Sfanta Evanghelie de astazi ne istoriseste necazul si durerea unui parinte pentru boala de care sufera copilul sau. Patima grea pentru copil, suferinta amara pentru parinti!

Suntem siguri ca de cand parinti au cunoscut suferinta copilului au incercat multe metode de vindecare, dar se pare ca toate au dat gres, inclusiv incercarea de vindecare a apostolilor, care la fel, nu si-a atins tinta. In aceste conditii auzind ca Isus este in tinutul lor, tatal copilului vine hotarat si-l roaga, cu lacrimi in ochi sa-i vindece copilul. Isus ii pune: “Aduceti-l la mine!” Mt. 17,17.

Acesta chemare, adresata tatalui, este o chemare adresata tuturor parintilor de a-si aduce copii la Isus fiind vorba, in fapt, de datoria parintilor crestini de a se ocupa de educatia religioasa a copiilor lor.

A creste copiii, avand grija numai de dezvoltarea lor trupeasca, hrana si ocrotire este un atribut de care si animalele se achita, si inca cu mare ravna, chiar daca ele sunt lipsite de inteligenta. A-i trimite la scoala si a le asigura o cariera frumoasa si un trai fericit este specifica tuturor parintilor, inclusiv paganilor. Dar a oferi copiilor invatatura lui Dumnezeu si ai face sa cunoasca dragostea cu care Dumnezeu ii inconjoara, prin Spiritul sfant, sunt calitati specifice numai unor parinti evlaviosi si buni crestini care sunt interesati si de linistea lor la batranete. De aceea si sfantul apostol Pavel in epistola catre efeseni le cere parintilor: “Si, voi parintilor, cresteti-va copii in mustrarea si invatatura Domnului” Ef. 6,4. O astfel de educatie oferita copiilor nostri este mladita altoita pe trupul tainic al lui Cristos, data in grija parintilor ca sa se dezvolte frumos, sa aduca roade si sa devina umbra deasa si racoroasa la care parinti, ajunsi la ani batranetilor, sa-si gaseasca linistea si implinirea.

Educatia religoasa in familie este garantia puteri si a cinstei pentru ca, samanta credintei, asezata de timpuriu in sufletul copilului, formeaza radacini adanci si sanantoase care raman toata viata in omul de mai tarziu ca izvor al tuturor virtutilor si faptelor bune.

Din nefericire, astazi, majoritatea parintilor nu dau nici o atentie chemari lui Isus. Aduc pe lume copii de care se ingrijesc sa aiba lucrurile materiale din belsug, in timp ce la formarea caracterelor lor morale, al sufletelor, nu le pasa si-i lasa sa creasca asemeni plantelor salbatice, pe care nimeni nu le cultiva si nu le ingrijeste. Pe acesti parinti rai, sfanta Scriptura (Iezechel 13,19) ii numeste criminali care “ucid sufletele care nu ar trebui sa moara.”

Cresterea rea din casa parinteasca, este izvorul otravit care umple pamantul de ticalosi si iadul de osanditi.

Tatal din Evanghelia de astazi face parte din parinti buni, care au pe primul plan grija de copii lor, aparandu-i de toate uneltirile diavolesti ale acestei lumi. Copilul lunatic este stapanit de un diavol care-l necajeste si-l munceste neancetat pentru a-l distruge si fizic nu numai psihic.

Stiti care este leacul impotriva diavolului ? Credinta. Credinta este arma biruintei asupra diavolilor dar si asupra tentatiilor vicioase a intregi lumi. Si dupa cum un crestin bun stie, credinta se dobandeste prin rugaciune, respectarea invataturilor dumnezeesti, insotite de post si de fapte bune. Fara o credinta puternica in Dumnezeu nimeni nu se vindeca si nu dobandeste mantuirea. Iar pentru ca rugaciunea noastra sa fie bine primita trebuie sa fie insotita de post si de abstinenta. Cand vorbim aici de post nu ne referim numai la oprirea guri de la anumite mancaruri de carne si cu un mare prisos de energie ci si la abtinerea de la toate pacatele care se fac cu limba, cu trupul si chiar la cele cu gandul care se fac cu voia sau fara de voia noastra.

Astazi, mai mult ca oricand, poate este nevoie de post si abstinenta deoarece diavolul a pus stapanire pe viata omului si se manifesta in mod vadit prin: betie, desfrau, lipsa credintei si a participari la biserica, egoism, crime, avorturi si altele de acest fel. De aceea sfanta Biserica pune duminica de duminica, in fata omului, exemple dupa exemple in care diavolul lucreaza si pune stapanire pe aceasta creatura supusa tuturor tentatiilor lipsita de credinta, fara o invatatura sanatoasa despre Dumnezeu si despre importanta pastrari curate a sufletului nemuritor din om. Invatandu-ne, totodata, si modul in care omul poate interveni pentru a ucide diavolul din el fie prin propriile forte fie cu ajutorul oamenilor lui Dumnezeu, preoti, care se roaga, neancetat, cu nume sau fara de nume pentru toti cei incredintati lor, de Dumnezeu. Amin.