Start > Ritul bizantin > Pilda Semănătorului

Pilda Semănătorului

10 October 2009
1,319 afișări

Iubiți credincioși,

Sfântul Gerard, care era croitor înainte de a intra în mănăstire, atunci când lucra – spune povestea – la fiecare împunsătură exclama. “Doamne, te iubesc, salvează un suflet!”. Și Sfânta Tereza a Pruncului Isus, în ultimii ani de viață, atunci când boala s-a agravat, murmura: “Isuse, acest pas îl ofer pentru un misionar care, departe, în lume, trebuie să vestească Evanghelia și nu reușește. Ajută-l tu,! Doamne”.

Aceste exemple și multe altele, care se pot lua din viețile sfinților, ne reamintesc că noi, toți, putem și trebuie să fim semănători de multe rugăciuni, în particular acele mici, scurte, numite jagulatorii.

Natural, dacă în interiorul sufletului nostru nu există un izvor pur și cristalin, adică izvorul credinței, speranței și carității nu pot să vină afară jeturi de apă sau aceste invocații cunoscute cum ar fi: “Doamne, ajută”, “Doamne, acela pe care-l iubești este bolnav”, “Dumnezeule, fii milostiv mie păcătosului”, “Isuse, Fiul lui David, miluiește-mă” și atât de multe alte rugăciuni, simple, ușoare, arătate de părinții noștri, de cărți sau pe care le putem inventa spontan noi înșine, împinși de iubire. Dacă vom face astfel chiar dacă vin ani peste ani, dacă părul se albește și puterile scad și vin peste noi bolile, zilele noastre la fel ca multe alte câmpuri presărate cu rugăciuni, cu semințe bune și divine.

Ar fi frumos să-l imităm pe bunul Dumnezeu sau pe Domnul Isus-Dumnezeu întrupat, în misiunea sa de semănător, fiind și noi buni semănători, potrivit și pericopei evanghelice de astăzi. Dumnezeu seamănă întotdeauna, acesta fiind serviciul lui, am putea spune. Dar el nu a însămânțat numai atunci când Isus în mod fizic a fost pe pământ și a vorbit și acționat, ci și astăzi El continuă să acționeze, împrăștiind semințele binelui peste tot.

Domnul Dumnezeu seamănă și, dacă ciulești urechea și inima ta este disponibilă, ascultă, este Domnul care vrea să-ți spună ceva, pentru că nimic nu este din întâmplare, ci totul face parte dintr-un plan divin al Providenței. Dumnezeu este semănătorul care continuă să semene.

Și sămânța este întotdeauna bună, așa cum, de altfel, este și intenția bună a semănătorului. Dacă vreo sămânță nu produce, sau nu produce mult, sau nu produce întotdeauna, este pentru că inima omului este pământ bătut, este între pietre sau între spini, așa cum a explicat și Isus în Evanghelie.

De aceea, așa cum și Dumnezeu își face meseria în orice circumstanță, și noi să căutăm să-l imităm, semănând aceste scurte dar însuflețite rugăciuni care ne fac să trăim nu pe câmpii, ci pe înălțimi și între stele acolo unde suntem destinați să trăim.

Iubiți credincioși,

Să ne asumăm, începând de astăzi, cel puțin trei îndatoriri:

1. să primim Cuvântul lui Dumnezeu în pământ optim pentru ca să dea rod însutit în noi;

2. să colaborăm cu Domnul, semănând fără încetare și noi în sufletul nostru;

3. să-l imităm pe Tatăl ceresc, să semănăm și noi cuvântul său și iubirea sa în sufletele atâtora pe care îi întâlnim în drumul vieții noastre.

De ce trebuie să semănăm Cuvântul Domnului? Pentru că el este benefic precum ploaia (Is. 55, 10), este puternic precum ciocanul pe fierul înroșit (Ieremia 23, 29), este pătrunzător precum o spadă cu două tăișuri (Evrei 4, 12)

Și avem atât de multe ocazii, mult timp și multe persoane: rude, vecini, colegi… Dacă am fi buni semănători, dacă am avea mereu la noi sămânță de rezervă, dacă nu am fi avari, neglijenți, leneși, vom găsi multe posibilități să împrăștiem semințe spirituale în jurul nostru sau cel puțin dând mărturie cu propria viață despre Evanghelie! … Și astfel îl imităm pe Dumnezeu care continuă să acționeze și să vorbească pe pământ și în inima fiecărui om.

Să nu pierdem nici o ocazie de a spune și a face binele. Din păcate, noi ocaziile le irosim, sau le utilizăm contrar, spunem și facem răul, servindu-ne viciilor și egoismului nostru. Fecioara Maria a spus la Fatima că multe suflete se pierd pentru că nu este cine să se roage și să se sacrifice pentru ele, dar noi am putea adăuga că multe suflete merg în infern pentru că nu este cine să le spună lor un cuvânt bun, să le dea un sfat, să-i mângâie, să-i îndrepte, să le ierte vătămările, să le îndrepte greșelile. Ați recunoscut în aceste cuvinte, poate, faptele milei sufletești.

În concluzie, trebuie să semănăm continuu semințe bune în sufletele noastre și în jurul nostru, prin rugăciuni, în special scurte și fierbinți, prin cuvinte și prin fapte. Numai astfel ne putem așeza pe urmele lui Dumnezeu. Într-un oarecare sens îl ajutăm astfel pe Dumnezeu să împrăștie semințe supranaturale printre oameni pentru ca acestea să producă roade. Că Dumnezeu caută colaboratori este și faptul că Isus a chemat pe apostoli dându-le lor misiunea de: “a merge în toată lumea și a predica Evanghelia oricărei făpturi”.

Domnul ne cere, deci, ajutorul. Să nu fim muncitori trândavi, ci să continuăm a semăna binele: ceva tot va înflori și va da rod. Amin.

Ritul bizantin