Predici

Isus Hristos îndeamnă pe discipolii Lui, pe creştini, să iubim pe duşmanii noştri. Este una dintre cele mai dificile porunci pentru oameni. Sunt însă şi exemple de creştini care trăiesc cu adevărat respectând poruncile Mântuitorului.

În anul 1981 în Piaţa Sfântul Petru din Roma, un asasin plătit – un musulman racolat de anumite servicii secrete – l-a împuşcat pe Papa Ioan Paul al II-lea, rănindu-l atât de grav încât era ameninţat de moarte. Numai o minune, prin mijlocirea Preacuratei Fecioare Maria, l-a salvat de la moarte, astfel încât după un tratament îndelungat Sfântul Părinte s-a reînsănătoşit. Într-o zi, Papa l-a vizitat pe răufăcător la închisoare şi i-a spus: “Prietene, eu te iert”. Poziţia creştinească faţă de un om ce s-a arătat duşman, l-a schimbat profund pe fostul asasin, schimbându-i viaţa umbrită de ură şi prejudecăţi într-o viaţă liniştită şi senină a împăcării cu sinele şi cu lumea înconjurătoare. Presa cu o oarecare surprindere a relatat despre acest gest de iubire faţă de duşman. Să ne întrebăm pe noi înşine dacă am avea puterea să îndeplinim cerinţa lui Isus Hristos – Iubiţi pe duşmanii voştri! – într-o astfel de situaţie.

*

Pastorul luteran Richard Uermbrand, care a suportat rigorile închisorilor comuniste, îşi amintea că celula în care era închis, era suprapopulată. Într-o zi, gardienii au aruncat în această cameră încă un deţinut. Avea pe el multe răni, fiind pe jumătate mort, din corpul său curgând sânge. “Noi i-am spălat rănile lui, mărturisea pastorul, îl compătimeam, iar unii dintre deţinuţi îi blestemau pe gardienii comunişti atei. În acele momente deţinutul, cu o voce blândă ni s-a adresat nouă: “Vă rog foarte mult, nu-i blestemaţi! Liniştiţi-vă, căci vreau să mă rog pentru ei!” Ce iubire eroică faţă de duşmani! Oare noi, am fi capabili, să ne comportăm astfel?

Isus ne aminteşte obligaţia de a-i iubi pe duşmanii noştri. Evanghelistul Marcu a consemnat aceste cuvinte: «Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşelile voastre. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşelile voastre.» (Marcu 11, 25-26). Să fim atenţi la cuvintele lui Hristos: “Tatăl ceresc nu ne va ierta păcatele noastre, dacă noi nu iertăm semenilor noştri nedreptăţile, pe care ni le-au cauzat”.

În Evanghelia după Sfântul Matei citim: «Eu însă vă spun vouă, că oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de condamnare» (cf. Matei 5, 22). Mântuitorul îşi continuă învăţătura, zicând: «Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul acolo, înaintea altarului şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău» (Matei 5, 23-24). Prin aceste cuvinte dumnezeiescul Mântuitor ne învaţă că sacrificiul şi rugăciunile noastre nu sunt plăcute lui Dumnezeu, dacă în inima noastră domneşte ura.

În rugăciunea Tatăl nostru…, Hristos ne învaţă să rostim cuvintele: «Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştrii»(Matei 6, 12). Dacă ne mâniem pe semenul nostru şi nu dorim să-l iertăm, atunci conţinutul rugăciunii noastre «Tatăl nostru», va fi de genul “Tatăl nostru! Nu-mi ierta greşelile mele, că nici eu nu le iert semenilor mei”.

Apostolul Ioan scrie: «Iubiţilor! Cine-l urăşte pe fratele său, acela se află în întuneric, iar întunericul locuieşte în el» (1 Ioan 2, 11). «Cine nu iubeşte, acela petrece în moarte» (Ioan 3, 14). «Cine nu iubeşte, acela nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este Iubire»(1 Ioan 4, 8). «Dumnezeu este iubire, şi cine petrece în iubire, acela petrece în Dumnezeu, iar Dumnezeu locuieşte în el»(1 Ioan 4, 16). Dumnezeu petrece în noi, iar noi petrecem în Dumnezeu, numai dacă-l iubim pe aproapele nostru. Evanghelistul Ioan adaugă următoarea învăţătură, pe aceeaşi temă a iubirii: «Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, minicinos este! Pentru că cel, care nu-l iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. Şi această poruncă avem de la El : cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele său» (1 Ioan 4, 20-21).

Foarte des auzim cuvintele: Nu-l voi uita până la moarte. Iertarea nedreptăţilor cauzate de duşmani trezeşte un anumit sentiment de mirare chiar şi în rândul necredincioşilor.

După cel de-al doilea Război Mondial, în Italia au fost judecaţi cei care au colaborat cu naziştii. În mulţimea celor judecaţi, se afla o persoană care era numită «animalul sălbatic» datorită faptului că a ucis mulţi oameni nevinovaţi. Capelanul închisorii, Părintele Rocca, a încercat de nenumărate ori să-l convertească pe acesta la Dumnezeu, dar toate încercările lui au fost în zadar. Până într-o zi, când pe neaşteptate criminalul l-a chemat pe preot. Se înfăptuise o minune: răufăcătorul s-a convertit şi a primit Sfintele Sacramente? Ce s-a întâmplat? El i-a vorbit preotului despre întoarcerea sa la Dumnezeu:

«Părinte, cuvintele dumneavoastră pioase şi cărţile dumneavoastră religioase nu au avut nici o influenţă asupra propriului meu suflet. Astăzi am fost condamnat la moarte. Când judecătorul a rostit sentinţa morţii, s-a apropiat de mine o femeie în doliu. Eu i l-am omorât pe fiul de 17 ani, nevinovat. Femeia cu lacrimi în ochi mi-a spus :”nefericit eşti tu, domnule. Eu L-am rugat pe Dumnezeu şi pe fiul meu cel mort, ca să nu fi condamnat la moarte”. Aceste cuvinte materne şi iertarea ei eroică au produs o schimbare în sufletul meu. Părinte, am crezut în Dumnezeu! Cred în Dumnezeu… cred în Dumnezeu. Aşadar, eu chiar cred în Dumnezeu.»

Iertarea nedreptăţilor cauzate atâtor oameni, făcută cu eroism, l-a convertit pe asasin în faţa morţii.

Oamenii L-au condamnat la moarte pe Hristos, L-au biciuit, I-au pus coroană de spini pe cap, L-au răstignit pe lemnul crucii, iar El, în timpul sfintelor sale patimi, S-a rugat pentru duşmani: «Tată, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac» (Luca 23, 34). De la Hristos Cel Răstignit, toţi avem datoria să învăţăm ce înseamnă iubirea faţă de duşmani.

Apostolul Pavel scria creştinilor din Efes: «Soarele, să nu apună peste mânia voastră» (Efeseni 4, 26). În mănăstirile noastre, oficiul de seară, al Dupăcinarului cel Mic, se încheie cu o rugăciune ale cărei prime cuvinte sunt: «Pe cei ce ne urăsc şi ne fac strâmbătate iartă-i, Doamne». Să nu uităm a-i aminti în rugăciunile noastre pe aceia, care ne urăsc pe noi, căci tuturor ne sunt adresate cuvintele lui Isus: «Iubiţi pe duşmanii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc. Ca să deveniţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.» (Matei 5, 44-45).

Rugăciune

Dumnezeul nostru, tot ceea ce însufleţeşte inima şi o face să salte de bucurie, se împlineşte prin harul Tău divin, pe care îl reverşi în fiinţa celui, ce aleargă cu adevărat la Tine şi care Te recunoaşte ca Domn al său. Nimic în această lume nu poate fi mai plăcut decât caritatea sau bunătatea care se înfăptuieşte prin lucrarea Spiritului Tău, căci acesta îl poate face pe orice om să înţeleagă, cât de importantă este pentru el iubirea curată şi cât de multe recompense eterne poate să-i aducă celui care o practică în viaţa lui. Şi unde se poate arăta aceasta, Doamne, dacă nu în lucrurile bune pe care le putem face pentru aproapele nostru, pentru cei părăsiţi, orfani sau neajutoraţi.

O, Doamne, ce bogăţie ne-ai pregătit; putem să o primim prin aceşti oameni sărmani. Prin ei se revelează splendoarea florilor virtuţilor şi mai ales ale iubirii şi bunătăţii noastre. Prin ei, Tu aştepţi de la noi darurile prin care Tu să fi lăudat, binecuvântat şi preamărit, nu numai cu buzele ci mai ales cu inima şi cu fapta.

De aceea, fă să înţelegem că bunătatea trebuie să trăiască în noi, precum avem nevoie să trăim în Tine şi că ea se cuvine a fi hrănită cu faptele pe care Tu, Mântuitorul nostru, le-ai arătat faţă de noi şi faţă de întreaga omenire. Amin.

pr. Ioan Abadi si pr. Alexandru Buzalic Ritul bizantin