In conceptia invataturilor crestine, intelepciunea are continutul bogat, in timp ce bogatia materiala, dupa care lumea de astazi tanjeste, este saraca, nu numai in continut ci si in intelepciune.

Bogatia intelepciuni este semnul generozitati divine si imaginea harurilor mesianice daruite omului. De aceea Isus nu a condamnat niciodata bogatia materiala in sine, ci doar mentalitatea celui avut si modul in care acesta o foloseste. Deasemenea, sfantele Evanghelii, ne dau nenumarate exemple privind modul de gandire si de folosire a ei de catre omul bogat: Bogatul si saracul Lazar, Bogatul caruia i-a rodit tarina, peste asteptarile sale si chiar cele pe care le-am auzit in Evanghelia de astazi. In acelasi timp, tot ele, ne arata cum trebuie sa fie folosita, si in acest sens le avem pe femeile evlavioase, care-l urmau pe Isus si care-si puneau in slujba lui si a ucenicilor sai averile, pentru a le face cat mai usoara misiunea. Apoi, surorile lui Lazar ; Marta si Maria care ofereau 10 la suta sinagogi pentru ca aceasta sa poata usura viata celor nevoiasi prin acte de caritate. Ele ajutau si oameni necajiti care le treceau pragul, cum a facut si Isus si cu apostoli sai.

Daca Isus, a spus despre sine ca”Fiul Omului” nu are unde sa-si aseze capul, in sensul ca nu are averi, nu a facut un elogiu saraciei, ci o atentionare a acelora care voiau sa-l urmeze in speranta avantajelor materiale sau a unei pozitii privilegiate in societate.

Evanghelia de astazi ne prezinta unele din primejdiile care-i pasc pe cei care-si pun speranta in averi:

1. Averile sting elanul creator al celor tineri ( iata, tanarul din Evanghelie, la gandul ca trebuie sa se desparta de avere, devine trist si ingandurat);

2. Copii nu trebuie sa fie invatati sa aiba tot ceea ce le trebuie, ci faptul ca este nevoie sa munceasca pentru a le obtine;

3. Mutilarea minti si a mentalitati omului, exemple pe care le avem si in nuvela Hagi Tudose, de Barbu Stefanescu Delavrancea, nu numai in Evanghelii;

Singura persoana la care Isus i-a cerut sa-si vanda averea a fost tanarul din Evanghelia de astazi si aceasta pentru ca, acest tanar, dorea desavarsirea. Ori desavarsirea este trasa inapoi si chiar oprita de averi, asa cum s-a intamplat si in acest caz. Tanarul dorea sa inainteze mai mult pe planul spiritualitati si chiar sa atinga desavarsirea, dar nu prin respectarea porunci iubiri aproapelui, ci prin imbinarea slujiri la cei doi stapani: Mamona si Dumnezeu. Ori asa ceva un urmas al lui Cristos nu poate face. El trebuie sa aleaga. Si tanarul din Evanghelie a ales, dar nu partea cea buna!

Invatatura lui Isus nu este o scoala unde omul invata sa nu faca raul, ci un sistem, mult mai complex, care ne invata cum sa facem binele.

Evanghelia pe care am ascultat-o astazi, prin tanarul care este”eroul” acestei pericope, ne face sa ne punem urmatoarele intrebari:

1. Cati tineri din societatea de astazi mai respecta, in totalitate, poruncile lui Dumnezeu: isi cinstesc parinti, nu fura, nu urasc si nu se dedau la desfranari, etc.?;

2. Cati dintre tineri de azi se gandesc ca trebuie sa faca, mult mai mult, pe planul spiritualitati, al propriei mantuiri, decat au facut pana in prezent?;

3. Cati, isi mai pun astazi intrebarea:”Oare, ce se va intampla cu mine dupa moarte?”;

Convingerea mea este ca, prea putini tineri isi mai pun astfel de intrebari si aceasta pentru ca nici parinti lor nu si le-au pus la varsta lor si, din nefericire, nu si le pun nici astazi! In schimb, vedem foarte multi tineri”de bani gata,” inconjurati de averile parintilor (case, masini, haine scumpe, podoabe de aur si alte bijuterii) care cauta placeri, faima, celebritate si popularitate si in nici un caz pe Dumnezeu! Iar parinti le ofera totul cu multa usuratate si nu-i”supara” cu invataturi despre Dumnezeu si viata de apoi, dar nici nu-i trimit la Biserica pentru ca au venit tarziu acasa, (numai dimineata) de la discoteca si trebuie sa se odihneasca!

Cand ai de toate si-ti petreci in asemenea conditii viata, fara lipsuri, nu-ti mai pui problema ca poti muri, deoarece, unora, averea le da senzatia ca sunt nemuritori, si nici intrebarea unde vei ajunge dupa moarte. Dupa cum atunci cand tu esti satul, nu crezi ca exista si oameni flamanzi, langa tine. Cu toate ca; bogatia ta, este saracia aproapelui tau, abundenta ta, este lipsa celorlalti, egoismul tau, suferinta altuia, zgarcenia ta, duce la lipsa semenului tau.

Averile pe care, la un moment dat le posed, sunt doar”datorii” pe care trebuie sa le platesc si pe care le-am primit de la Dumnezeu ca sa le daruiesc si altora! Dar, fiindca bogatul nu vede nevoia saracului, Isus le spune, celor prezenti, pilda cu acul si camila sau acul si funia.

Daca, insa, doresti sa”intri in viata” trebuie sa incepi cu tinerea poruncilor, apoi cu faptele bune ale milei crestinesti si sa continui cu facerea binelui in orice imprejurare a vieti tale si mai ales sa nu-l eviti, atunci cand il poti face. Pentru ca adevarata bogatie ramane cea a faptelor de milostenie, a smereniei, a dragostei de Dumnezeu si de oameni, a virtutilor moral crestine, bogatii nepieritoare ce ne insotesc si in viata de dincolo. Deoarece:”Ne castigam traiul prin ceea ce dobandim si ne castigam viata prin ceea ce daruim!.”Amin.