem un mare preot care să nu poată suferi împreună cu noi slăbiciunile noastre, căci el a fost încercat în toate, asemenea nouă, afară de păcat“, adică: Isus, marele nostru preot, a experimentat el însuși suferința, teama, durerea și așadar, poate să înțeleagă slăbiciunile noastre, fragilitatea condiției noastre umane.

Isus știe în trupul său ce trăiește fiecare persoană! Este om perfect în toate, în afară de păcat, și trebuie să ne bucurăm gândindu-ne la comuniunea sa cu fiecare dintre noi, la faptul că este alături de ceea ce fiecare bărbat și fiecare femeie trăiește în viața sa!

Este un motiv de mângâiere și de speranță să știm că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu apropiat, mereu! Nu este un Dumnezeu care stă fericit în cerul său, care se ocupă doar de treburile sale și nu se preocupă de noi! Nu! În Isus avem dovada acestei iubiri față de noi. În Isus avem certitudinea că Dumnezeu cunoaște și înțelege tot ceea ce creaturile umane trăiesc. După cum zicea Isaia, este omul durerilor, este Dumnezeu care cunoaște în trupul Fiului său Isus ce este suferința, frica, oboseala, durerea, plânsul…

Știind că Isus a experimentat toate acestea, putem să ne adresăm lui cu încredere, în orice situație: “să ne apropiem cu încredere de tronul harului, pentru a primi îndurare și har și pentru a fi ajutați la momentul potrivit”. Într-adevăr, suntem siguri că putem să cerem ajutor de la Isus în orice necesitate a noastră.

Acum, în liniștea inimii, să ne gândim un moment: care cuvânt al Domnului vreau să-l păstrez în minte în timpul acestei săptămâni?

Vreau să-mi amintesc în fiecare zi că pentru a fi primul în Împărăție trebuie să mă fac slujitorul tuturor în iubire?

Vreau să-mi amintesc în fiecare zi că Dumnezeu mă iubește și că este mereu alături de mine?

Sau poate vreau să-mi păstrez gândul că în persoana Fiului Isus chiar și Dumnezeu știe ce este suferința omului, teama, tristețea?

În liniște, acum, să alegem care bogăție a Cuvântului lui Dumnezeu voim să-l păstrăm în adâncul inimii.

Comentariu îngrijit de Daniela De Simeis

Ritul latin