Start > Ritul latin > Duminica a XXI-a de peste an (pentru copii)

Duminica a XXI-a de peste an (pentru copii)

19 July 2009
673 afișări

Autor: pr. Pietro Righetto
Copyright: Editura Sapientia
Duminica a XXI-a de peste an (Anul B)

1. Introducere

Fiul lui Luca, în timpul interogatoriului, privea fix pe perete, deasupra președintelui.

- La ce vă uitați? a strigat la el președintele.

- La Isus pe cruce, i-a răspuns Luca. Nu este voie?

- Trebuie să îl priviți în față pe cel care vă vorbește, strigă președintele.

- Scuzați, a replicat Luca, dar și el vorbește; de ce nu îl obligați să tacă?

Probabil că unii dintre cititorii noștri au recunoscut izvorul acestei citări; este scoasă dintr-unul din romanele lui Ignazio Silone, Secretul lui Luca. Cristos suferind și răstignit vorbește și doar cei curați cu inima, victimele, cei oprimați, cei drepți știu să îi audă glasul.

2. Tema

“Noi te alegem pe tine, Doamne, pentru că ești Regele iubirii” (refren de repetat deseori, la începutul și la sfârșitul Liturghiei și al psalmului responsorial, ca o frază programatică).

3. Mesajul zilei

Evanghelia, astăzi, reproduce concluzia lungului discurs euharistic prezentat de evanghelistul Ioan și pe care noi îl medităm de mai multe duminici, pentru a cunoaște tot mai bine Liturghia și importanța ei.

Euharistia ne spune cât de mult ne iubește Dumnezeu și cât de mult trebuie să ne iubim!

- Tocmai pentru că Liturghia este un mister de credință și de iubire, suntem invitați astăzi, ca și apostolii după discursul din Cafarnaum, la o alegere decisivă: să îl alegem pe Isus și iubirea lui, chiar dacă se cere jertfă, să facem alegerea de a participa mereu și activ la celebrarea euharistică festivă.

Ce este Liturghia? S-ar putea da multe definiții.

- Cea pe care vreau să o amintesc astăzi o cunoașteți cu toții: este inclusă în aclamația de după cuvintele consacrării euharistice. Cine mi le poate spune? Și cine poate spune ce daruri cuprinde? (Așteptați răspunsurile și completați-le):

$Moartea ta o vestim, Doamne, = Îți mulțumim, Doamne, pentru că ne iubești, pentru că ne iubești până… la moarte, pentru că ne-ai mântuit prin pătimirea și moartea ta;

$și învierea ta o vestim = Îți mulțumim, Doamne, pentru că ne iubești și după moarte. Pentru că, înviat, ești Domnul prezent în mijlocul nostru;

$până când vei veni = Îți mulțumim, Doamne, pentru că vei veni în glorie, înviind și trupurile noastre.

De ce este frumos și util să participăm la Liturghie duminica?

- Răspunsul este ușor: pentru a cunoaște tot mai bine cât de mult ne iubește Dumnezeu și pentru a crește în iubirea creștină; pentru a da, uniți cu Isus, un cult deplin Domnului, de laudă, de mulțumire, de iubire.

- Suntem ca niște mașini… dacă nu facem plinul de iubire cel puțin o dată pe săptămână, cum putem trăi? Cum putem să înaintăm pe drumul de fii ai lui Dumnezeu?

- Liturghia este ca o “școală”, o “sală de antrenament” în iubire. Dacă cineva nu merge la școală, nu se antrenează niciodată, cum poate crește și deveni mare ucenic al regelui iubirii?

- Liturghia este banchetul familiei lui Dumnezeu. Cum poate o familie care nu se adună niciodată, care nu ia cina niciodată împreună, să se considere o familie? Noi suntem din familia lui Dumnezeu, noi suntem fiii lui Dumnezeu: cel puțin o dată pe săptămână trebuie să gustăm bucuria de a fi toți uniți cu Tatăl, în casa sa! “Dar eu mă rog singur, mănânc singur!” – ar putea spune cineva; iar eu îi răspund: “Și ce viață spirituală ai? Ești un… fără familie!” Creștinii sunt frații lui Cristos, familia lui Dumnezeu. Nu solitari.

- În cadrul Liturghiei, noi celebrăm împreună cu Isus, în bucurie și în odihnă festivă, triumful său asupra răului și a morții: luăm hrana lui Dumnezeu, medicamentul nemuririi, chezășia victoriei. “Cel care mănâncă trupul meu și bea sângele meu are viața veșnică și eu îl voi învia în ziua de pe urmă”. Și nu ți se pare acesta un motiv de bucurie și de interes?

4. Exemple

Cel care nu participă la celebrarea euharistică se înstrăinează de familie, Trupul mistic al lui Cristos care este Biserica; se lipsește de marile tezaure spirituale și de o mare bucurie a inimii.

Înțelegerea acestui fapt poate fi rodul a cinci duminici pe tema euharistică celebrate împreună cu copiii noștri.

a) Un copil isteț și grațios a găsit pe drum o monedă de argint. Sărac și orfan cum era, la strălucirea monedei, o bucurie inefabilă a inundat inima lui și își face mii de vise.

- Cum voi folosi această monedă? se întreba el.

Așezat pe o piatră, privea în jur: hainele erau flendurite și peticite, încălțămintea ruptă. Și pâine? O lacrimă îi cade pe obraz, gândindu-se că îi lipsea și pâinea.

Câte nevoi! Care să fie prima?…

Și iată că trece pe acolo un preot. Văzându-l, tinerelul își amintește de bunicul lui, de mama care nu mai este: ochii i se umplu de lacrimi. Ia o hotărâre și, cu moneda în mână, aleargă la preot:

- Luați, spune el. Faceți-mi bucuria de a celebra o Liturghie amintindu-i în mod deosebit pe sărmanii mei răposați.

Din acea zi, apărat de sufletele sfinte din purgator, a văzut schimbându-se viața lui. L-a primit un alt frate și l-a ajutat să învețe.

Acel copilaș, cu o inteligență ascuțită și plin de bunătate, a crescut în știință și evlavie: apoi s-a făcut călugăr, devine mare doctor, episcop, cardinal, sfânt… Acel copilaș era sfântul Petru Damiani.

b) Într-o zi, recitând Rozariul, P. Humbert a intrat în pădure. În doar câteva minute s-a rătăcit. Nu mai știe nici în ce direcție trebuie să meargă. Merge la întâmplare. Merge și ajunge, în sfârșit, la o cabană micuță. Acolo era un bătrânel. Cere să fie găzduit pe timpul nopții. Imediat ce bătrânelul și-a dat seama că este preot, toate dificultățile au dispărut. Împart împreună cina săracă, apoi Humbert adoarme epuizat.

A doua zi dimineață îl trezește un zgomot de mulțime. Peste o sută de persoane sunt în jurul cabanei.

- Ce se întâmplă? îl întreabă Hubert pe bătrân. De unde vin aceștia?

- Părinte, celebrați o Liturghie pentru noi?

- Da, sigur! Dar acești oameni?

- Când mi-ați spus că sunteți preot v-am invitat în cabana mea ca să dormiți, spune senin bătrânul, și apoi am plecat și am făcut turul întregii regiuni pentru a le spune tuturor că rugăciunea pe care o facem în fiecare săptămână a fost ascultată.

Nu erau sate în acea zonă imensă, ci doar multe cabane împrăștiate în pădure.

- Părinte, noi ne rugăm în fiecare săptămână ca să primim harul de a participa măcar la o Liturghie înainte de a muri.

- De câte luni vă rugați așa? întreabă Hubert tulburat.

- Părinte, nu sunt luni, sunt șapte ani de când ne adunăm în fiecare săptămână pentru a ne ruga pentru privilegiul Liturghiei!

c) Încheiem cu o hotărâre: “Noi te alegem pe tine, Doamne, pentru că ești Regele iubirii”.

Ritul latin