Start > Ritul latin > Duminica a 27-a de peste an (B) – lectio divina

Duminica a 27-a de peste an (B) – lectio divina

2 October 2009
1,233 afișări

TEXTUL BIBLIC: Marcu 10,2-16

2 În acel timp, au venit la Isus niște farisei și l-au întrebat:
- Este permis unui bărbat să se despartă de femeia sa?
3 Isus le-a zis:
- Ce v-a prescris Moise?
4 Ei i-au răspuns:
- Moise a permis să se despartă de femeie, cu condiția să-i întocmească un act de despărțire.
5 Isus le-a replicat:
- Din cauza împietririi inimii voastre v-a dat el această prescripție. 6 Însă la începutul lumii, când Dumnezeu i-a creat pe oameni, i-a creat bărbat și femeie. 7 De aceea omul va părăsi pe tatăl său și pe mama sa și se va uni cu femeia sa; 8 și amândoi vor fi un singur trup. Astfel ei nu mai sunt doi, ci unul singur, 9 deci ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă.
10 Când au ajuns acasă, ucenicii l-au întrebat din nou despre aceasta. 11 El le-a răspuns: «Cine se desparte de femeia sa, pentru a se căsători cu alta, se face vinovat de adulter. 12 Tot așa și femeia, dacă se desparte de bărbatul ei și se căsătorește cu altul, se face vinovată de adulter».

Isus îi binecuvântează pe copii
13 Mulțimile aduceau copii la Isus, ca să-și pună mâinile peste ei, dar ucenicii îi dojeneau aspru.
14 Văzând aceasta, Isus s-a supărat și le-a spus:
«Lăsați copiii să vină la mine; nu-i opriți, căci a unora ca aceștia este împărăția lui Dumnezeu. 15 Vă spun adevărul: cine nu primește împărăția lui Dumnezeu asemenea unui copil nu va intra în ea».
16 Și Isus îi lua pe copii în brațe și-i binecuvânta, punându-și mâinile peste ei.

1 – LECTURA

Ce spune textul?

Piste pentru lectură

Dragi prieteni:

În această duminică liturgia Bisericii ne propune spre considerație unul din acele texte pe care le-am putea numi “dificile”. Dificile în ele însele pentru că una din temele pe care le atinge este realmente complexă, așa cum este “divorțul”. Este complexă în actualitate și era complexă în perioada lui Isus și chiar înainte ca Moise să dea prescripția. Totuși, realitățile, culturile și situațiile vieții s-au schimbat mult. Ce dificilă este interpretarea textului de astăzi…! Pe de altă parte, de-a lungul secolelor diferitele Biserici au interpretat acest text în manieră divergentă în unele puncte…

Cu toate aceste “complicații” pe care le-am descris în primul paragraf, textul biblic prezintă în centrul mesajului său elemente clare și categorice asupra cărora ne vom opri pentru o interpretare corectă și aplicare la viață.

De la început se percepe obiectivul acestor farisei care se apropie de Isus: a-i întinde o cursă. Nu-i interesează să cunoască adevărul. Nu-i interesează învățăturile Învățătorului, ci să-l poată prinde în vorbă cu vreo afirmație împotriva Vechiului Testament pentru a-l putea acuza de blasfemie și că neagă tradițiile strămoșilor. În afară de asta, întrebarea nu este de rază lungă. Este mai curând restrictivă. Nu întreabă cu privire la situația divorțului în general ci se opresc asupra unui detaliu legal al propriei lor situații: “Este permis unui bărbat să se despartă de femeia sa?”. Legea permitea decizia de a divorța sau nu numai bărbatului. Femeia nu era liberă, nu putea “să aleagă” să se despartă de soțul ei. Femeia era discriminată până acolo încât era considerată de unii aproape ca un “obiect” sau o “proprietate” a bărbatului, care putea s-o țină sau “să scape de ea” dacă avea un motiv minim pentru asta. De fapt, aceasta este marea discuție care se află în spatele întrebării pe care i-o pun lui Isus. În fond, în afară de a-i întinde o cursă, vor să vadă ce crede Domnul în privința “motivelor” de divorț pe care le argumentează Isus pentru ca bărbatul să se poată despărți de soție. Diferiții “învățători” din perioada lui Isus discutau diferitele poziții referitoare la această temă care, desigur, nu sunt centrul problemei…

Isus nu cade în “cursa legalistă” și îi duce la miezul problemei pentru a da o învățătură mai amplă și universală. Mai întâi merge chiar la Scriptură și îi întreabă care este porunca dată de Moise. Ei îi vor răspunde că în scrierile lui Moise se permite soțului să întocmească un act de despărțire și să se despartă de soția sa. De fapt, asta așa este, este o clauză legală specială, ca atâtea altele pe care le întâlnim în Vechiul Testament. Are de-a face cu un moment special din viața poporului care încă nu și-a format opțiunile sale de credință mai profunde.

Isus situează această “prescripție” a lui Moise în locul său just. Asta s-a datorat în trecut pentru că “voi” sunteți mai închiși, adică “mai împietriți la inimă”, puțin deschiși la adevărul lui Dumnezeu. Începând de aici Domnul va spune ceea ce este cel mai important cu privire la tema pe care o tratăm, învățând ceea ce Dumnezeu a voit încă de la început. Isus descrie și sintetizează planul lui Dumnezeu pentru viața omului, pentru bărbat și pentru femeie…

Cum se poate descrie acest plan original în lumina acestor versete pe care astăzi ni le învață Domnul? S-ar putea evidenția câteva puncte:

- Dumnezeu îl creează pe bărbat și pe femeie pentru ca ei să fie uniți. Unitatea și comuniunea în pereche, în căsătorie, este planul original al lui Dumnezeu.
- Pentru aceasta, învățătura din cartea Genezei va spune că bărbatul va lăsa casa părintească pentru a forma o nouă familie împreună cu soția sa.
- Această unitate între bărbat și femeie este așa de puternică încât cei doi vor trăi ca și cum ar fi o singură persoană. Relatarea spune literalmente că cei doi vor fi “un singur trup”. Cei care se căsătoresc deja nu mai pot trăi ca două persoane separate.
- Unirea celor doi care se căsătoresc în Dumnezeu este așa de puternică încât nimic nu-i poate despărți. Este clar că omul nu poate să despartă ceea ce Dumnezeu a unit.

Învățătura lui Isus a fost mai mult decât clară. Totuși, în intimitate, atunci când este cu discipolii săi mai apropiați, aceștia îl întreabă din nou cu privire la temă. Isus va continua învățătura sa și va spune cu claritate că divorțul și noua unire nu este în acord cu planul original al lui Dumnezeu. Dacă aceia care sunt căsătoriți se despart de soț/soție și dacă se unesc cu o altă persoană, comit păcat, dat fiind faptul că ei contrazic unitatea pe care Dumnezeu a dat-o soților. Ceea ce este interesant din reflecția lui Isus este că el echivalează situația bărbatului cu aceea a femeii. Până în acel moment bărbatul putea să facă tot ceea ce voia. Cuvintele lui Isus sunt “revoluționare” în privința locului de egalitate și de nediscriminare pe care-l dă femeii.

Partea a doua a relatării are de-a face cu atitudinea lui Isus față de copii și anume că ei sunt model pentru adulți în privința primirii Împărăției lui Dumnezeu. Trebuie să fim asemenea lor. Am reflectat în parte despre această temă la Lectio divina de duminica a 25-a de p.a. (Mc 9,30-37).

Alte texte biblice pentru a confrunta: Mt 19,1-9; Gen 1,27; Gen 2,24; Dt 24,1; Mt 5,32; Lc 16,18.

Pentru a continua aprofundarea acestor teme se poate vedea în dicționar termenul “Divorț”.

Întrebări pentru lectură
- Cine se apropie de Isus?
- Ce îi spun?
- Ce intenție au cu întrebarea pe care i-o pun?
- Care este întrebarea?
- Ce răspunde Domnul? Care este contra-întrebarea pe care le-o pune?
- Ce răspund fariseii?
- Cum interpretează Isus “permisiunea” dată de Moise în trecut?
- Ce elemente recuperează Domnul din învățătura originală a lui Dumnezeu în privința unirii bărbatului și femeii în căsătorie? Enumerați învățăturile pe care le amintește Domnul…
- Este propus divorțul ca o valoare de urmat?
- Ce îl întreabă discipolii mai apropiați atunci când ajung acasă?
- Ce le spune Domnul?
- Pe cine arată Isus ca model de primire a Împărăției lui Dumnezeu?
- Ce atitudine are Isus față de copii?

2 – MEDITAȚIA

Ce-mi spune? Ce ne spune?

Întrebări pentru meditație
- Există în inima mea ceva din acești farisei care vor să-l prindă în vorbă pe Domnul?
- În ce măsură pot să fiu și eu “duplicitar” și să caut prin întrebări să-l trag în cursă pe fratele meu?
- În dialog: caut adevărul cu sinceritate sau mă interesează numai poziția mea?
- În situațiile problematice sau dificile din viață: încep să caut soluții în planul original al lui Dumnezeu sau pentru “remedierea” defectelor oamenilor?
- În ce măsură astăzi Isus poate să-mi spună că sunt un “îndărătnic”, un “împietrit cu inima”?
- Caut adevărul original al lui Dumnezeu pentru bărbat și femeie?
- Ce cred despre căsătoria creștină?
- Dincolo de dificultățile și problemele vieții, mă formez și îi formez pe alții, în măsura posibilităților mele, pentru a învăța să trăiască “un singur trup” în darul frumos al căsătoriei?
- Ce implică astăzi pentru mine a crede că este “un singur trup” căsătoria?
- Ce semnificație are expresia: “Dacă Dumnezeu a unit un bărbat și o femeie, nimeni nu va trebui să-i despartă”?
- Fac cunoscută fraților mei învățătura lui Isus despre căsătorie?
- Ce impact are asupra mea modul “revoluționar” al lui Isus de a pune pe același nivel bărbatul și femeia în privința obligațiilor și drepturilor în căsătorie?
- Mă las binecuvântat de Isus asemenea unui copil?
- Am atitudinea dependentă, simplă și umilă a copiilor pentru a accepta și a trăi Împărăția cerurilor?
- Aplic în viața mea exemplul lui Isus care îi pune în centru pe copii?

3 – RUGĂCIUNEA

Ce-i spun? Ce-i spunem?

Pentru rugăciune vă propun să recitim a doua relatare a creației din cartea Genezei.

Gen 2,4-24

Bărbatul și femeia
4 Când Domnul Dumnezeu a făcut pământul și cerul,
5 nici un copăcel nu era pe pământ și nici un fel de plantă, pentru că Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie pe pământ și nu era încă nici un om care să lucreze pământul. 6 Însă din pământ ieșea apă și îmbiba solul. 7 Domnul Dumnezeu l-a plămădit pe om din țărâna pământului, i-a suflat în față duh de viață și omul a devenit astfel ființă vie.

8 Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, și l-a așezat acolo pe omul pe care îl plămădise. 9 Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul de pomi fructiferi, plăcuți la vedere și cu fructe bune de mâncat, iar în mijlocul grădinii erau pomul vieții și pomul cunoașterii binelui și răului.

10 Din Eden ieșea un râu care uda grădina, iar de acolo se împărțea în patru brațe. 11 Numele unui era Pison. Acesta înconjura toată țara Havila, în care se află aur. 12 Aurul din țara aceea este bun; tot acolo se găsește bdeliu și piatra de onix. 13 Numele râului al doilea este Gihon. Acesta înconjura toată țara Cuș. 14 Numele râului al treilea este Tigru. Acesta curge prin fața Asiriei. Râul al patrulea este Eufratul.

15 Domnul Dumnezeu l-a luat pe om și l-a condus în grădina Edenului, ca să o lucreze și să o păzească. 16 Domnul Dumnezeu i-a dat omului această poruncă: «Poți mânca fructe din toți pomii grădinii, 17 însă din pomul cunoașterii binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca, cu siguranță vei muri».

18 Domnul Dumnezeu a zis: «Nu este bine ca omul să fie singur. Îi vom da pe cineva asemenea lui ca să-l ajute». 19-20 Domnul Dumnezeu a plămădit din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus la om ca să vadă ce nume avea să le dea. Și numele pe care avea să-l dea omul fiecărei viețuitoare acela trebuia să rămână. Omul a pus deci nume tuturor animalelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului.

Dar între ele n-a găsit nici un ajutor potrivit lui. 21 Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc asupra omului și omul a adormit. 22 Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la loc. Domnul Dumnezeu a plămădit o femeie din coasta pe care o luase din om și a adus-o la om. 23 Atunci omul a zis:

«Iată în sfârșit,
os din oasele mele
și carne din carnea mea!
Aceasta se va numi femeie,
pentru că din bărbat a fost luată.

24 De aceea, va lăsa bărbatul pe tatăl și pe mama sa și se va uni cu femeia sa și vor fi amândoi un singur trup».

Aceasta este prima lectură de la Liturghia de astăzi. Dați atenție în mod deosebit versetelor 23 și 24.

4 – CONTEMPLAȚIA

Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?

Pentru contemplație sugerăm să se ia exemplul copilului pe care ni-l dăruiește Isus la sfârșitul Evangheliei:
- Vreau să mă încred în Dumnezeu asemenea unui copil pentru a accepta voința lui în viața mea…
- Vreau să mă încred în Dumnezeu asemenea unui copil pentru a învăța să trăiesc realitatea căsătoriei așa cum ne învață El…
- Vreau să mă încred în Dumnezeu asemenea unui copil pentru a valoriza femeia așa cum a făcut Isus întotdeauna…
- Vreau să mă încred în Dumnezeu asemenea unui copil

5 – ACȚIUNEA

La ce mă angajez? La ce ne angajăm?

Propunere personală
- Din păcate multe “căsătorii” eșuează din diferite motive care în multe cazuri nu pot fi judecate în mod ușor. Aceste persoane care se despart intentează o nouă unire cu o altă persoană. Biserica catolică “nu acceptă” ca pe o căsătorie această nouă unire dat fiind faptul că ea contrazice căsătoria anterioară. Totuși niciodată nu discriminează și nici nu vrea să elimine din orizontul Bisericii persoanele care au această situație. Vă propun aici un fragment dintr-un text al unui document al Papei Ioan Paul al II-lea care vorbește despre această temă, despre situație celor despărțiți aflați într-o nouă unire. Este pentru a-l citi și a-l medita:

EXORTAȚIA APOSTOLICĂ
FAMILIARIS CONSORTIO
A SANCTITĂȚII SALE IOAN PAUL AL II-LEA
Divorțații recăsătoriți
84. [...] Biserica – întemeiată pentru a duce la mântuire pe toți oamenii și mai ales pe cei botezați – nu poate să-i părăsească pe aceștia care, deși legați în căsătorie sacramentală, au încercat să treacă la altă căsătorie. Pentru aceasta va încerca, neobosit, de a le pune la dispoziție mijloacele de mântuire.
[...]
Îndemn călduros pe păstorii sufletești și întreaga comunitate a credincioșilor să ajute pe cei divorțați, ajutându-i cu dragoste îngrijită, ca ei să nu se considere separați de Biserică, putând și trebuind, în calitate de botezați să ia parte la viața Bisericii. Să fie îndemnați ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, să ia parte la sfânta Liturghie, să persevereze în rugăciune, să ia parte la operele de caritate și la inițiativele comunității în favoarea dreptății și să-și crească copiii în credința creștină, să cultive spiritul și operele de penitență, pentru ca în felul acesta, să ceară zilnic harul lui Dumnezeu, Biserica să se roage pentru ei, să-i încurajeze, să se arate mamă plină de milă și așa să-i susțină în credință și în speranță.
[...]
Cu fermă încredere, Biserica crede că și cei care s-au îndepărtat de porunca lui Dumnezeu și mai trăiesc încă în această stare, vor putea obține de la Dumnezeu harul întoarcerii și al mântuirii, dacă vor fi perseverat în rugăciune, în pocăință și caritate.

Propunere comunitară
- Luați contact cu tineri și adulți din alte Biserici creștine pentru a comenta și dezbate despre modul în care interpretează fiecare dintre tradiții textele pe care le-am meditat: căsătoria, despărțirea, divorțul și noua unire. Faceți asta mereu cu claritate și profund respect față de opiniile celorlalți chiar dacă nu se potrivesc diferitele poziții.

Ritul latin