Start > Ritul bizantin > Duminica invitaților la cină

Duminica invitaților la cină

10 October 2009
1,338 afișări

Autor: pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic
Copyright: Editura Unitas
Duminica Sfinților Strămoși (a XXVIII-a după Rusalii, a XI-a după Înălțarea Sfintei Cruci)

Imaginați-vă o astfel de împrejurare neplăcută: Organizați o mare petrecere și ați trimis o serie de invitații pentru acest ospăț, la prieteni, cunoscuți și toți aceștia v-au promis că vor veni. Iată că a sosit ziua ospățului, mâncarea și băutura sunt preparate, dar oaspeții lipsesc. Telefonați la toți cei invitați, iar ei încep să se scuze, spunând că nu pot veni sub nici o formă din cauza unor probleme, pe care le au. Și nimeni nu vine… Cât de trist ar fi pentru dumneavoastră un astfel de comportament din partea celor invitați! În viața de zi cu zi, faptul ca prietenii și toți cei invitați la o petrecere să lipsească este aproape cu neputință, în schimb atitudinea ignorantă față de invitația adresată de către Dumnezeu oamenilor este o regulă! Dumnezeu ne invită permanent la Sine, la ospățul Său, dar foarte mulți dintre semeni refuză…

În Sfânta Scriptură citim că Înțelepciunea lui Dumnezeu a preparat un ospăț și trimite pe servitorii Săi spunând:«Veniți, și mâncați din pâinea mea și beți din vinul, pe care eu l-am amestecat cu mirodenii»(Pilde 9, 5). În Noul Testament, Isus Hristos a preparat un ospăț minunat pentru toți oamenii de pe pământ. Acest ospăț este în Biserica Lui Sfântă, prin Sfintele Sacramente împreună cu darurile cerești, mai ales prin Dumnezeiasca Liturghie în care primim mana cerească a Sfintei Cuminecări. «Eu sunt Pâinea vieții. Cel ce vine la Mine nu va flămânzi și cel ce crede în Mine, nu va înseta niciodată»(Ioan 6, 35). Totul este dăruit pentru binele nostru pământesc și fericirea veșnică. Veniți!

În Sfânta Scriptură, Dumnezeu îi invită pe oameni la Sine adresându-le diferite cuvinte: «Veniți la Mine» (Matei 11, 28), «Întoarceți-vă către Mine, zice Domnul Savaot, “și atunci Mă voi Întoarce și Eu către voi”» (Zaharia 1, 3). «Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea»(Ioan 7, 37). Isus Hristos dorește să-i fericească pe toți oamenii. Evanghelistul, ne-a consemnat și cuvintele de compătimire ale lui Hristos: «Milă îmi este de mulțime, că sunt trei zile de când așteaptă lângă Mine și nu au ce mânca»(Marcu 8, 2). Spunând aceste cuvinte, Mântuitorul a înmulțit pâinile în mod miraculos și a hrănit mii de ascultători flâmânzi. Precum corpul are nevoie de hrană fizică, tot așa și sufletului îi este necesară hrana spirituală, divină.

Sfânta Liturghie reprezintă Ospățul ceresc, al lui Dumnezeu. Sfânta Cuminecătură reprezintă mana cerească, pâinea îngerească, nutremântul vieții eterne. «Cel ce mănâncă Corpul Meu și bea Sângele Meu are viața veșnică, și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. Corpul Meu este adevărata mâncare și Sângele Meu adevărata băutură»(cf. Ioan 6, 54-55). Dacă creștinii ar înțelege cu adevărat importanța Liturghiei Dumnezeiești și a Sfintei Cuminecături, atunci Biserica ar fi suprapopulată în fiecare Duminică.

Domnul Dumnezeu, prin vocea conștiinței se adresează oamenilor: “Trebuie să-ți schimbi viața ta, ești obligat să eviți păcatul acela și acela, ești dator să-l ierți pe semenul tău, trebuie să te rogi, să iei parte la Sfânta Liturghie și să primești Sfintele Sacramente cât mai des. «Iată, stau la ușă și bat», spune Domnul (Apocalipsa 3, 20). Așa cum invitații din Evanghelie au ignorat chemarea gospodarului și nu au venit la ospăț, tot așa și creștinii devin surzi la chemarea lui Dumnezeu și spun că nu au timp (uneori din cauză că este prea frig, ori că e prea cald, ori e noapte și îi urmărește cine știe ce fantasmă care le vrea răul, ori pur și simplu plouă) și în acest fel nu au timp pentru sufletul lor nemuritor. Pentru toate află timp oamenii, dar pentru Dumnezeu nu au. Stăpânul mâniindu-se a zis: «Zic vouă: Nici unul din bărbații aceia care au fost chemați, nu va gusta din cina Mea» (Luca 14, 24). Neglijarea chemării lui Dumnezeu, neacceptarea grației Dumnezeiești, este un lucru înspăimântător.

Autorul german Ignatie Klug în cartea sa: “Izvoarele eterne” a descris în mod poetic Judecata înfricoșătoare a lui Dumnezeu față de sufletul care a fost surd la chemarea vocii divine:

“Sufletul se apropie cu frică de tronul Cerescului Judecător și aude vocea Lui: «Ridică-te și privește!» Sufletul înfricoșat privește, ca la un film, cum a risipit grațiile lui Dumnezeu, trecând prin fața lor asemenea oamenilor pe stradă, fără să-i pese.” Prima grație a lui Dumnezeu apare în fața sufletului sub forma unui copil mic, plăcut, asemenea mirosului proaspăt al unui splendid trandafir. Copilul întinde spre suflet mânuța sa nevinovată și cu o voce tristă spune: «Suflete, o sărmane suflet! Eu sunt puritatea Misterului Sfântului tău Botez. Spune-mi, de ce m-ai omorât?» Rostind aceste cuvinte, copilul a dispărut. Se arată a doua făptură, deasemenea sub chip de prunc, asemănător îngerului și spune: «Suflete, o nefericitule suflet! Vezi: atât de frumos ai fost în ziua Primei tale Sfinte Cuminecări. Spune! De ce ai pierdut această puritate?» După aceste cuvinte copilul dispăru. Apoi apăru a treia înfățișare sub chip de tânăr neprihănit, care începu să spună: «Suflete, sărmane suflet! Mă cunoști? Eu sunt timpul de aur al tinereții tale imaculate. Spune-mi, de ce ai neglijat marile idealuri, care ardeau de focul cel sfânt în inima ta?» Înaintea sufletului apăru de asemenea și prima iubire tânără, care deplângea sufletul pentru că a fost trădată. Atunci se arătă în ascuns o altă înfățișare, cu o carte în mână și spuse: «Aceasta este cartea vieții tale; cândva filele ei erau albe, strălucitoare, dar acum sunt întunecoase, pătate de păcatele tale. Toate paginile ei puteau să fie albe, dar tu nu ai dorit acest lucru».

După aceea apăru o siluetă impunătoare având o cunună de spini pe cap, cu o cruce grea pe umeri și care cu durere în inimă, îi spuse: «Cât de des am dorit să te atrag pe tine la Mine, pentru a te face fericit, suflete, dar tu nu ai ascultat de îndemnul Meu». În cele din urmă, apăru înaintea sufletului încă o înfățișare sub chip de copil mic și cerșetor, care într-o clipă se prefăcu în prunc împărătesc, îmbrăcat în straie de aur. Privind la suflet, acest prunc îi spuse: «Nefericite suflet! Știi cine sunt eu? Eu sunt ultima ta grație Dumnezeiască. Dacă m-ai fi ascultat, într-o singură clipă tu, cerșetorul, ai fi devenit copilul Împăratului Ceresc… Dar nu ai ascultat de vocea lui Dumnezeu».

Atunci Împăratul și Judecătorul a zis cu voce cutremurătoare: «Eu te-am căutat pe tine, suflete omenesc, cu nenumărate grații. Te-am invitat la Mine, dar tu nu ai dorit să asculți. De aceea pleacă de la Mine, pleacă de la lumina Mea și din împărăția cerească, căci tu M-ai nesocotit».

Judecata divină descrisă în mod poetic, se adresează creștinilor care nu au ascultat de chemarea lui Dumnezeu, au neglijat învățătura Lui spunând: «Acum nu am timp pentru Domnul». În pilda despre invitații la ospăț, stăpânul supărat a spus: «Zic vouă: Nici unul din bărbații aceia, care au fost chemați, nu va gusta din cina mea»(Luca 14, 24). Când Stăpânul Hristos s-a adresat poporului, unul dintre oameni a spus: «Fericit este cel ce va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu» (Luca 14, 15). Să nu uităm, creștinii pioși și zeloși, care ascultă de vocea conștiinței lor și păzesc poruncile lui Dumnezeu, vor fi chemați la ospățul veșnic al Mielului Imaculat în Împărăția Cerească.

Rugăciune

Mulțumim Ție întotdeauna și pretutindeni, Doamne, Părinte Sfinte, Atotputernice Dumnezeule.

O Doamne, Tu ești blând și îndurător, infinit în bunătatea Ta. Ești bun cu toți, iar bunătatea Ta cuprinde toate lucrările Tale… Ești credincios în toate cuvintele Tale sfinte. Tu Isuse, ești Cel care vei veni! O, Isuse, Tu ai venit! Vei veni în ziua cea de pe urmă pentru a-i lua pe aleșii Tăi la odihna Ta cea veșnică. O, Isuse, Tu mergi și vii neîntrerupt. Vii în inimile noastre și faci să se simtă prezența Ta, ca pe o insuflare dulce, plăcută și puternică. Iar Spiritul și Mireasa spun: «Vino!», căci Tu, o, Isuse, vii la noi, atunci când și noi venim la Tine. Și noi îți spunem: «Vino, Tu, care ești dorința popoarelor, iubirea noastră și speranța noastră, puterea și scăparea noastră, Mângâierea noastră pe calea vieții, gloria și odihna noastră în patria eternă. Amin.

(După J. B. Bossuet)

Ritul bizantin