Start > Ritul bizantin > Pescuirea minunată

Pescuirea minunată

27 September 2009
813 afișări

Autor: pr. Olimpiu Todorean
Copyright: ParohiaSfantulGheorghe.ro
Duminica I-a după Înălțarea Sfintei Cruci (a XVIII-a după Rusalii)

“Nu-ți fie teamă, de acum înainte vei pescui oameni” (Lc. 5,11)

Iubiți credincioși,

Liturghia din Duminica aceasta ne introduce într-o chestiune fundamentală a experienței creștine. Se pare că astăzi, în timpurile pe care le trăim, problema principală este ce înseamnă să fii creștin; și, în consecință, ce înseamnă să alegi viața de creștin. Ei bine, pericopa de azi ne ajută în meditația noastră, punându-ne înainte trei situații de vocație, adică de chemare pe urmele lui Isus, de a fi în slujba Domnului.

Trebuie, însă, înainte de toate, să clarificăm un eventual echivoc pe care îl găsim adeseori printre credincioși: imaginea că atunci când se vorbește de vocație trebuie să se înțeleagă o chemare specială: de ex. să fii profet sau apostol, sau preot ori călugăr, călugăriță. Nu este așa. Pentru că, dată fiind natura oricărui creștin, este consacrat de Dumnezeu înainte de a se naște, prin chemarea la viață și apoi, după naștere, cu Botezul și celelalte Sacramente, astfel încât se poate spune foarte bine, astăzi, fără teama de a greși că orice ființă este o chemare a lui Dumnezeu, o vocație. Valorează pentru toată lumea unele criterii de evaluare și orientare care se pot culege din pericopele bibliei.

Primul criteriu apare ca și element fundamental al oricărei vocații: este gratuitatea creației lui Dumnezeu care inundă cu iubire și milostivire, cu toată fragilitatea vaselor din cretă cărora le este încredințată o bogăție atât de mare. Profetul Isaia pare să protesteze cum că limitele sale par să-l facă nepotrivit pentru chemarea Domnului: “Vai mie, că sunt pierdut! Sunt un om cu buze spurcate” (Is. 6,5). Dar Dumnezeu nu găsește vreun obstacol în aceasta: “Iată s-a atins de buzele tale și va șterge toate păcatele tale, și fărădelegile tale le va curăța” (Is. 6,7).

Și pentru Sfântul Pavel narațiunea autobiografică din Epistola I-a către Corinteni (15, 11) ne arată aceeași dinamică. Înainte de a se găsi pe drumul Damascului, Saul s-a comportat într-un mod care l-a făcut să declare: “Nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am persecutat Biserica lui Dumnezeu” (9). Dar Domnul l-a chemat și Pavel a răspuns, iar rezultatul este răsturnarea unei existențe: “Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt (adică apostol) și harul care este în mine n-a fost în zadar” (10). Aceeași logică și pentru chemarea lui Simon Petru, Iacob și Ioan (pericopa de azi) și pe ceilalți care formează grupul celor doisprezece.“Simon Petru s-a aruncat în genunchi la picioarele lui Isus zicând: Ieși de la mine, Doamne, că sunt un om păcătos”. Și Isus a răspuns:“Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni”.

Iubiți credincioși,

Slăbiciunea noastră nu este o dificultate pentru Domnul. Mai mult, chiar Pavel, în una dintre scrisorile sale, evidențiază cum este cu strategia lui Isus pentru a ne arăta puterea Sa, dar, în același timp, și milostivirea Domnului. Ceea ce noi trebuie să facem este doar să răspundem cu “Da” chemării Sale, să ne lăsăm atrași de prietenia Sa, să avem o inimă umilă și încrezătoare atunci când ne dăm seama că Dumnezeu vrea să ne cheme. Textele biblice evidențiază cât este de necesar să răspundem afirmativ chemării Domnului. Isaia spune: “Iată-mă, trimite-mă pe mine”.

Sfântul Pavel recunoaște, fără mândrie, conștient, propria coerență, tocmai de aceea “harul pe care l-a primit nu a fost în zadar”. De altfel și pescarii invitați de Isus pentru a-L urma au fost pregătiți. “Și trăgând corăbiile la țărm, au lăsat totul și au mers după El”. În momentul acesta ne vin în minte atitudini similare ale celor mai mari personaje ale Vechiului Testament: de la Avraam la Moise, de la Amos la Osea și, practic, la toți profeții. Iar în Noul Testament, promptitudinea încrezătoare a Mariei atunci când spune “DA”, cu ocazia bunei vestiri, rămânând credincioasă pentru toată viața, devenind în Biserică, tocmai pentru aceasta, model al primilor creștini. Și ea a declarat, înainte de a spune acel “Fie”, propria îndoială înaintea îngerului Gavril, dar acesta a asigurat-o: “Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu”.

Iubiți credincioși,

Dacă voim să actualizăm pentru viața noastră Cuvântul lui Dumnezeu, cred că putem evidenția unele pasaje. Înainte de toate este clar că nici o limită, nici un păcat nu poate să ne furnizeze un alibi pentru a refuza să dezvoltăm, în viața noastră, un drum constructiv și deplin responsabil, fie uman cât și creștin. Este important, în consecință, să nutrim o atitudine de a ne accepta pe noi înșine, de a ne auto stima. Este adevărat că nu trebuie să o facem în baza unor evaluări subiective ci în măsura în care ne uităm în ochii lui Dumnezeu. Conceptul de umilință este baza acestei atitudini, de aceea, cu cât nu ne apropiem de el, nu este al nostru.

De multe ori, în numele unei false umilințe (referindu-ne la propriile noastre mizerii) ne dăm înapoi de la responsabilitatea la care Dumnezeu ne cheamă. Aceasta se întâmplă și atunci când, chiar încercând să facem ceea ce este bine, ne adaptăm încet, încet celorlalți; facem la fel, pentru ca așa este moda, ne rușinăm să dăm mărturie mai mult decât ceilalți sau să facem muncă voluntară; uneori ne este frică să arătăm că suntem creștini când ne aflăm în mijlocul acelora care ne-ar putea judeca… Este important să ne reamintim că prin botez suntem cu toții abilitați să participăm la preoția lui Isus. De aceea, orice creștin trebuie să se simtă responsabil, nu numai pentru sine, ci și pentru alții.

Iubiți credincioși,

Ceea ce am primit trebuie să dăruim. Trebuie să ducem cu noi, acolo pe unde mergem, valorile umane și creștine. Amin.

Ritul bizantin